“Silozul (Silozul 1)” de Hugh Howey – Ana are carti!
Silozul

“Silozul (Silozul 1)” de Hugh Howey

mai mare

Nu plănuiam să scriu vreo recenzie la această carte. Am citit-o în 2014, pe atunci nu exista anaarecarti.ro, și mi-a plăcut la nebunie.

În acest an am cumpărat continuarea intitulată “Silozul – Începuturile”și când am început-o am simțit nevoia de a mă întoarce la prima carte. Cum deja am prea multe volume necitite, să reiau un roman după doar doi ani mi s-a părut un gest nesportiv la adresa titlurilor care își așteaptă rândul în bibliotecă. Așa că am încercat să trișez și m-am apucat de comicsul bazat pe carte. Bineînțeles că planul meu nu a funcționat: dorința de a reciti “Silozul” a continuat să existe, așa că nu am avut ce face…

Acțiunea “Silozul”-lui are loc în viitor, poate peste câteva sute de ani, când Terra a devenit un deșert toxic unde nimeni și nimic nu trăiește, iar ultimii oameni de pe planetă s-au ascuns sub pământ, într-o construcție uriașă, denumită Siloz. Primul lucru care m-a surprins a fost faptul că, deși are lungimea unui zgârie nori de 150 de etaje și lățimea a vreo cinci, nu există nici un lift, doar o scară în spirală imensă care facilitează deplasarea în susul și în josul clădirii.

Ca în orice societate distopică, toată lumea urmează un set de reguli care trebuie respectate cu strictețe. Cei ce vor un copil sunt obligaţi să participe la o loterie, iar biletele de loterie sunt împărțite doar atunci când cineva moare. Fiecare meserie are propriul etaj și set de haine de o culoare unică. Nimeni nu-și aminteşte de vremurile de dinaintea existenței Silozului și nimeni nu-și pune întrebări legate de construcția acestuia. Toți sunt mulțumiți că există și că datorită lui trăiesc. Cea mai importantă regulă este că nimeni nu are voie să vorbească despre ce este sau ar putea fi în exterior, univers observabil doar prin intermediul unui ecran gigant situat în sala de mese a construcției.

Pedeapsa supremă pentru cei care încalcă legea este Curățirea, adică trimiterea în exterior pentru a curăța senzorii care transmit imaginile în cantină. De ce este o pedeapsă? Deoarece niciun costum de protecție nu poate face față climatului extrem de afară și în câteva minute oamenii mor în chinuri groaznice. Ciudățenia Curățirii constă în faptul că, deși foarte mulți condamnați s-au jurat că nu o vor face, nu a existat vreunul care să nu o ducă la capăt. De parcă odată ajunși în exterior, sunt martorii unui lucru minunat și vor ca toţi cei din interior să-l vadă și ei.

Romanul, care este scris sub forma unor nuvele strâns legate între ele, începe cu povestea șerifului Holston care decide că vrea să meargă afară, pe urmele soției sale trimisă la Curățire în urma cu câțiva ani. Acest lucru obligă primarul Jahns să înceapă procedurile pentru desemnarea unui nou om al legii. Aleasa este Juliette, o femeie dură din departamentul Mecanic, dușmana de moarte a lui Barnard, șeful departamentului IT. Numirea ei dă naștere unui conflict care va duce la haos, violență și război civil și va schimba pentru totdeauna existența celor din Siloz.

Scris într-o notă claustrofobică, întunecată și lipsită de speranță, romanul va plăcea atât celor care iubesc genul SF, cât și celor alergici la el. Povestea este captivantă, cu foarte, foarte multe surprize și răsturnări de situație. Tot timpul se întâmplă ceva neaşteptat. Nu cred că a existat vreun moment în care să pot spune cu siguranță că am știut ce urmează. Personajele, pozitive și negative, trec prin fel de fel de încercări copleșitoare. Juliette este o eroină puternică şi hotărâtă, iar misiunea ei este să repare Silozul și să-și ajute prietenii să trăiască într-o lume mai bună. În același timp, personajul negativ, Barnard, este convins că tot ce face este spre binele Silozului… Și în unele cazuri chiar are dreptate…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

 

Facebook Comments

Leave a Reply