Cum s-a născut acest blog – Ana are carti!
Despre-blog-foto-1

Cum s-a născut acest blog

În vara lui 2015 mama a murit.

Fără să realizez în acele momente, căutam cu disperare ceva care să umple golul imens lăsat de dispariţia ei. Şi ideea blogului cu şi despre cărţi a răsărit într-o zi, într-o discuţie absolut obişnuită cu un coleg. A răsărit şi… a strălucit, aşa cum mi se pare mie că o fac toate ideile excelente.

Fratelui meu n-a trebuit să-i spun prea multe: “Când începem?”, m-a întrerupt şi s-a pus pe scris. Ni s-a alăturat cea mai bună prietenă a mea, cel mai direct partener de dialog pe care îl poţi avea când discuţi despre cărti (o văd dând cu un volum de pereţi, la propriu, dacă nu i-a plăcut). Apoi prietenul meu, cu cea mai relaxată abordare când vine vorba de literatură, şi cumnata mea, care nu are nici o prejudecată legată de titluri sau autori, nu se ia după recomandările nimănui şi deschide o carte doar dacă subiectul îi face cu ochiul. Şi nu în ultimul rând, fosta mea profesoară de limba şi literatură română (dar ce spun eu “fosta”! Va rămâne pentru totdeauna profesoara mea).

Aceştia suntem noi… O mână de oameni îndrăgostiţi de cărţi şi de scris.

Mamei i-ar fi plăcut. În simplitatea ei de femeie născută la ţară a avut tot timpul un respect profund pentru litera cărţii. “Du-te şi învaţă”, o auzeam mereu spunându-mi când o încurcam prin bucătărie (aşa se face că azi pentru mine “arta gătitului” conţine tot atâtea necunoscute ca şi fizica cuantică, iar călcatul rufelor… nici n-are sens să mai discutăm).

Ca lucrurile să fie clare de pe acum: NU facem recenzii (acesta e motivul pentru care o categorie a blogului se numeşte “recenzii”, cu ghilimele de rigoare, nefiind în stare, într-o criză de inspiraţie, să găsim o titulatură mai bună). Suntem prea pasionaţi şi prea pătimaşi când e vorba de cărţi pentru a ne reuşi o apropiere sau o abordare obiectivă. Prin urmare, suntem SUBIECTIVI.

NU facem critică literară. Nu avem pregătirea necesară şi chiar nu credem că oricine îşi dă cu părerea despre o carte se poate intitula “critic literar”. Noi îţi spunem dacă ne-a plăcut sau nu. Şi încercăm să explicăm şi de ce. Direct, fără să o dăm pe după cireş. Cu riscul să fim contra curentului sau să lezăm nişte spirite mai sensibile. Prin urmare, suntem SINCERI.

Dacă ai citit aceeaşi carte şi eşti de acord cu noi, spune-ne. Dar, mai ales, dacă nu eşti de acord! Cunoaşterea unei cărti e potenţată, în fond, şi de părerile altora despre ea. Prin urmare, fii sincer şi… subiectiv.

Nu vom scrie doar despre titlurile citite de noi, ci despre orice are legătură cu lumea cărţilor. Dacă ne trezim într-o zi că vrem să abordăm un subiect despre… pisici, să zicem, o vom face cu condiţia ca în final tot despre cărţi şi scriitori să vorbim.

Da, mamei i-ar fi plăcut…

Sper să vă placă şi vouă.