“Testamentele” de Margaret Atwood
Am făcut cunoștință pentru prima dată cu Margaret Atwood după Revoluție prin intermediul romanului ‟Povestea slujitoarei”. Întâlnirea nu a fost una strălucită deoarece pentru mine, pe atunci un SF-ist începător care nu știa decât nave spațiale, extratereștri și săbii laser, intriga din roman, deși interesantă, nu a fost suficient de antrenantă. Anii au trecut și am redescoperit-o pe doamna Atwood cu ajutorul super romanului ‟Oryx și Crake”. La fel și super continuarea ‟Anul potopului”. Apoi a venit mega serialul TV ‟Povestea slujitoarei” care m-a vrăjit în mod iremediabil cu lumea deprimantă și apăsătoare din Republica Galaad. Dar fascinația asta nu m-a determinat să mai dau o șansă romanului ‟Povestea slujitoarei”. Însă situația s-a schimbat după ce am terminat de citit ‟Testamentele”. Acum vreau ultra-mega-uber-urgent să recitesc ‟Povestea slujitoarei”!
Împăratul muştelor, în viaţa reală: ce s-a întâmplat cu un grup de băieţi naufragiaţi pe o insulă pustie timp de 15 luni
Istoricul olandez Rutger Bregman, 32 de ani, cunoscut pentru cartea „Utopie pentru realişti”, a căutat o poveste adevărată care să descrie ce s-ar întâmpla dacă…
“Timpul trecut” de Lee Child
Ca să fac un joc de cuvinte… Niciodată nu este TIMPUL TRECUT pentru un roman cu și despre Jack Reacher. Până acum am citit opt romane cu acest personaj și încă nu m-am plictisit de el. Şi mai ales, încă nu am gasit nici un motiv pentru care să stric prietenia cu scriitorul Lee Child. Dar niciodată nu este TIMPUL TRECUT să se întâmple așa ceva…
6 recomandări de cărţi SF cu pandemii, ciume şi alte… molime
Gata, Ana! Am preluat legătura! Îţi prezint excepționala lume a pandemiilor din cărțile SF, citite de mine. Pentru restul, nu garantez nimic! Ca să nu fiu acuzat de favoritisme, cărțile vor fi prezentate în ordine cronologică. Nu am pretenția ca titlurile de mai jos să constituie elita romanelor SF, care au ca temă pandemiile, ciumele sau alte molime. Nu! Lista conține romanele care mi-au plăcut și atât. Astea fiind zise, să începem…
Ce titluri cu epidemii, pandemii & Co. îţi recomand şi… nu prea în perioada aceasta!
Deşi cred că de când a început nebunia aceasta nu a existat zi în care să nu aud întrebarea “Dar despre nişte cărţi cu epidemii nu scrii şi tu?”, recunosc că… ioc inspiraţie!, aşa că mă apuc de textul de faţă mai mult obligată de Maria şi de Oliver care ameninţă, în plină criză mondială, cu demisia de la anaarecarti.ro (dacă poţi, te rog, să-ţi imaginezi nivelul de răsfăţ al colegilor de blog…?!!!!).
“Persuasiune” de Jane Austen
Dacă ai văzut filmul “Casa de lângă lac”, sper că ai aceleaşi două probleme ca şi mine, ca să nu mă simt prost pe aici:…
Apariţie editorială: “Rezilienţă” de Bogdan Hrib. Un roman cu Stelian Munteanu şi Tony Demetriade
Cum o promovează editura Tritonic: Angajat să elucideze moartea fiicei unui important baron local, Stelian Munteanu este prins într-o complicată pânză de păianjen cu grave…
Destinul copiilor marilor scriitori – episodul 3. Băiatul lui Caragiale îşi ura tatăl
Primul fiu al marelui dramaturg Ion Luca Caragiale a fost Mateiu, născut dintr-o aventură cu Maria Constantinescu, funcţionară la Regia Monopolurilor Statului. ”Nenea Iancu” şi-a…
Cum este corect: „crenvuști”, „cremvuști”, “cremwurşti” sau „crenvurști”?
În discuţia despre cât de sănătos este sau nu produsul alimentar despre care vorbim azi nu am de gând să mă bag, aşa că pentru…
MOBY DICK. Povestea balenierei ESSEX, nava blestemată, scufundată de un cașalot uriaş de 27 de metri
Pe 20 noiembrie 1820, baleniera ”Essex”, care avea la bord 20 de membri ai echipajului, este lovită și scufundată de un cașalot uriaș, de 27…
“Pe urmele țărilor dispărute” de Bjorn Berge
Între clasele a V-a şi a VIII-a mi-am dorit să devin, pe rând, marinar, explorator, geograf, cartograf, hidrolog. Mă şi amuzam încercând să le găsesc variantele la feminin şi recunosc că până în ziua de azi preferata mea a rămas… “marinară” 🙂 .
“Pământul iubit de zei” de Guy Gavriel Kay
Atunci când deschid o carte semnată de un scriitor despre care nu am mai auzit sau pe care nu l-am citit, sper din tot sufletul că respectivul autor a dat tot ce a putut pentru a mă impresiona cu creația sa. Motivul este simplu: în caz contrar, șansele să mai cumpăr ceva semnat de el sunt foarte mici, aproape zero. În cazul cărților mele nu prea există a doua șansă. Scriitorul trebuie să fie nu bun, ci foarte bun. Sunt atât de multe cărți încât nu merită să-mi pierd timpul cu ceva ce nu îmi place.
“Inimă atât de albă” de Javier Marías
Am căzut sub vraja frazelor lungi, de multe ori zgârcite în semne de punctuație, cu “Toamna patriarhului”, am descoperit atunci cum povestea spusă pe nerăsuflate, parcă fugărit de timp, cu gura uscată de atâtea destăinuiri şi cu pauze luate – puncte, virgule – doar atunci când efectiv simți că ți s-a terminat aerul, te fac să te afunzi în carte ca şi cum ai cădea în vis, din realitatea ta în imaginația scriitorului şi atunci, fuziunea e completă, asimilezi cartea, o trăieşti, n-o citeşti, iar la final, rămâi nu doar cu amintirea cuvintelor, ci şi a senzațiilor – experiență completă.
“HMS Terror” de Dan Simmons
Atâtea momente diferite în istorie spun practic aceeaşi poveste. O poveste de coşmar, care a existat în realitate.
Acestea sunt primele cărticele din raftul lui Defne şi al lui Sebastian
Defne şi Sebastian au deja propriul lor raft în biblioteca mătuşii fabuloase. Bineînţeles că e vorba de titluri pentru copii mai mari decât spiriduşii mei de nepoţi care abia au împlinit 6 luni, dar eu tot strâng, adun, pun deoparte, evaluez etc… ce să mai!, îmi fac temele temeinic pentru ziua magică în care vom sta toţi trei cu capetele băgate într-o cărticică.