Ce citesc românii: Top 10 cele mai vândute cărți în 2018
Irina Binder este autoarea volumului cel mai popular din România, “Străinul de lângă mine” dominând clasamentul celor mai vândute cărți pe elefant.ro în primele 6…
“Şarpele din Essex” de Sarah Perry
Când mi-au căzut ochii prima oară pe “Şarpele din Essex” de Sarah Perry, nu ştiam nimic despre carte. Sau despre autoare… COPERTA a fost cea care pur şi simplu m-a vrăjit.
“Frumoasa adormită şi fusul” de Neil Gaiman & Chris Riddell
Nu sunt deloc sigură că înţeleg 100% conceptul de roman grafic. Adică… text puţin şi poze multe, nu? Însă având în vedere că mă aşteaptă un weekend plin, în care trebuie să pun trandafirii în grădină (vai mie!), prietenul – să taie liliacul (vai lui!) şi să tundem iarba (vai… nouă!), scot din raftul cărţilor necitite “Frumoasa adormită şi fusul”.
Care sunt cele 13 titluri nominalizate la Man Booker Prize 2018
Lista titlurilor nominalizate pentru Man Booker Prize, în valoare de 50.000 de lire sterline, a fost făcută publică. Cele 13 titluri au fost alese dintre…
“Uciderea Comandorului”, cel mai recent roman al lui Murakami, declarat „indecent” de un tribunal din Hong Kong
Cel mai recent volum al scriitorului Haruki Murakami a fost declarat indecent de un tribunal din Hong Kong, nefiind scos la vânzare într-un târg de…
De ce se foloseşte greşit în limba română cuvântul „patetic“. Confuzia generată de semnificaţia termenului în limba engleză
„Patetic” este unul dintre cuvintele folosite greşit în limba română uzuală. Confuzia este generată de semnificaţia din limba engleză, care este preluată forţat în română.
Nobelul pentru literatură de anul acesta va fi decis prin vot! Şi cei care votează suntem NOI, CITITORII!!!!!
Un premiu Nobel pentru literatură alternativ urmează să fie acordat în acest an, după ce Academia suedeză, confruntată cu un scandal din zona #metoo, a…
“Să nu mă părăseşti” de Kazuo Ishiguro
Am început să citesc “Să nu mă părăsești” pregătită pentru niște grozăvii – ți-am spus că Ana a aruncat cartea cât colo când a descoperit copiii-clone, nu? Apoi, pe măsură ce am dat paginile, am priceput că (din nou) am plecat la drum cu așteptări nepotrivite. Iar la final, am înțeles de ce Ishiguro merită pe deplin premiul Nobel, câștigat anul trecut. Pentru că da, este povestea unor clone, dar abordată din cel mai surprinzător unghi, unul la care jur că 99,99% dintre noi nu s-ar gândi EVER!
Cea mai timpurie consemnare din „Odiseea“, descoperită în sudul Greciei
O echipă de arheologi a descoperit o placă antică pe care sunt inscripţionate 13 versuri din Odiseea lui Homer, pe locul oraşului antic Olympia, din…
“Star Wars: Vader Down” de Jason Aaron & Kieron Gillen / „Recenzie” de comics
Pentru mine “Star Wars: Vader Down” este cel mai bun comics legat de fenomenul Star Wars. Dintotdeauna.
“Hanul Jamaica” de Daphne du Maurier
Pe o vreme de să nu-ţi laşi nici câinele afară (pffff… neinspirată exprimare! Iar începe scandalul cu Anto, colega de blog, care mă va lua la rost că nici măcar acum nu m-am îndurat s-o bag în casă pe Leia, căţeluşa noastră… Dar coafura mea rezistă: Anto, Leia e căţel de curte, nu intră în casă la prima ploaie mai serioasă!!!)
“Ruta subterană” de Colson Whitehead
Ori nu înțeleg eu lucruri, ori am reușit (finally!) să mă scutur de naivitate, astfel încât să nu mai înghit toate enormitățile debitate de critici – bine, nu suficient cât să nu mai cumpăr cărțile superlăudate, nu de alta, dar mai găsesc și perle rătăcite, însă destul cât să pot spune, după ce dau ultima pagină: despre ce naiba vorbiți, asta nu-i nici pe departe o capodoperă!
“Anihilare (Southern Reach 1)” de Jeff VanderMeer
Înainte de toate o mărturisire: această carte are pe copertă o ilustrație foarte, foarte, dar foarte urâtă. Îmi aduce aminte de epoca de aur a editurii Nemira, atunci când aceasta a publicat pentru prima dată capodoperele “Dune” și “Fundația”.
“Caraval” de Stephanie Garber
De la primele paragrafe am ştiut că va fi jumi-juma. Îmi va jumi-plăcea, o voi juma-urî (sau invers). Şi s-a dovedit că instinctul nu m-a înşelat.
“Cronica unui negustor de sânge” de Yu Hua
Între ceea ce am bănuit eu că voi găsi în paginile acestui roman și ceea ce am descoperit e o prăpastie. A trebuit să aștept un timp de când am terminat cartea până să mă apuc să scriu despre ea, ca să-mi dau seama… ce naiba aș putea scrie. Și, într-un final, am priceput: cred că numai din pricina uriașei diferențe de cultură nu am rezonat deloc, dar deloc cu stilul acestui scriitor, un stil care mie mi s-a părut de-a dreptul copilăresc.