Avertisment! Recenzia pe care o vei citi mai jos, la romanul lui Michael Connelly, “Avocatul din limuzină”, este scrisă acum ‘nshpe mii de ani. Pe vremea aceea, la modă era ecranizarea cu Matthew McConaughey în rolul principal şi nu serialul care înţeleg că face furori în prezent pe Netflix.
Nu am avut nici cea mai mică intenţie de a-ţi vorbi despre “Trădarea cărturarilor”, lucrarea lui Julien Benda.
Nu cred că există iubitor de cărţi care să nu tresară emoţionat atunci când face cunoştinţă cu “Bătrânul care citea romane de dragoste”.
Așa cum am scris când am început să citesc “Santinela” de Lee Child & Andrew Child, am vrut și… nu am vrut să mă apuc de ea.
UPDATE TRIST 🙁 : Pe 15 iunie 2022, presa internațională a anunţat moartea lui “Peter 2.0”, cercetătorul britanic Peter Scott-Morgan. Primul om din lume care a devenit parțial robot, prin mai multe intervenții chirurgicale, după ce a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, s-a stins din viață la 64 de ani. El şi-a spus povestea în cartea “Peter 2.0” a cărei recenzie am publicat-o anul trecut, în luna noiembrie. Tonul optimist al textului meu, împrumutat din biografia lui Peter, face ca ştirea de azi să fie şi mai tristă. Îmi pare atât de rău, Peter! 🙁
(Probabil că mă vei acuza de favoritisme, mai ales că ştii că de obicei refuz – cât mai elegant, sper eu! – cărţile pe care autorii români şi/sau editurile mi le propun spre recenzare. Probabil că te întrebi dacă nu cumva Adriana Săftoiu are vreo pilă la şefa blogului, având în vedere că tocmai ai intrat să citeşti recenzia-scrisoare la cartea ei, “Simfonia semnelor”. Şi probabil te gândeşti că mă are cu ceva la mână…
Dacă aş fi făcut cunoştinţă cu Markus Zusak pe „Podul de lut”, păi, eu cred că mă aruncam de pe el, indiferent ce mă aştepta la aterizare. Şi nici că aş mai fi dorit să aud vreodată de romancierul australian.
Cu un titlu atât de misterios și o copertă înfiorătoare, dar superbă, “Partea de nord a inimii” de Dolores Redondo nu putea să treacă neobservată de subsemnatul. De când am văzut-o, m-am întrebat despre ce e vorba în ea: este un thriller, un roman supranatural, un horror?
Când am primit de la Maria, colega de blog, volumul de poezii în limba engleză semnat de regizorul Tim Burton, eu ştiam doar atât: relaţia mea cu el e… complicată.
Ai citit vreodată primul capitol al unei cărți și să simți cu toată ființa ta că ai în față o carte foarte bună? Ai citit vreodată primul capitol al vreunei cărți și să te inunde o stare de bună dispoziție și satisfacție? Ei bine, așa m-am simțit când am terminat primul capitol din “Prăbușirea imperiului”, în care e vorba de o revoltă la bordul unei nave spațiale. O revoltă cu un final complet, dar complet neașteptat.
Din păcate, “Jurnalul unui librar” reprezintă o premieră pe care am făcut tot posibilul s-o evit din momentul în care mi s-a pus pata să am blog de carte. Prin urmare, te anunţ … pe acordurile celebrului marş funebru al lui Chopin … că, undeva pe la pagina 180, am abandonat titlul lui Shaun Bythell 🙁 !
(Dacă nu ne citeşti de ieri, de azi, atunci ştii deja că atunci când recenzăm autori români, o facem sub forma unor scrisori deschise. La care uneori primim şi răspuns 🙂 . Prin urmare…)
De când am început să citesc SF, am o slăbiciune pentru cărțile pe coperta cărora se afla o navă spațială. Cum vedeam una, cum o cumpăram. Pe măsură ce a trecut timpul, acest călcâi al lui Achile al meu nu a dispărut, ci a continuat să facă victime printre bancnotele din portofel. Așa că atunci când am văzut pentru prima oară coperta cărții „Copiii timpului” de Adrian Tchaikovsky, a trebuit să o cumpăr.
Cum am început să scriu o recenzie despre atât-de-cumintele roman “Micuţele doamne” şi am sfârşit prin a-ţi povesti despre atât-de-neobişnuita viaţă a autoarei Louisa May Alcott 🙂 !
“Eu, juriul” de Mickey Spillane este genul acela de carte care nu se mai scrie în ziua de astăzi. De fapt, având în vedere direcția în care se îndreaptă omenirea, nici nu cred că se va mai scrie vreodată. Este prea directă, prea misogină, prea sexistă, prea indiferentă la reacțiile și sensibilitățile celor care o citesc. Ce mai… Este o carte care exprimă exact ce a vrut autorul și nu îngrădirile, cenzura și prejudecățile societății!