Dragă „Zanzibarezule” Ciprian Iftime,
Având în vedere că suntem una hăis și altul cea, în loc de recenzia la cartea ta, mai potrivit mi s-ar părea să-ți trimit o „scrisorea”. (… scuze, dar nu m-am putut abține când am văzut ce frumos se înșirau rimele). Mai ales că autorii români pe care îi luăm în vizor pe anaarecarti.ro deja s-au obișnuit să primească de la noi astfel de scrisori deschise (unii sunt chiar terifiați de ele 😅 !)
Pentru mine Codul Twyford este surpriza anului 2023. Nu aveam nici o așteptare de la această carte și, sincer, nici nu știu ce m-a făcut să o iau și să o deschid. Însă după câteva pagini am fost prins de cârligul de pe copertă și nu am mai vrut sa-i dau drumul.
De când i-am văzut prima dată coperta, între mine și Anna O a fost un coup de foudre răvășitor, care mi-a dat peste cap lista de lecturi, planul de recenzii, deciziile privind genurile literare pe care am de gând să le abordez anul acesta… Ce mai, ca orice coup de foudre care se respectă mi-a făcut talmeș-balmeș viața… de cititoare!
Când afară este iarnă, dar fără pic de zăpadă ce poți să citești mai bine? O carte cu foarte multă zăpadă, care să te facă să retrăiești iernile de altădată. Așa am ajuns să citesc ʺPradaʺ (recenzia, aici) și apoi am trecut la ʺBaza Zeroʺ, scrisă de Michelle Min Sterling.
“După cutremur” de Haruki Murakami conține 6 povestiri care au același punct de plecare: teribilul seism din 1995 care a zguduit Japonia.
ʺScriu povești care merg la inimă. Până când o fac să stea în locʺ… Asta spune Ivar Leon Menger pe coperta volumului ʺCând vin străiniiʺ.
Acum îmi este clar: între mine și Milan Kundera… nu a fost să fie!
Deși nu sunt un fan al literaturii polițiste scandinave, ʺPradaʺ a intrat pe radarul meu din clipa în care am văzut coperta. A fost dragoste la prima vedere! La asta a contribuit și o mare nostalgie după zăpezile de altădată. În plus, prezentarea de pe coperta a patra m-a făcut să sper la un roman horror islandez, cu fantome deloc binevoitoare și alte chestii înfricoșătoare, deși știam că Yrsa Sigurdardottir este o scriitoare de romane thriller 100%.
De fiecare dată când deschid o carte, vreau ca în interior să descopăr o poveste nemaicitită, nemaiauzită, nemaivăzută, nemaiîntâlnită și nemaiimaginată. Ceva nou-nouț! Și uneori chiar primesc ceea ce îmi doresc. Iar alteori, mult mai rar – din fericire, primesc mult mai mult decât mi-am dorit vreodată. ʺNoi, carnivoriiʺ intră în cea de-a doua categorie.
“În sfârșit”, am oftat ușurată în ziua în care am primit “Eu și Marley” de John Grogan. În sfârșit, vom avea pe blog recenzia la o carte cu și despre… un câine.
“Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun” de Ben Miller vine să umple un colț în care cam bate vântul pe anaarecarti.ro. Căci, deși pe blogul nostru se găsește cam tot ce-și poate imagina un cititor, dacă ne întrebi de repovestiri, ridicăm din umeri!
“Cartea cu vrăji” de Nicola de Pulford are ceva ani de când a aterizat în biblioteca personală. Ce m-a determinat să-i acord mai multă atenție în ultima vreme a fost un video pe care l-am făcut în joacă pentru pagina noastră de instagram și care vouă v-a placut la nebunie.
Recunosc că am deschis “Corabia destinului” cu un factor de stres mărit. Amintiri neliniștitoare legate de volumul 3 al trilogiei ʺFarseer, ʺRăzbunarea asasinuluiʺ, scrisă tot de Robin Hobb, începeau să-mi dea târcoale. Nu cred că o să pot să uit vreodată dezamăgirea trăită la citirea acelei cărți, lucru care m-a și determinat să o pun pe Hobb pe lista scriitoarelor de evitat.
Imediat după ce am terminat de vizionat sezonul 2 din ʺReacherʺ, am simțit nevoia să mai stau puțin în lumea lui. Și cum puteam să fac asta decât recitind o carte cu el.
De când am văzut coperta, am sperat că “Motelul Sun Down” de Simone St. James o să fie o carte cu și despre un motel bântuit de fantome și alte spirite mai mult sau mai puțin răuvoitoare. Și așa și a fost… cel puțin partea cu motelul bântuit. Și a fost super OK.