Misterele morţii lui Nicolae Labiş: accident sau complot al Securităţii? Cum şi-a găsit sfârşitul tânărul poet sub roţile unui tramvai din Capitală
Poetul sucevean Nicolae Labiş a murit la vârsta de doar 21 de ani în urma unui accident de tramvai, petrecut în Bucureşti. Oficial, s-a stabilit…
“Bonjour tristesse” de Francoise Sagan
Înainte să începem să discutăm despre carte, ţin să te anunţ oficial că scriu această “recenzie”… de sub masă. Acolo unde m-a băgat Francoise Sagan de ruşine. Să ai 17-18 ani şi să scrii AŞA… pffff… mi se pare de domeniul magiei!
De unde vine expresia „a ţine/a sta de şase“. E parte din argoul infractorilor, dar a fost inventată de… aviatori
Conform istoricilor, expresia a fost folosită pentru prima oară de aviatori, în timpul Primului Război Mondial, după care a pătruns în majoritatea limbilor pământului, în…
Caragiale, un jalnic negustor. Cum a reuşit să falimenteze un restaurant celebru
În viaţa marelui dramaturg român I.L. Caragiale, Buzăul coincide cu un episod mai puţin fast al existenţei, care arată condiţia materială modestă a marelui dramaturg….
Hortensia Papadat-Bengescu – secretele unei căsnicii pline de tensiuni
Hortensia Papadat-Bengescu a dus o viaţă dominată de frustrarea că nu putea studia aşa cum îşi dorea, dar şi de tensiunile cu soţul ei care…
Cum se acordau note elevilor în urmă cu aproape 80 de ani: „Notarea nu este un scop şi nici un mijloc de tortură“
Un document din 1940 al Arhivelor Naţionale Alba, transmis de către Inspectorarul Şcolar de la vremea respectivă, surprinde cerinţele către profesori adresate de Ministerul Educaţiei…
“Magazinul La motanul cu mingea” de Honore de Balzac
Fidelă hotărârii literare luate de Anul Nou (“În 2019 mă întorc la clasici!”), am întins mâna spre rafturile cu literatură franceză, căci, din punctul meu de vedere, dacă vorbim despre clasici, Balzac e tăticul lor!
“Şapte ani buni” de Etgar Keret
Când mă fac mare, vreau să scriu ca Etgar Keret.
“Lumea inelară (Lumea inelară #1)” de Larry Niven
Când am văzut că editura Paladin scoate “Lumea inelară”, am zis: “Bravo! Cineva nu a uitat SF-urile clasice! ”. Însă când, din cauza nostalgiei, m-am uitat pe netul românesc să citesc o recenzie la acest roman, nu am găsit decât niște vechituri din 1900 toamna și, lucrul cel mai important, foarte puține din ele – laudative. Eu îmi aduceam aminte de un super roman, cu o lume gigantică, cu personaje interesante și o poveste palpitantă. Și recenziile găsite îmi vorbeau despre sex și condiția precară a femeii din roman. Acest lucru m-a contrariat suficient de mult încât să scot, de pe raftul dedicat romanelor premiate cu Hugo și Nebula, ediția aflată în proprietate personală și apărută în 1997 la editura Teora și să încep lectura.
Îţi prezint BRADUL DIN CĂRŢI EDIŢIA 2018!!! Mai înalt ca anul trecut! Şi… mai drept!
Parcă e un făcut! Îţi scriam anul trecut că motivul principal pentru care am făcut atunci bradul din cărţi a fost o răceală colosală care s-a abătut asupra prietenului meu… prin urmare, exclus să iasă din casă în căutarea unui brad adevărat.
“Granatul albastru” de Arthur Conan Doyle / “Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”
Crăciunul e pentru mine cel mai bun prilej să nu mă iau în serios. Nici nu vreau să aud de îndatoriri oficiale, de responsabilităţi la locul de muncă, de vizite de curtoazie sau de zâmbete de politeţe! Mi-au ieşit toate pe nas timp de un an întreg. De Crăciun nu fac altceva decât să mă joc, să mă hlizesc, să mănânc cozonac (vai… cântarului!), să despachetez cadouri… şi toate acestea, de preferat, fără să ies din pijamaua cu Betty Boop.
Două-trei motive pentru care nu mă satur să citesc ÎN FIECARE DECEMBRIE “Colind de Crăciun” de Charles Dickens
N-am văzut niciuna dintre catralioanele de ecranizări ale nuvelei lui Charles Dickens, “Colind de Crăciun”.
“Frumoasa adormită şi fusul” de Neil Gaiman & Chris Riddell
Într-o dimineaţă, Neil Gaiman s-a trezit fără niciun chef să scrie. Şi nu poţi să nu-l înţelegi, dacă ai ţinut vreodată în mână cărămida aceea de “Zei americani”! Omul merită din când în când o pauză… Dar pentru că promisese editurii un nou titlu, şi-a sunat cel mai bun prieten, pe Chris Riddell, şi i-a propus următoarea afacere: “Tu faci vreun catralion de desene, cam aşa, eu scriu 10 pagini şi gata romanul grafic!”.
“Orașul scărilor (Orașele divine 1)” de Robert Jackson Bennett
Spionaj, crime, o lume ciudată, dar bine construită, legende interzise, zei, oameni care omoară zei, monștri, zei considerați morți care revin foarte supărați la viață, conspirații și personaje memorabile… Cam acestea sunt lucrurile care m-au ținut cu sufletul la gură în timp ce citeam “Orașul scărilor”. Dacă vedeam aceste cuvinte pe coperta a patra a cărţii o cumpăram imediat. Şi eu sunt genul de cititor cam zgârcit, care așteaptă ofertele online .
“Tetralogia napolitană” de Elena Ferrante
La scurt timp după ce am început să citesc tetralogia Elenei Ferrante, o lectură cu care m-am pricopsit din vina Anei (sau datorită? Hm, nu, rămân la prima variantă), am descoperit, cu totul întâmplător, în pauza de țigară… a altora, că romanul e atât de la modă, încât unele colege își împrumută volumele și se presează reciproc să le termine, ca să le poată comenta.