"Amonit" de Nicola Griffith - Ana are carti!

„Amonit” de Nicola Griffith

“Amonit” nu este prima mea întâlnire cu Nicola Griffith. Acum ceva timp, am citit romanul ei, “Râul liniștit”, care a câștigat premiul Nebula în 1996. Problema e că… nu îmi aduc deloc aminte despre ce era vorba în el.

De obicei, când mi se întâmplă așa ceva, șansele să mai cumpăr vreo carte semnată de autorul/autoarea respectiv(ă) sunt zero. Numai că inițiativa editurii Hecate de a publica cărți SF ieșite din comun, precum și prezentarea de pe coperta patru – “Ori te schimbi, ori mori” – m-au determinat să-mi calc pe inimă și să mai acord o șansă acestei scriitoare. Și bine am făcut…

Acțiunea cărții are loc pe planeta GP (care se pronunță Jeep), unde domnește un virus necruțător, pentru care nu există leac. Virusul a contaminat populația indigenă, deloc avansată tehnologic, omorând toți bărbații. Nici femeile nu au fost scutite de boală care a făcut nenumărate victime şi în rândul lor. În mod ciudat însă, deși nu mai există nici un bărbat pe toată planeta, femeile continuă să rămână însărcinate și nimeni nu știe cum se întâmplă acest lucru.

Amonit – un adevărat manifest al feminismului

În această lume ciudată sosește antropoloaga Marghe Taishan. Sarcina ei este să studieze societatea locală, să afle cum se reproduc localnicele și să testeze un vaccin nou împotriva virusului. Călătoria ei de-a lungul GP-ului, triburile de femei cu care intră în contact, diferențele dintre ele și modul de viață al acestora, toate acestea ar putea constitui o scuză excelentă pentru a face din “Amonit” un adevărat manifest al feminismului.

Numai că pentru mine, eu fiind un tip mai superficial, călătoria lui Marghe a fost o aventură palpitantă de la început și până la sfârșit. Au fost momente când nu am crezut că o să reușească să ajungă în viață până la sfârșitul capitolului. Capturarea ei de către un trib de femei cam nebune, evadarea, lupta pentru supraviețuire într-un peisaj rece și friguros, salvarea în ultima clipă sau apariția amenințătoare a unei femei care se crede Duhul Morții și care vrea să ucidă tot ce mișcă m-au ținut cu sufletul la gură.

Eliminarea tuturor pământencelor

Ca și cum aventurile lui Marghe nu ar fi fost suficient de captivante, Nicola Griffith mai introduce un conflict. Hannah Danner, șefa singurei colonii de pământence de pe planetă, realizează că șefii ei – și implicit ai lui Marghe – au ajuns la concluzia că noul vaccin nu funcționează. În această situație, singura modalitate de a împiedica molima să se răspândească în galaxie este eliminarea tuturor pământencelor și intrarea planetei în carantină. Încercând să-și salveze femeile din subordine, Danner este nevoită să găsească o cale de a coopera cu localnicele. Iar acest lucru presupune să schimbe atât modul în care interacționează cu ele, cât și perceptia lor despre cele venite din spațiu.

E drept că au fost și pagini mai lente, de analiză psihologică și socială, mai sentimentale…. Dar nu m-au deranjat. Totul a fost împachetat într-o formă atât de atrăgătoare, încât a fost imposibil să reproșez ceva autoarei. De fapt, singura bubă pe care am găsit-o a fost rezolvarea enigmei reproducerii femeilor: a fost mai puțin science fiction și mai mult fiction. Dar până la urmă, am trecut peste asta și m-am bucurat de poveste. Și ce poveste!

Fiecare aventură, întâmplare și moment de relaxare o transformă pe eroina noastră într-o GP-eană get-beget. În acest timp, nici virusul nu stă degeaba, acționând ireversibil în interiorul lui Marghe, lucru care îi completează acesteia transformarea. Caci, dacă este să privim “Amonit” ca un manifest pentru ceva, acel ceva este… transformarea. Aceasta se găsește peste tot pe parcursul romanului: la Marghe, la Danner, la populația indigenă a planetei…

PS: În timp ce citeam, am avut impresia că “Amonit” ar putea fi scris de Ursula K. Le Guin și că ar fi putut constitui o excelentă continuare la “Mâna stângă a întunericului”.

Ce-am scris când am început să citesc Amonit

Îmi plac editurile care încearcă să publice cărți ALTFEL decât ce se găsește sau se cere acum pe piața editorială românească.

Bineînțeles că aici mă refer NUMAI la genul meu preferat, adică SF. Editura Hecate a dovedit un curaj NEBUNESC tipărind două cărți SF atipice: “Amonit” de Nicola Griffith și “Pilda semănătorului” de Octavia E. Butler. Le-am cumpărat pe ambele deoarece cred că un asemenea act pe care unii îl pot considera de-a dreptul sinucigaș trebuie încurajat :))). Ca să nu mai zic că au fost la o ofertă de nerefuzat: -50%.

Când scriu aceste rânduri, am trecut deja de primele două capitole din “Amonit” și… Îmi place!!! Îmi aduce aminte de Ursula K. Le Guin și de a ei minunată “Mâna stângă a întunericului”.

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!