Nu am avut nici cea mai mică intenţie de a-ţi vorbi despre “Trădarea cărturarilor”, lucrarea lui Julien Benda.


Nu am avut nici cea mai mică intenţie de a-ţi vorbi despre “Trădarea cărturarilor”, lucrarea lui Julien Benda.

Așa cum am scris când am început să citesc “Santinela” de Lee Child & Andrew Child, am vrut și… nu am vrut să mă apuc de ea.

UPDATE TRIST 🙁 : Pe 15 iunie 2022, presa internațională a anunţat moartea lui “Peter 2.0”, cercetătorul britanic Peter Scott-Morgan. Primul om din lume care a devenit parțial robot, prin mai multe intervenții chirurgicale, după ce a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, s-a stins din viață la 64 de ani. El şi-a spus povestea în cartea “Peter 2.0” a cărei recenzie am publicat-o anul trecut, în luna noiembrie. Tonul optimist al textului meu, împrumutat din biografia lui Peter, face ca ştirea de azi să fie şi mai tristă. Îmi pare atât de rău, Peter! 🙁

(Probabil că mă vei acuza de favoritisme, mai ales că ştii că de obicei refuz – cât mai elegant, sper eu! – cărţile pe care autorii români şi/sau editurile mi le propun spre recenzare. Probabil că te întrebi dacă nu cumva Adriana Săftoiu are vreo pilă la şefa blogului, având în vedere că tocmai ai intrat să citeşti recenzia-scrisoare la cartea ei, “Simfonia semnelor”. Şi probabil te gândeşti că mă are cu ceva la mână…

Dacă aş fi făcut cunoştinţă cu Markus Zusak pe „Podul de lut”, păi, eu cred că mă aruncam de pe el, indiferent ce mă aştepta la aterizare. Şi nici că aş mai fi dorit să aud vreodată de romancierul australian.

Cu un titlu atât de misterios și o copertă înfiorătoare, dar superbă, “Partea de nord a inimii” de Dolores Redondo nu putea să treacă neobservată de subsemnatul. De când am văzut-o, m-am întrebat despre ce e vorba în ea: este un thriller, un roman supranatural, un horror?

Când am primit de la Maria, colega de blog, volumul de poezii în limba engleză semnat de regizorul Tim Burton, eu ştiam doar atât: relaţia mea cu el e… complicată.

(Dacă nu ne citeşti de ieri, de azi, atunci ştii deja că atunci când recenzăm autori români, o facem sub forma unor scrisori deschise. La care uneori primim şi răspuns 🙂 . Prin urmare…)

Despre ce este vorba în „Copiii timpului”?
„Copiii timpului” este o epopee SF care urmărește destinul ultimilor oameni plecați de pe o Terra muribundă și evoluția uluitoare a unei civilizații de păianjeni inteligenți pe o planetă terraformată. Cartea explorează conflictul inevitabil dintre cele două specii și lupta pentru o nouă casă printre stele.
De ce merită să citești acest roman?
Este o lectură obligatorie pentru fanii genului space opera și hard SF, oferind o perspectivă unică asupra evoluției, inteligenței artificiale și a modului în care s-ar putea prăbuși sau reinventa o civilizație. Romanul a câștigat prestigiosul Premiu Arthur C. Clarke în 2016 și este considerat una dintre cele mai bune lucrări de hard sci-fi datorită modului fascinant în care descrie biologia și cultura non-umană.
Cui recomand această carte?
Fanilor literaturii Hard SF și celor care au apreciat romane precum „Disfuncția realității” de Peter F. Hamilton. Este o lectură obligatorie pentru cititorii care nu se tem de descrieri biologice detaliate (avertisment pentru arahnofobi!) și care caută un final imprevizibil și tensionat.

Cum am început să scriu o recenzie despre atât-de-cumintele roman “Micuţele doamne” şi am sfârşit prin a-ţi povesti despre atât-de-neobişnuita viaţă a autoarei Louisa May Alcott 🙂 !

“Eu, juriul” de Mickey Spillane este genul acela de carte care nu se mai scrie în ziua de astăzi. De fapt, având în vedere direcția în care se îndreaptă omenirea, nici nu cred că se va mai scrie vreodată. Este prea directă, prea misogină, prea sexistă, prea indiferentă la reacțiile și sensibilitățile celor care o citesc. Ce mai… Este o carte care exprimă exact ce a vrut autorul și nu îngrădirile, cenzura și prejudecățile societății!

O fetiţă, dotată cu genul acela de inteligenţă care îi face pe adulţi să se simta inconfortabil 🙂 , care îl adoră pe Harry Potter 🙂 🙂 şi care pare sora mai mică a lui Hermione (că tot a venit vorba!), atât este de dornică să corecteze greşelile de pronunţie ale interlocutorilor 🙂 🙂 🙂 . O bunică încântător de ţicnită, care după ce a înfruntat ca doctoriţă realitatea dură a unor zone devastate de catastrofe naturale sau umane apelează acum la imaginaţie pentru a construi, de dragul nepoatei, o lume fantastică, cu propria istorie, limbă şi obiceiuri.

“Zile de Crăciun” de Jeanette Winterson este recenzia noastră de sezon pentru Sărbătorile 2021 🙂 !

Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.

Când am început “Să nu greșești”, a șasea carte din seria Jack Reacher, am avut o strângere de inimă deoarece m-am temut că nu o să se ridice la înălțimea volumului citit anterior, ‟Luna albastră”. De fapt, ca să fiu sincer, pentru mine, combinația perfectă dintre acțiune, suspans și umor din ‟Luna albastră” va fi greu de egalat, ca să nu mai zic de depășit.