Creatorul mărcii care a devenit expresie uzuală este germanul cu cetăţenie română Max Fischer, care a deţinut la Galaţi, între 1891 şi 1928, cea mai mare fabrică de „vacs, cremă de ghete şi unsori industriale” din România. Expresia a intrat în limbajul curent în perioada interbelică, pe fondul câtorva scheciuri umoristice de mare succes.
De-a lungul vremurilor românii au inventat numeroase expresii ciudate, aproape de netradus în alte limbi, cu referire la cap. „A avea scaun la cap” face parte din această colecţie, împreună cu „a umbla cu capul în traistă”, „a-i face capul calendar” sau „cu noaptea-n cap”.
Pe seama acestei expresii româneşti s-au făcut tot felul de speculaţii, s-au făcut bancuri şi poveşti. O poveste care circulă în folclor aduce o posibilă explicaţie a acestei expresii.
Capcane gramaticale ale limbii române. Nu e niciun secret că limba română, aşa „dulce şi frumoasă” cum o învăţăm din copilărie şi apoi la şcoală, e plină de capcane ca un câmp minat şi că majoritatea românilor cad adesea în astfel de capcane ori în conversaţie, ori atunci când scriu un text.
Iată nouă dintre substantivele folosite frecvent de români în mod greşit în exprimarea orală sau scrisă.
Mulți îl rostesc în grabă la sfârșitul rugăciunilor pentru că așa au învățat de la părinții și de la confesorii lor, dar nu se gândesc prea mult la semnificația cuvântului.
Paşa Osman Pazvanoglu este un personaj istoric aparte, de la numele lui provenind şi una dintre cele mai vechi expresii româneşti. I se spunea Pazvante Chiorul, după ce pierduse un ochi în luptele cu haiducii români.
Există unele reguli gramaticale atât de simple încât este greu de crezut că ele continuă să fie “ciopârțite”. Iată un top 5 al regulilor de scriere ușor de ținut minte:
Formarea pluralului substantivelor reprezintă una dintre provocările limbii române, iar mulţi dintre români cad în capcană. Potrivit lingviştilor, din cauza originii variate a cuvintelor din limba română, există reguli diverse de formare a pluralului.
Whiskey sau whisky sunt două variante despre care multă lume consideră că semnifică acelaşi lucru. Însă, în realitate, există o diferenţă majoră între cele două variante.
Dacă în limba română vorbită, (dez)acordurile ne pun cele mai mari probleme, în scris, un semn grafic folosit pentru unirea a două cuvinte sau pentru înlocuirea unor litere dă multe bătăi de cap: cratima.
Ah, aş fi vrut să nu începem niciodată discuţia aceasta! Pentru că în ciuda dorinţei mele de a scrie şi de a vorbi cât mai corect româneşte, într-un loc o dau sigur în bară: când vine vorba de accentuarea corectă a anumitor cuvinte.
Limba română are capcane în care cad mulţi dintre utilizatorii săi nativi nu doar în scriere, ci şi în comunicarea orală, motiv pentru care apar frecvent greşeli de exprimare. Dezacordurile şi cuvintele folosite nepotrivit sunt cele mai frecvente greşeli de exprimare din limba română, scrie Adevărul.
Sensul iniţial al expresiei „Ai carte, ai parte“ nu avea nicio legătură cu semnificaţia actuală. Abia târziu, când oamenii de rând au început să aibă acces la educaţie, deci şi la salariu şi prestigiu în societate, semnificaţia semantică a evoluat.
Îţi pomeneam la un moment dat de cuvinte împrumutate din alte limbi pe care le folosim des, dar nu întotdeauna corect. Vestea proastă e că articolul respectiv nu conţinea decât o parte din listă . Vestea bună e că, iată!, am revenit cu completări.