Dna sau d-na? Uneori când vrei să fii politicos/politicoasă în scris rişti să strici totul din cauza… unei liniuţe 🙂 . Am văzut în ultima vreme toate variantele posibile: dna/d-na, dv/dvs; dlui/d-lui, de ne-a luat ameţeala.
Aşa că am pus mâna pe telefon şi am întrebat-o pe dna/d-na profesoară. Cum e corect: dna sau d-na?
doamnă (1. termen de politețe pentru o femeie căsătorită; ◊ doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.; ♦ soție; ♦ (spec.) soție a unui domnitor sau a unui boier; ♦ stăpână a unei case, a unei gospodării (– lat. dom(i)na) s. f., art. doamna, g.-d. art. doamnei; pl. doamne; abr. nom.-ac. sg. art. dna, g.-d. art. dnei
domn1 (1. termen de politețe pentru un bărbat; ♦ (fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.; ♦ soț; ♦ (pop.) orășean; 2. persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân (– lat. dom(i)nus) s. m., voc. sg. art. domnnule; pl. domni; abr. nom.-ac. sg. art. d./dl, g.-d. sg. art. dlui, pl. dlor
domnișoară (termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie; ◊ domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.; ♦ (fam.) fiică (– doamnă + suf. -ișoară) s. f., g.-d. art. domnișoarei; pl. domnișoare; abr. nom.-ac. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei
dumneata (pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular (– domnia + ta) pr. de politețe (abr. d-ta), g.-d. dumitale (abr. d-tale)
dumneavoastră (pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural) (– domnia + voastră); [var.: (pop.) dumnevoastră] pr. de politețe (abr. dv./dvs./d-voastră)
Foarte util! Mulțumim!
Cu mare placere! Noi multumim pentru vizita!
Dar “harababură”, atunci, cum se prescurtează?… 😀
Căci aceleași două dicționare, dacă se înțeleg pentru “doamnă”, se contrazic pentru “domn”!
· doámnă […] abr. nom.-ac. sg. art. dna, g.-d. sg. art. dnei
· domn […] abr. nom.-ac. sg. art. d./dl, g.-d. sg. art. dlui, pl. dlor
sursa: DOOM 2 (2005)
· doámnă […] abr. sg. art. dna, g.-d. art. dnei
· domn […] abr. sg. art. d-l, g.-d. sg. art. d-lui, g.-d. pl. art. d-lor
sursa: Ortografic (2002)
(“Ortografic” pare a fi, deci, discriminatoriu: șo pă iel, chemați FEMEN.)
Observație:
Mă întreb dacă vocativul n-ar trebui să fie cu majusculă. În franceză. de exemplu, este obligatoriu:
“Veullez croire, Monsieur/Madame, en l’assurance de ma considération distinguée.”
Dlui Cebotari Ion
sau
Dlui Ion Cebotari
Prima varianta cu precizie e corecta. Numele ,apoi prenumele.
Dar trebuie mult de explicat sa convingi ,mai cu seama pe seful.
Eu nu înțeleg. Prenumele apare în fața numelui, nu? De asta-i zice „prenume”…
Foarte interesant articol. Felicitări pentru inițiativă!
Multumesc!