Nu plănuiam să scriu vreo recenzie la „Silozul” de Hugh Howey. Am citit-o în 2014, pe atunci nu exista anaarecarti.ro, și mi-a plăcut la nebunie.
Etichetă: recenzie
“Dacă nimeni nu vorbeşte despre lucruri deosebite” de Jon McGregor
“Dacă nimeni nu vorbeşte despre lucruri deosebite”, atunci de ce-ar face-o Jon McGregor? Şi nu te păcăleşte cu titlul acesta… Nimic important/fantastic/cutremurător/care să-ţi dea viaţa peste cap nu se întâmplă în volumul său! Cu toate acestea, este o BIJUTERIE de carte!
„Ghosted, vol. 1” de Joshua Williamson / „Recenzie” de comics
“Ghosted, vol. 1” este una dintre cele mai bune benzi desenate citite de mine în acest an. Totul la ea – subiect, desene, dialoguri – este la superlativ, dovedind o grijă aproape obsesivă pentru detalii, pentru dorința de a transforma o banda desenată într-o capodoperă a genului. Și, din punctul meu de vedere, Joshua Williamson, Miroslav Mrva și Goran Sudzuka au reușit…
”Extrem de tare şi incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer
Dacă citești ”Extrem de tare şi incredibil de aproape” la 18 ani, probabil te va înduioșa. Probabil. Dacă o citești după 35-40, o să-ți facă sufletul ghem. Iar dacă până la această vârstă ai adunat în experiența ta de viață nedorita pierdere a cuiva foarte drag, o vei închide, la final. Fărâmat și cu o găleată de lacrimi gata să fie vărsată. Pentru că suferința lui Oskar este totală.
„Ținuturile pustii (Seria Turnul Întunecat 3)” de Stephen King
Voi deschide “recenzia” la Ținuturile pustii direct și la obiect, aşa cum scrie şi Stephen King. Cartea începe la câteva săptămâni de unde s-a terminat volumul anterior. Roland, Eddie și Susannah își continuă drumul prin Lumea de Mijloc spre Turnul Întunecat.
„Libertate” de Bogdan Teodorescu
„Jumătate de lume (Marea sfărâmată 2)” de Joe Abercrombie
De la bun început trebuie să spun că “Jumătate de lume”, a doua parte a trilogiei Marea sfărâmată” de Joe Abercrombie, este foarte, foarte, foarte bună.
„Călătoarea” de Diana Gabaldon
Într-un fel, e numai vina mea. Dacă romanele de dragoste nu sunt pentru mine, de ce mă încăpăţânez să citesc aşa ceva?!
„Oraşul din munți (Wayward Pines 1)” de Blake Crouch
Trebuie să recunosc: atunci când văd o copertă de carte cu o ilustrație ieșită din comun, sunt 100% convins să o răsfoiesc. Nu contează dacă nu am auzit de autorul respectiv sau dacă titlul nu îmi spune nimic, imaginea de pe copertă are asupra mea o putere căreia nu-i pot rezista. Așa a fost și cu “Orașul din munți”. Ilustrația face toți banii. Oare și cartea? Ei bine, răspunsul este DA. De fapt, dacă ai savurat, ca mine, seriale precum “Zona Crepusculară”, “The Ray Bradbury Theater”, “Lost” și “Twin Peaks”, sunt sigur că “Orașul din munți”o să-ți placă și ție.
“Eu împotriva M.E.A.! – 2” de Daniel Botea
Oricât de ciudat ar părea, voi începe cu… finalul celui de-al doilea volum „Eu împotriva M.E.A.!” de Daniel Botea.
“Miss Peregrine” de Ransom Riggs
Înainte de a deschide “Miss Peregrine” de Ransom Riggs, imaginează-ţi că ai acasă mai multe fotografii ieşite din comun, înfăţişând tot felul de oameni ciudaţi. Ceva în genul personajelor bizare pe care le-ai văzut în serialul “Carnivale” de la HBO, să zicem.
“Biblia pierdută”. În apărarea romanului scris de Igor Bergler
Încă de când mi-am scris părerea despre “Biblia pierdută” a lui Igor Bergler, mărturisind cu toată sinceritatea că uluitoarea asemănare cu romanul „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown nu m-a lăsat să mă bucur de creaţia autorului român, am plecat în căutarea unui cititor căruia să-i fi plăcut. Şi care să-şi poată argumenta părerea pentru anaarecarti.ro.
„Regatul luminilor (Grisha 3)” de Leigh Bardugo
Am început “Regatul luminilor” promițându-mi că dacă Alina continuă să se comporte ca în volumul anterior o să pun cartea deoparte și o să trec la SF-urile mele.
„Oscar şi Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt
„Oscar şi Tanti Roz”, “cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt”. Cel puțin, așa îl prezintă editura.
„Amonit” de Nicola Griffith
“Amonit” nu este prima mea întâlnire cu Nicola Griffith. Acum ceva timp, am citit romanul ei, “Râul liniștit”, care a câștigat premiul Nebula în 1996. Problema e că… nu îmi aduc deloc aminte despre ce era vorba în el.