Când am primit de la Maria, colega de blog, volumul de poezii în limba engleză semnat de regizorul Tim Burton, eu ştiam doar atât: relaţia mea cu el e… complicată.

Când am primit de la Maria, colega de blog, volumul de poezii în limba engleză semnat de regizorul Tim Burton, eu ştiam doar atât: relaţia mea cu el e… complicată.
(Dacă nu ne citeşti de ieri, de azi, atunci ştii deja că atunci când recenzăm autori români, o facem sub forma unor scrisori deschise. La care uneori primim şi răspuns 🙂 . Prin urmare…)
De când am început să citesc SF, am o slăbiciune pentru cărțile pe coperta cărora se afla o navă spațială. Cum vedeam una, cum o cumpăram. Pe măsură ce a trecut timpul, acest călcâi al lui Achile al meu nu a dispărut, ci a continuat să facă victime printre bancnotele din portofel. Așa că atunci când am văzut pentru prima oară coperta cărții „Copiii timpului” de Adrian Tchaikovsky, a trebuit să o cumpăr.
Cum am început să scriu o recenzie despre atât-de-cumintele roman “Micuţele doamne” şi am sfârşit prin a-ţi povesti despre atât-de-neobişnuita viaţă a autoarei Louisa May Alcott 🙂 !
“Eu, juriul” de Mickey Spillane este genul acela de carte care nu se mai scrie în ziua de astăzi. De fapt, având în vedere direcția în care se îndreaptă omenirea, nici nu cred că se va mai scrie vreodată. Este prea directă, prea misogină, prea sexistă, prea indiferentă la reacțiile și sensibilitățile celor care o citesc. Ce mai… Este o carte care exprimă exact ce a vrut autorul și nu îngrădirile, cenzura și prejudecățile societății!
Așa cum am scris când am început să citesc “Santinela” de Lee Child & Andrew Child, am vrut și… nu am vrut să mă apuc de ea.
O fetiţă, dotată cu genul acela de inteligenţă care îi face pe adulţi să se simta inconfortabil 🙂 , care îl adoră pe Harry Potter 🙂 🙂 şi care pare sora mai mică a lui Hermione (că tot a venit vorba!), atât este de dornică să corecteze greşelile de pronunţie ale interlocutorilor 🙂 🙂 🙂 . O bunică încântător de ţicnită, care după ce a înfruntat ca doctoriţă realitatea dură a unor zone devastate de catastrofe naturale sau umane apelează acum la imaginaţie pentru a construi, de dragul nepoatei, o lume fantastică, cu propria istorie, limbă şi obiceiuri.
“Zile de Crăciun” de Jeanette Winterson este recenzia noastră de sezon pentru Sărbătorile 2021 🙂 !
Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.
Când am început “Să nu greșești”, a șasea carte din seria Jack Reacher, am avut o strângere de inimă deoarece m-am temut că nu o să se ridice la înălțimea volumului citit anterior, ‟Luna albastră”. De fapt, ca să fiu sincer, pentru mine, combinația perfectă dintre acțiune, suspans și umor din ‟Luna albastră” va fi greu de egalat, ca să nu mai zic de depășit.
Nu îmi vine să cred ce tocmai am citit & văzut!!! Sunt complet uluit, încântat, terifiat, înmărmurit! Scriu recenzia asta la câteva minute după ce am terminat de citit ceea ce va deveni cu siguranță „Cea mai cea banda desenată” din bibliotecă (bibliotecă destul de babană – conține peste 1.000 de comicsuri în format electronic!!! Știu… calitatea e mai bună decât cantitatea, dar îmi place să cred că 90% dintre comicsurile aflate în proprietatea mea digitală sunt excelente! :))))
Pentru că drac mort n-ai văzut, te informez că am supravieţuit acestui adevărat experiment literar la care m-am supus de bună voie şi nesilită de mine.
Dacă e Halloween, atunci „Circe” de Madeline Miller să fie 🙂 .
„Billy Summers„! WOW! A doua carte publicată de Stephen King în 2021 și eu am citit-o deja!!! Dacă îmi spunea cineva acum trei ani că o să se întâmple așa ceva nu-l credeam. Pentru mine 2021 este anul Stephen King în România: două romane nou-nouțe publicate la câteva luni de la apariția în SUA și o mulțime de reeditari, printre care se numără cea mai așteptată dintre toate așteptatele… adică unica și inegalabila… „Culoarul morții”.
După cum mi se mai întâmplă, coperta romanului „Fără ieșire” a fost cea care mi-a făcut cu ochiul și m-a îndemnat să-i dau o șansă acestei cărți. Numele autorului, Taylor Adams, nu-mi spunea nimic, dar ilustrația făcea toți banii. Și chiar a meritat!