Autor: Bogdan Teodorescu
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Cartea Românească
Anul apariției: 2016
Traducere:
Înainte să trecem la treabă, o precizare: am stat mult şi m-am gândit la “recenzia” aceasta. Scriam trei fraze, le ştergeam – prea seci, prea pompoase, prea goale, prea… departe de tot ce-am simţit când am citit romanul. Mă mai învârteam prin casă, mă mai aşezam la calculator… Nu! Nimic din ce-mi ieşea din tastatură nu-mi era pe plac.
Ideea mi-a venit într-o seară, în timpul unei discuţii cu un amic. Eu îi povesteam despre romanul “Libertate” al lui Bogdan Teodorescu, el îmi răspundea cu părerea lui despre “Autoportret într-o oglindă spartă” al lui Octavian Paler – că nu ştiu cum am ajuns să mă duelez în autori români cu alţi cititori, eu care, dacă îţi aminteşti jenanta confesiune pe care ţi-am făcut-o, fugeam cât puteam de scriitori autohtoni. În fine…
O scrisoare pentru Bogdan Teodorescu
Şi FIX când îi spuneam amicului meu că, în loc de “recenzie”, aş avea un mesaj să-i transmit lui Bogdan Teodorescu… mi-am dat o palmă imaginară peste frunte! Păi, de ce am blog?!!! Nu ca să-i scriu o scrisoare atunci când vreau scriitorului X sau Y?! În fond, am mai folosit procedeul când l-am supărat pe Igor Bergler, de ce nu aş apela iar la el şi pentru o cauză (mai) bună?!
Prin urmare…
Dragă Bogdan Teodorescu,
M-ai păcălit! Şi nu o dată, ci de-nici-nu-mai-stau-să-le-număr câte ori! Dar o să încerc totuşi…
Punctul 1: să ai aşa peniţă şi să te ştie (aproape) toată România ca analist politic?! Să scrii astfel de romane şi să-ţi pierzi vremea pe la televizor, prin talk-showuri la care eu fac alergie de schimb postul instantaneu? Bun, înţeleg că în ţara aceasta poţi face bani din scris doar dacă te cheamă, eventual, Iohannis, dar totuşi… Scriam, când m-am apucat de citit “Libertate”, că nu-mi eşti prea agreabil din cauza anturajului, pe principiul “cine se aseamănă se adună”. Când colo, tu joci în echipa “contrastele se atrag”!
N-am dormit două nopţi din cauza volumului „Libertate” de Bogdan Teodorescu
Punctul 2: n-am dormit două nopţi din cauza cărţii ta le. Noroc că eram în concediu şi nu trebuia să mă duc la birou!
Începi “Libertate” ca o cronică de familie, ceea ce nu mi-a displăcut, fiind vorba de oameni obişnuiţi din România zilelor noastre, nebântuiţi de coşmarul comunismului, preocupaţi doar de carierele şi viaţa lor luxoasă, un cuplu de medici bine înfipţi în societate şi în anturajul lor de prieteni, aproape la limita la care să-mi stârnească invidia. Sonia conduce afacerea familiei, un azil pentru bătrâni cu finanţe mult peste medie, şi este tipul acela de femeie pe care o doresc toţi bărbaţii şi de care fug toate nevestele. Nu şi-a înşelat niciodată soţul cu fapta, gândurile şi fanteziile împărtăşindu-i-le doar surorii sale, confidenta care nu de puţine ori a îndemnat-o să le pună în practică.
Reputaţia Soniei, acuzată de toate grozăviile sexuale, e distrusă
Şi când ziceam că m-am obişnuit cu cadrul acesta, îmi arunci în braţe un mister aproape poliţist a cărui rezolvare n-am reuşit s-o anticipez nici o secundă. Deşi am încercat, ufff, cât am încercat! Căci reputaţia Soniei e făcută praf de apariţia unui roman care îi este dedicat şi al cărui personaj principal e o doctoriţă care-i seamănă la detaliu nu numai fizic, care are aceleaşi angoase, vise, fantezii, mod de exprimare ca şi ea. Dar, în plus, doctoriţa din carte este şi… cea mai mare curvă posibil.
Că reputaţia Soniei, acuzată de toate grozăviile sexuale, e distrusă e nimic pe lângă faptul că ABSOLUT TOŢI cei din jur se întorc împotriva ei, inclusiv sora ei, alegând să creadă un scriitor pe care nici unul dintre ei nu l-a întâlnit vreodată, de care Sonia nici măcar nu auzise până atunci, dar care pare s-o cunoască mai bine ca oricine.
„Libertate” de Bogdan Teodorescu – cronica de familia, roman (aproape) poliţist, plus…
Sinceră să fiu, eu ţineam cu Sonia şi aş fi vrut să le dea peste nas celor care s-au îndoit de ea. Dar mă declaram de partea ei aşa, mai cu jumătate de gură, pentru că am avut tot timpul impresia că ŢIE nu îţi este deloc simpatic personajul şi mă gândeam că, în calitate de scriitor, ştii tu ce ştii şi mă mai păcăleşti o dată cu vreo întorsătură de situaţie.
Punctul 3: de parcă “cronică de familie” şi “romanul (aproape) poliţist” nu ar fi fost suficiente pentru o carte care să mă ţină cu sufletul la gură, la un moment îl introduci în scenă pe Mario Popescu (personajul meu preferat!), care ar fi putut fi singur subiectul unei cărţi. Descriindu-i ascensiunea rapidă ca moderator al unui talk-show şi prăbuşirea lui dramatică, după un fonfleu de presă, realizezi de fapt, pentru cei care vor să privească dincolo de dialoguri, un eseu despre ce înseamnă CU ADEVĂRAT viaţa într-o televiziune. Experienţa personală ţi-a servit mai mult decât evident şi într-un mod excelent drept sursă de inspiraţie şi fie şi numai pentru asta am fost aproape să te iert pentru tot ce-am scris la “punctul 1”.
O analiză extrem de rece a societăţii în care trăim
Punctul 4: am zis că finalul cărţii va aduce rezolvarea misterului şi aia e, tot cinci stele poliţiste ţi-aş fi dat! Dar nu! Pe lânga cheia mult-aşteptată (şi atât de simplă că aproape m-a durut 🙂 !), tu ai creat în ultimul capitol o analiză extrem de rece a societăţii în care trăim, fisurându-mi globul de cristal în care îmi duc liniştită viaţa înconjurată de familie, prieteni dragi şi cărţi. Felul în care îţi explici teoria conform căreia trăim într-o societate defectă, capabilă să ne distrugă oricând şi oricum, şi în care noi, oamenii obişnuiţi, nu avem nici o şansă să existăm în afara politicului şi a “sistemului” mi-a dat o stare de nelinişte de care cu greu am reuşit să mă scutur.
Cam asta am avut să-ţi transmit… Te las, acum fug să-mi repar fisura din globul de cristal şi să-mi văd de viaţa mea mai departe.
Cu drag,
Ana
P.S. Rog editurile care doresc să colaboreze cu blogul nostru ca o perioadă să nu ne mai propună scriitori români, eu fiind “pedepsita” în cadrul echipei anaarecarti.ro să-i citească. După această carte, vreau “să evadez” din România măcar cu ajutorul cărţilor…
Ce-am scris când am început să citesc „Libertate” de Bogdan Teodorescu
Am regretat în nanosecunda doi după ce am dat „send” la mailul prin care acceptam propunerea editurii Cartea Românească de „a recenza” romanul “Libertate” al lui Bogdan Teodorescu.
Iar un roman românesc?! Mă uit disperată la biblioteca în care ţin cărţile necitite… Când o să le parcurg pe toate?!
Şi, în plus,… Bogdan Teodorescu? ACEL Bogdan Teodorescu de la televizor?! Auzisem că ar fi şi scriitor, dar eu nu am citit nimic semnat de el. Un sondaj rapid printre prietenii mei m-a salvat de la ruşinea totală: VAG îşi aminteau şi ei că parcă văzuseră/auziseră pe undeva că Bogdan Teodorescu se ocupă şi cu scrisul, dar pentru absolut toţi el era, mai presus de orice, analistul politic.
Nu pot să-i sufăr pe unii dintre colegii de platou ai lui Bogdan Teodorescu
Nu mai vorbesc că nici nu-mi este foarte simpatic. De fapt, cu el n-am nimic, dar nu pot să-i sufăr pe unii dintre colegii lui de platou. Așa că mă gândesc la zicala “cine se aseamănă se adună”, că altfel nu ar fi de acord să se afle în acelaşi loc cu ei, nu?
Şi atunci de ce am acceptat propunerea editurii? Păi, FIX din motivele de mai sus!
Dacă refuzând, risc să dau cu piciorul UNICULUI roman românesc de 5 stele de pe acest blog de până în acest moment? Eu nu pot să-mi asum o astfel de responsabilitate 🙂 . Nu mai vorbesc că-mi surâde provocarea de a citi un analist politic pentru a descoperi… un scriitor. Sper să nu fie invers!. Iar obiectivitatea mea va fi din nou testată. Cât de corectă pot să fiu “recenzând” cartea unei persoane pe care nu o prea agreez?
Deci, date fiind cele scrise mai sus, cu “Libertate” în braţe mă îndrept (cam neliniştită) spre canapea.
