Ce citim acum
În facultate nu puteam să-l sufăr pe Henry James. Adică, sincer, nici că mai pomenisem un scriitor mai preţios, mai parfumat şi mai pomădat – tot timpul aşa mi l-am imaginat pe americanul acesta care şi-a plimbat aproape toată viaţa aroganţele prin Europa, că probabil America nu reuşea să-l mai încapă!
La “Omul de cretă” de C.J. Tudor mi-a plăcut tot încă de când m-am împiedicat de ea prima dată pe instagram. Şi titlul, şi numele autoarei, şi, mai ales, faptul că e lăudată chiar pe copertă de Stephen King, cel pentru care două treimi din echipa anaarecarti.ro (adică eu şi Oliver) au un adevărat cult.
În 1995, am făcut cunoștință cu Clifford D. Simak prin intermediul romanului “Halta”.
Uneori sfânta întâmplare alege cărţile pentru mine…
… sau, mai bine zis, re-re-re-re… ‘nşpe mii de re-citim, căci mi-e imposibil să-ţi spun de câte ori am scos din raft “Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon. Uneori o parcurgeam cap-coadă… Alteori o deschideam la întâmplare şi începeam să citesc de oriunde îmi cădeau ochii…
Fidelă hotărârii literare luate de Anul Nou (“În 2019 mă întorc la clasici!”), am întins mâna spre rafturile cu literatură franceză, căci, din punctul meu de vedere, dacă vorbim despre clasici, Balzac e tăticul lor!
“Dă cui vrei tu cartea asta, eu o mai am într-o ediţie”, îmi spune Oliver şi-mi întinde două… cărămizi, care-mi rup braţele (frate, sunt peste 1.000 de pagini aici!).