Autor: Pearl S. Buck
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Univers
Anul apariției: 1970
Traducere: Ileana Cazan
Spune-mi că toată lumea a demolat-o pe Pearl S. Buck pentru că a primit Premiul Nobel, ca să-ți spun ce scriitoare citesc acum :))).
Acesta este motivul pentru care mă îndrept spre canapea cu Mama de Pearl S. Buck în brațe. Am eu o slăbiciune pentru ostracizați, mi-e clar!, după cum s-a văzut și când am scris despre poetul care a primit primul Nobel în literatură și al cărui nume, Sully Prudhomme, nimeni nu și-l amintește niciodată.
Însă de Pearl S. Buck nu numai că am auzit, dar drumurile noastre s-au și intersectat într-un trecut extrem de îndepărtat, când am aflat că Mircea Eliade, pe care eu mi l-am ales ca mentor în cariera mea de… cititoare :), i-a tradus cartea Fighting Angel (apărută la noi cu titlul Înger luptător). Eliade, cu pasiunea lui uriașă pentru misticism și istoria religiilor, a fost probabil fascinat de acest volum, care este de fapt biografia romanțată a tatălui scriitoarei, un misionar creștin fanatic în China. La vremea respectivă însă, nu am găsit-o nicăieri, deși am răscolit bibliotecile și anticariatele.
Am citit însă Ogorul, considerată capodopera lui Buck și premiată cu Pulitzer. Deși nu-mi mai amintesc detalii, prin urmare mă feresc să mă pronunț în privința ei, un lucru e clar: odiseea acelei familii de țărani chinezi care se întindea parcă pe parcursul a câteva decenii nu m-a pasionat atât de tare încât să mă determine să-i caut și alte titluri.
Așa că am rămas cu impresia generală că această primă întâlnire a noastră va fi și ultima.
De ce a fost contestat Premiul Nobel primit de Pearl S. Buck?
Însă când am zărit recent în biblioteca mamei prietenei mele volumul Mama, nu știu ce mi-a venit să-l cer (și l-am primit… de tot, desigur 😎 ). Într-o doară am căutat în seara aceea informații despre carte și autoare și… pffff!… așa am aflat de ditamai scandalul pe care l-a stârnit decizia Comitetului Nobel de a-i acorda lui Pearl S. Buck Premiul pentru Literatură în 1938.
Și m-am răzgândit imediat. Trebuie s-o citesc neapărat!
Pentru că de mult n-am auzit de așa consens negativ în fața unui premiu Nobel! Adică ok, întotdeauna vor exista nemulțumiți (cu mine în frunte… remember that Bob Dylan guy? :)) ), dar în cazul lui Pearl S. Buck reacțiile de indignare au fost majoritare, criticii considerând alegerea Academiei Suedeze ca fiind complet nejustificată din punct de vedere literar. Până și autoarea a declarat: „Este ridicol. Premiul ar fi trebuit să meargă la Theodore Dreiser.”
Ce i-au reproșat marii critici scriitoarei americane
Criticii au acuzat stilul lui Buck pe care l-au considerat mult prea simplu, arhaic și comercial pentru standardele unui Nobel. Ei au susținut că opera ei seamănă mai degrabă cu un reportaj jurnalistic lung sau cu un studiu antropologic transformat în poveste, lipsindu-i profunzimea artistică a unor contemporani precum William Faulkner (unul dintre principalii demolatori ai lui Buck, care o ironiza numind-o „Mrs. Chinahand Buck”) sau John Dos Passos.
În plus, Pearl S. Buck a primit premiul la doar 46 de ani, după ce publicase primele romane cu doar câțiva ani înainte (Ogorul în 1931, Mama în 1934). Specialiștii au argumentat că ea nu avea o operă destul de vastă și de consolidată în timp pentru o asemenea recunoaștere și considerau că premiul i s-a acordat exclusiv pentru succesul răsunător de public al unei singure cărți (Ogorul). Supărarea elitei literare venea și din faptul că titanii americani precum Theodore Dreiser, Mark Twain sau Henry James fuseseră pur și simplu ignorați de un juriu care, iată!, prefera o scriitoare pe care criticii o catalogau malițios ca fiind de „mâna a doua”.
Pearl S. Buck a fost prima femeie americană care a câștigat Nobelul pentru Literatură. În epocă, succesul ei uriaș la publicul larg (cărțile ei erau bestselleruri absolute citite în masă de femei) i-a făcut pe criticii bărbați să o eticheteze drept o scriitoare de „literatură de consum” populară sau melodramatică.
Contextul politic din 1938 și Masacrul din Nanking
Nu au lipsit nici referirile la contextul mondial. În 1938, lumea se afla în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, iar China fusese deja victima unei agresiuni brutale din partea Japoniei. Presa internațională era plină de detalii îngrozitoare despre Masacrul din Nanking, unde trupele japoneze măcelăriseră sute de mii de civili chinezi cu o cruzime greu de imaginat. Mulți analiști au acuzat Comitetul Nobel că a făcut o alegere pur politică și sentimentală, menită să atragă simpatia și atenția Occidentului asupra suferințelor poporului chinez. Premiul a fost văzut ca un gest de solidaritate geopolitică, nu ca o recunoaștere a valorii estetice pure.
Prin urmare, acestea fiind zise, ia să vedem:
Chiar atât de catastrofală să fie Pearl S. Buck?
