Dna sau d-na? Uneori când vrei să fii politicos/politicoasă în scris rişti să strici totul din cauza… unei liniuţe 🙂 . Am văzut în ultima vreme toate variantele posibile: dna/d-na, dv/dvs; dlui/d-lui, de ne-a luat ameţeala.
Aşa că am pus mâna pe telefon şi am întrebat-o pe dna/d-na profesoară. Cum e corect: dna sau d-na?
doamnă (1. termen de politețe pentru o femeie căsătorită; ◊ doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.; ♦ soție; ♦ (spec.) soție a unui domnitor sau a unui boier; ♦ stăpână a unei case, a unei gospodării (– lat. dom(i)na) s. f., art. doamna, g.-d. art. doamnei; pl. doamne; abr. nom.-ac. sg. art. dna, g.-d. art. dnei
domn1 (1. termen de politețe pentru un bărbat; ♦ (fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.; ♦ soț; ♦ (pop.) orășean; 2. persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân (– lat. dom(i)nus) s. m., voc. sg. art. domnnule; pl. domni; abr. nom.-ac. sg. art. d./dl, g.-d. sg. art. dlui, pl. dlor
domnișoară (termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie; ◊ domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.; ♦ (fam.) fiică (– doamnă + suf. -ișoară) s. f., g.-d. art. domnișoarei; pl. domnișoare; abr. nom.-ac. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei
dumneata (pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular (– domnia + ta) pr. de politețe (abr. d-ta), g.-d. dumitale (abr. d-tale)
dumneavoastră (pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural) (– domnia + voastră); [var.: (pop.) dumnevoastră] pr. de politețe (abr. dv./dvs./d-voastră)
Foarte util! Mulțumim!
Cu mare placere! Noi multumim pentru vizita!
Dar „harababură”, atunci, cum se prescurtează?… 😀
Căci aceleași două dicționare, dacă se înțeleg pentru „doamnă”, se contrazic pentru „domn”!
· doámnă […] abr. nom.-ac. sg. art. dna, g.-d. sg. art. dnei
· domn […] abr. nom.-ac. sg. art. d./dl, g.-d. sg. art. dlui, pl. dlor
sursa: DOOM 2 (2005)
· doámnă […] abr. sg. art. dna, g.-d. art. dnei
· domn […] abr. sg. art. d-l, g.-d. sg. art. d-lui, g.-d. pl. art. d-lor
sursa: Ortografic (2002)
(„Ortografic” pare a fi, deci, discriminatoriu: șo pă iel, chemați FEMEN.)
Observație:
Mă întreb dacă vocativul n-ar trebui să fie cu majusculă. În franceză. de exemplu, este obligatoriu:
„Veullez croire, Monsieur/Madame, en l’assurance de ma considération distinguée.”
Dlui Cebotari Ion
sau
Dlui Ion Cebotari
Prima varianta cu precizie e corecta. Numele ,apoi prenumele.
Dar trebuie mult de explicat sa convingi ,mai cu seama pe seful.
Eu nu înțeleg. Prenumele apare în fața numelui, nu? De asta-i zice „prenume”…
Foarte interesant articol. Felicitări pentru inițiativă!
Multumesc!
Nu poți spune doamnă și apoi să atașezi prenumele. Deci nu poți spune doamnă Vasilica. Poți spune doamnă Ionescu. Iar prenumele îl spui doar în condițiile în care sunteți apropiați de persoană. La fel și în cazul bărbaților: nu poți spune domnul Nelu, sau domnul Gigi. Vrei să i te adresezi lui Nelu? îi spui domnul și numele de familie, nicidecum prenumele sau diminutivul.