“Tetralogia napolitană” de Elena Ferrante
Uneori, cred că Ana e, cum se spune, “pe interes”. Cum să-i faci cadou prietenei tale o carte, oricât de reuşită ar fi gluma din…
Originea surprinzătoare a expresiei „vacs albina“. A intrat în folclor cu ajutorul unui produs care a cucerit lumea
Creatorul mărcii care a devenit expresie uzuală este germanul cu cetăţenie română Max Fischer, care a deţinut la Galaţi, între 1891 şi 1928, cea mai…
“Ruta subterană” de Colson Whitehead
Ori nu înțeleg eu lucruri, ori am reușit (finally!) să mă scutur de naivitate, astfel încât să nu mai înghit toate enormitățile debitate de critici – bine, nu suficient cât să nu mai cumpăr cărțile superlăudate, nu de alta, dar mai găsesc și perle rătăcite, însă destul cât să pot spune, după ce dau ultima pagină: despre ce naiba vorbiți, asta nu-i nici pe departe o capodoperă!
“Anihilare (Southern Reach 1)” de Jeff VanderMeer
Înainte de toate o mărturisire: această carte are pe copertă o ilustrație foarte, foarte, dar foarte urâtă. Îmi aduce aminte de epoca de aur a editurii Nemira, atunci când aceasta a publicat pentru prima dată capodoperele “Dune” și “Fundația”.
“Caraval” de Stephanie Garber
De la primele paragrafe am ştiut că va fi jumi-juma. Îmi va jumi-plăcea, o voi juma-urî (sau invers). Şi s-a dovedit că instinctul nu m-a înşelat.
“În sălbăticie” de Jon Krakauer
Cartea asta nu prea e genul care mă atrage de obicei, dar are cârligul potrivit aşezat pe copertă: o ecranizare semnată de Sean Penn, destul…
Cele 5 cărți pe care Bill Gates le recomandă pentru această vară
Cofondatorul Microsoft, Bill Gates, este cunoscut pentru faptul că își face timp să citească cel puțin 50 de cărți pe an. Miliardarul american a compus o…
Fahrenheit 451, filmul ce are la bază romanul lui Ray Bradbury, va fi lansat de HBO
Filmul Fahrenheit 451, bazat pe romanul distopic omonim al lui Ray Bradbury, va avea premiera duminică, 20 mai, pe platforma HBO GO și va fi…
UPDATE: Din cauza SCANDALURILOR SEXUALE din Academia Suedeză, premiul Nobel pentru literatură pe 2018 NU VA FI DECERNAT nici în 2019
Premiul Nobel pentru literatură pe 2018, a cărui atribuire a fost deja amânată pentru un an, ar putea să nu fie decernat nici în 2019…
“Cronica unui negustor de sânge” de Yu Hua
Între ceea ce am bănuit eu că voi găsi în paginile acestui roman și ceea ce am descoperit e o prăpastie. A trebuit să aștept un timp de când am terminat cartea până să mă apuc să scriu despre ea, ca să-mi dau seama… ce naiba aș putea scrie. Și, într-un final, am priceput: cred că numai din pricina uriașei diferențe de cultură nu am rezonat deloc, dar deloc cu stilul acestui scriitor, un stil care mie mi s-a părut de-a dreptul copilăresc.
“Luna nouă (Seria Luna 1)” de Ian McDonald
Când am auzit că “Luna nouă” a lui Ian McDonald este un amestec de “Nașul”, “Cântec de gheață și foc” și “Jocul lui Ender”, am zis “Neee… Ce amestecătură… Mai lipsește ceva din “Dune”, “Codul lui Da Vinci” și “Harry Potter” și avem cam di toate pentru toți. Nimic bun nu poate rezulta din ceva ce vrea să fie tot ce este sau a fost popular pe piața de carte”.
“Origini” de Dan Brown
Pe bună dreptate te poţi declara dezamăgit(ă)! Păi, cât timp a trecut de când am anunţat că m-apuc de ultimul roman semnat Dan Brown?! Dar, după ce am făcut rost de un exemplar fără probleme de tipar (dacă nu înţelegi la ce mă refer, vezi AICI), a mai durat ceva până să-l redeschid, că prea era proaspătă în mintea mea lupta de-a dreptul titanică pe care am dus-o cu textul. Şi uite aşa s-au intercalat alte cărţi şi alte “recenzii”, “Origini” rămânând de căruţă.
“Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor”, cartea pe care poți s-o iubești și s-o urăști în același timp
N-o să fac a doua recenzie la “Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor”, că doar n-o să ne canibalizăm aici, pe blog 😊, dar, cu voia Anei, vin cu niște precizări/completări, pentru că mi-am dat seama de un lucru: cartea asta “lucrează” atât de mult cu sentimentele tale, cu trăirile tale, cu experiența ta de viață, se hrănește atât de mult din tine, încât concluziile trase la final chiar pot diferi de la om la om. Nu cred că am mai dat peste o carte care să poată fi simțită /percepută atât de diferit de fiecare cititor.
“Diana” de Carlos Fuentes
“Mie nu mi-a plăcut deloc Gringo Viejo!”. Cu această “încurajare” din partea Anei am plecat eu la drum alături de noua lectură semnată Carlos Fuentes, “Diana”. Ce pot să spun, acum, la capătul acestui drum? “Nici mie nu mi-a plăcut deloc Diana, Ana!!!”. Să vedem de ce…
“Ultimul oraș (Wayward Pines #3)” de Blake Crouch
“Ultimul oraș” este… ultimul volum din trilogia “Wayward Pines” alcătuită dintr-o primă carte absolut senzațională și o a doua complet dezamăgitoare. Cum aș putea descrie acum “Ultimul oraș”: e mult, mult prea scurt și mult, mult prea bun! Deși nu se ridică la nivelul primei cărți, ei bine, Blake Crouch reușește să-și spele toate păcatele din cartea anterioară. Înainte de a începe recenzia trebuie să spun: dacă vrei să te apuci de această serie nu citi nici o recenzie! Nu discuta cu nimeni despre ea! Nu încerca să afli detalii despre carte! Cu cât vei ști mai puține, cu atât îți va plăcea mai mult. Nu lăsa pe nimeni să-ți strice plăcerea de a afla ce se ascunde în spatele orașului Wayward Pines. De fapt nici nu citi recenziile mele! Du-te, fă rost de primul volum și treci la citit! Astea fiind spuse, să trecem la recenzie…