Dacă spun despre “Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury că e o carte “drăguţă” (sau “dulcică”) parcă nu e chiar genul de informaţie pentru care ne vizitezi blogul, nu-i aşa? 🙂
Categorie: “Recenzii”
“Mai târziu” de Stephen King
După ce am recuperat, cu greu, cartea “Mai târziu” de Stephen King din mânuțele hrăpărețe și îndârjite ale gemenilor (vezi foto de mai sus) și am răsuflat ușurat că nu au făcut-o franjuri, am admirat coperta, apoi am deschis-o la întâmplare și am citit: “Aceasta este o poveste de groază”.
“Marsuinul” de Mark Haddon
Atunci când am primit de la Editura Pandora M romanul “Marsuinul” de Mark Haddon, îţi spuneam că nu am nicio informaţie despre el, dar nici că-mi trebuia câtă vreme pe copertă figurează numele celui care a scris “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”, cartea pentru care rezerva mea de şerveţele din casă s-a dovedit insuficientă. Şi la prima, şi la a doua lectură.
“Ecaterina Teodoroiu” de Mariana Cojan Negulescu
La începutul lunii februarie, am văzut pentru prima oară filmul “1917”. De atunci încoace, l-am revăzut de patru ori. Este un film excelent, incredibil de real și foarte trist despre război, despre combatanți, despre violență, despre durere și despre eroii neștiuți ai luptelor duse în linia întâi și nu numai.
“Persuasiune” de Jane Austen
Slăbiciunea mea pentru Jane Austen a apărut târziu. În facultate, singura reacţie mai de Doamne ajută pe care mi-o provocau romanele ei era o combinaţie între un oftat exasperat şi o privire disperată spre orarul unde cursurile de literatură engleză păreau că se înmiiseră de când o studiam pe Jane Austen. Eram atât de plictisită de eroinele ei care mi se păreau fade, mieunate & leşinate, încât dădusem iama în seria Stephen King a fratelui meu, ca să compensez cu nişte horror de calitate romanele scorţoase ale englezoaicei.
„Luna albastră” de Lee Child
Am o veste pentru fanii Lee Child: „Luna albastră” este una dintre cele mai amuzante și dure cărți care îl au drept vedetă pe Jack Reacher. Nu am zâmbit niciodată atât de des în timp ce citeam un roman semnat Lee Child. De râs în hohote nici nu mai zic…
“Drumul spre libertate – Harry & Meghan” de Omid Scobie şi Carolyn Durand
Habar n-aveam câtă patimă a născut volumul “Drumul spre libertate. Harry & Meghan” de Omid Scobie şi Carolyn Durand! Am aflat absolut întâmplător atunci când, căutând mai multe informaţii despre cei doi autori, ziarişti apropiaţi Casei de Windsor (că ţi-am mai spus că mă pasionează tot ce ţine de jurnalism), m-am trezit într-o adevărată furtună a conspiraţiilor, acuzaţiilor, presupunerilor şi invectivelor!
“Unde pădurea întâlnește stelele” de Glendy Vanderah
Când am văzut prima dată “Unde pădurea întâlnește stelele” de Glendy Vanderah, mi-am zis: “O carte cu zâne… E perfectă pentru Ana!” Dar când am citit că, de fapt, cartea este “despre un copil misterios care îi învață pe adulți cum să iubească” era să o pun la loc în raftul librăriei.
Cărţi pentru copii: „Știi cine trăiește la fermă?” & „Știi cine trăiește în pădure?” i-au cucerit pe Defne şi Sebastian
Nu știu cum sunt alți părinți, dar eu, în inocența mea, am fost mereu convins că o să fie suficient să le arăt gemenilor mei, Defne și Sebastian, câteva cărţi pentru copii și ei or să fie leșinați după ele. Dar m-am înșelat. Tot ce am obținut de la ei, indiferent de ce le-am dat – cărți numai cu poze, cărți cu multe poze și puțin text, cărți cu puține poze și mult text (da! Am încercat si așa 😊!) au fost noi și creative modalități de a rupe, mesteca, jumuli sau mototoli o carte și paginile ei. Și când te gândești că mă mulțumeam dacă doar o răsfoiau!
“Într-un cămin de domnişoare. Călător din noaptea de Ajun” de Anişoara Odeanu
Cele două romane ale Anişoarei Odeanu, “Într-un cămin de domnişoare” şi “Călător din noaptea de Ajun”, au o magie a lucrurilor simple, care pe mine mă cucereşte şi în cărţi, şi în viaţa reală.
“O amintire de Crăciun” de Truman Capote
Nici nu mai ştiu pe unde m-am împiedicat prima dată de titlul acesta: “O amintire de Crăciun” de Truman Capote. Ce-mi amintesc însă este că… a strălucit. Am simţit un fior pe şira spinării (ceea ce la mine e semn de carte de stele 🙂 !) , iar din degete jur că mi-au tâşnit scântei de nerăbdare să pun mai repede mâna pe ea. Aşa că mi-am comandat-o, am început s-o citesc, pusesem chiar cap la cap şi câteva fraze pentru rubrica noastră de pe blog, “Ce citim acum”, când… S-A TERMINAT CARTEA!!! CUM?!!!!
“Fata cu un ceas în loc de inimă” de Peter Swanson
Când am văzut pentru prima dată această carte, am fost convins de două lucruri: a) este un roman Young Adult și b) are influențe steampunk. Așa că am citit prezentarea și am descoperit că a) din fericire, nu e deloc Young Adult și b) din nefericire, nu este steampunk, ci un thriller noir. Am vrut să renunț la ea, dar ceva, nu știu ce, m-a îndemnat să o iau și să o citesc. Și după ce am terminat “Fata cu un ceas în loc de inimă” am adăugat numele scriitorului pe lista autorilor de urmărit și am descoperit cu groază că din trei cărți publicate în România, doar două mai sunt disponibile. Uffff!!!
“Prieten imaginar” de Stephen Chbosky
“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.
“Preaiubita” de Toni Morrison
Fără să fiu neapărat o panseluţă (bine, nu mă duce la doctor, că acolo leşin sigur), am manifestat de când mă ştiu o sensibilitate aparte când a venit vorba de sclavie, în general, şi de cea a negrilor, în special. “Coliba unchiului Tom” n-am uitat-o nici până azi, deşi a trecut o viaţă de om de când am citit-o. “Pe aripile vântului” mi-a creat mai degrabă un soi de iritare pentru că prea plângea toată suflarea cititorilor în batiste din cauza poveştii de dragoste, în timp ce aproape nimeni nu-i băga în seamă pe negri. Filmul “Amistad” mi-a provocat dureri de stomac, iar “12 ani de sclavie” l-am dus cu mare greutate până la capăt. Asta ca să dau numai câteva exemple arhicunoscute…
“Orașul de la miezul nopții” de Charlie Jane Anders
În recenzia de la “Artemis” am spus că în afară de aceasta mai există o carte pe care am așteptat-o cu nerăbdare halind pe nerăsuflate tot ce citeam despre ea pe internet și crezând cu fiecare celulă de cititor SF în hypeul care se clădea în jurul ei. Acea carte este “Orașul de la miezul nopții”. Numai că acum hypeul s-a dezumflat rapid și de la cel mai mare și mai așteptat roman a ajuns la cel mai mic și mai neterminat roman citit de mine vreodată.