Ce citim acum
Doamne, cât m-aţi mai alergat cu cartea aceasta pe pagina de facebook a blogului 🙂 !!! Cum strănutam pe facebook, cum îmi scria cineva: “Noroc/sănătate, ai citit “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”?” Cum dădeam “Buna ziua” pe acolo, cum auzeam: “Şi… îţi place cum scrie Fredrik Backman?”.
Nu m-am tăvălit niciodată după “Legendele Olimpului”. Lectură obligatorie în copilăria mea, am bifat-o (cu reală plăcere) la vremea respectivă, dar nici că m-am mai întors asupra celor două volume.
Dacă ai văzut filmul “Casa de lângă lac”, sper că ai aceleaşi două probleme ca şi mine, ca să nu mă simt prost pe aici: 1. Tu ai înţeles finalul? Te-ai prins cum reuşesc să se întâlnească Sandra Bullock şi Keanu Reeves?!!!! De vreme ce pe ei îi desparte o distanţă… temporală, trăind la câţiva ani unul de celălalt, cum ajung să se pupe pe malul lacului?!!!
În zilele acestea, peste tot auzi numai de coronavirus. Coronavirus în stânga, coronavirus în dreapta, coronavirus în sus, coronavirus în jos. Am tot auzit cuvântul acesta, încât am început să-mi fac griji că în cazul în care coronavirusul chiar va aduce sfârșitul lumii o să fiu complet nepregătit. Așa că am decis să remediez situația.
Sincer, pe mine m-ai pierdut din start dacă începi o discuţie despre munţi, natură, copaci, aer curat, ozon & şi tot ce-or mai presupune drumeţiile pe înălţimile patriei după care alţii se dau în vânt.
“Of, Norman, a spus Regina, se pare că primul-ministru nu a citit nimic din Hardy. Poate îi găseşti tu vreuna dintre vechile tale ediţii broşate să i-o oferi la plecare”.
Cu toată sinceritatea îţi spun că, până la Markus Zusak, consideram literatura australiană un fel de accident care dădea naştere unor momente stânjenitoare între mine şi… biblioteca mea atunci când nu ştiam unde “să parchez” vreo carte scrisă de un autor născut pe îndepărtatul continent (căci raft pentru literatura australiană nu am, să mă scuzi!).
Ca orice iubitor/iubitoare de cărţi, am micile mele manii când intru într-o librărie. Obiceiuri pe care mi le-am dezvoltat în atâţia ani şi la care n-aş renunţa neam… cu două excepţii care mereu mă bagă în belele.