Ana are carti! - Cel mai patimas blog de carte.

“O amintire de Crăciun” de Truman Capote

Nici nu mai ştiu pe unde m-am împiedicat prima dată de titlul acesta: “O amintire de Crăciun” de Truman Capote. Ce-mi amintesc însă este că… a strălucit. Am simţit un fior pe şira spinării (ceea ce la mine e semn de carte de stele 🙂 !) , iar din degete jur că mi-au tâşnit scântei de nerăbdare să pun mai repede mâna pe ea. Aşa că mi-am comandat-o, am început s-o citesc, pusesem chiar cap la cap şi câteva fraze pentru rubrica noastră de pe blog, “Ce citim acum”, când… S-A TERMINAT CARTEA!!! CUM?!!!!

Citește mai departe

“Fata cu un ceas în loc de inimă” de Peter Swanson

Când am văzut pentru prima dată această carte, am fost convins de două lucruri: a) este un roman Young Adult și b) are influențe steampunk. Așa că am citit prezentarea și am descoperit că a) din fericire, nu e deloc Young Adult și b) din nefericire, nu este steampunk, ci un thriller noir. Am vrut să renunț la ea, dar ceva, nu știu ce, m-a îndemnat să o iau și să o citesc. Și după ce am terminat “Fata cu un ceas în loc de inimă” am adăugat numele scriitorului pe lista autorilor de urmărit și am descoperit cu groază că din trei cărți publicate în România, doar două mai sunt disponibile. Uffff!!!

Citește mai departe

“Prieten imaginar” de Stephen Chbosky

“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.

Citește mai departe

“Preaiubita” de Toni Morrison

Fără să fiu neapărat o panseluţă (bine, nu mă duce la doctor, că acolo leşin sigur), am manifestat de când mă ştiu o sensibilitate aparte când a venit vorba de sclavie, în general, şi de cea a negrilor, în special. “Coliba unchiului Tom” n-am uitat-o nici până azi, deşi a trecut o viaţă de om de când am citit-o. “Pe aripile vântului” mi-a creat mai degrabă un soi de iritare pentru că prea plângea toată suflarea cititorilor în batiste din cauza poveştii de dragoste, în timp ce aproape nimeni nu-i băga în seamă pe negri. Filmul “Amistad” mi-a provocat dureri de stomac, iar “12 ani de sclavie” l-am dus cu mare greutate până la capăt. Asta ca să dau numai câteva exemple arhicunoscute…

Citește mai departe

Centrul de preferințe pentru confidențialitate