“Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler – Ana are carti!
Processed with VSCO with a1 preset

“Testamentul lui Abraham” de Igor Bergler

coperta-Testamentul-lui-Abraham-2-D

Dragă Igor Bergler,

Mă grăbesc să-ţi stric liniştea acestui început de iarnă cu o nouă scrisoare :) .

Nu, nu sunt supărată că nu mi-ai răspuns la epistola anterioară – că doar nici tu, nici eu nu o să considerăm micile săgeţi pe care le-ai aruncat către noi pe diverse bloguri “prietene” sau prin câteva interviuri ca fiind o replică adevărată. Până la urmă, ai simţit durerea cuţitului înfipt în spate de aceiaşi “prieteni” care te-au criticat acum, când ai lansat “Testamentul lui Abraham”, fără să fi citit măcar cartea. Aş fi râs… dacă nu ar fi fost atât de trist.

Şi nu, nici eu nu am terminat încă de citit “Testamentul…”, dar, pur şi simplu, nu mai am răbdare să aştept până la ultima filă. Am năvălit în bucătărie, cu laptopul şi tomul în braţe, refugiindu-mă de iubit, frate, cumnată &… căţeluşă ca să-ţi spun: GENIAL!!!

(Uffff, m-am grăbit, speram să te mai ţin puţin în suspans – asta e, îmi asum o stea pentru încercarea eşuată…)

După ce ţi-ai încercat peniţa/tastatura cu “Biblia pierdută” (a cărei asemănare cu “Codul…” lui Dan Brown sunt sigură că-ţi aminteşti că m-a scos din sărite şi m-a împiedicat să mă bucur de carte), am insistat – făcându-mi, parcă, în ciudă – în a te susţine, aşa că am cumpărat şi “Testamentul…” (a cărui campanie de marketing pe mine nu m-a interesat niciun pic, asta ca să încheiem, fără să-l fi început cu adevărat, acest subiect).

M-am uitat lung la toată nebunia de pe coperta patru, care anunţa parcă 20 de cărţi, nu una singură, şi m-am întrebat cum naiba o să reuşeşti să legi între ele scandalul cu prostituate, atentatul la viaţa preşedintelui american, organizaţiile secrete, uriaşul şi piticul, omul cu părul portocaliu, Eldorado, fascişti, Holocaust, biblioteca dispărută… STAI!!! Ai/am spus “bibliotecă”?

Fără să ignor caracteristica de thriller a creaţiei tale (care m-a ţinut cu sufletul la gură, de am cărat cele aproape 800 de pagini în vacanţa din Malta, că n-am avut cum să mai las cartea acasă după ce o începusem), eu sunt de părere că, vrând/nevrând, tu ai scris “Testamentul…” în primul rând pentru iubitorii de lectură. Pentru cei pe care îi uită D-zeu în biblioteci. Sau pe canapea, cu o carte în braţe. Sau care abia aşteaptă să iasă la pensie ca să poată parcurge liniştiţi toate rafturile pline cu volume necitite, pentru care şi-au golit cardurile lună de lună (eu mă autobifez în fiecare categorie :) ).

Căci tu m-ai luat la o adevărată excursie prin literatura lumii şi te-ai dovedit un ghid de nota 10: nu numai că mi-ai vorbit de Biblioteca din Alexandria, de Aristotel, de Cervantes (aaaaa, mi-ai amintit de toate încăierările pe care le-am avut cu el pentru examenul de licenţă!), sau de manuscrisul lui Voynich, ori de Borges… dar legăturile pe care reuşeşti să le ţeşi între acestea – creând practic suportul pe care se desfăşoară toată acţiunea cărţii – sunt fascinante!

De un lucru sunt sigură: abia aştept să dau ultima pagină, pentru a relua lectura – de data aceasta, cu laptopul lângă mine, căci vreau să aprofundez câteva din referinţele literare (mai ales, despre toate acele lucrări pierdute ale antichităţii) plasate de tine în momentele de super acţiune. Pur şi simplu, vreau să văd unde se termină istoria şi începe ficţiunea (sau invers!), căci tu ai făcut o treabă excelentă din a şterge “din condei” graniţa dintre ele.

Iar scena care m-a făcut să sar de pe canapea, decisă să-ţi scriu deja, deşi mai am vreo 200 de pagini până la final e conversaţia telefonică dintre Charles Baker, eroul tău, şi… Umberto Eco, unul dintre eroii mei :) . Apărut practic de nicăieri, dialogul este de-a dreptul savuros – l-am citit de vreo trei ori, de fiecare dată cu gura până la urechi. Într-o carte absolut sclipitoare, acesta e, după părerea mea, momentul tău de inspiraţie absolută.

În plus, am apreciat şi faptul că în timp ce capul îţi este în… norii istoriei literare, picioarele îţi rămân bine înfipte în contexul politic al zilelor noastre, căci încercările lui Charles Baker, profesorul american cu origini româneşti, de a afla de ce Abraham Lincoln a abolit sclavia sfârşesc, paradoxal, prin a explica şi cum a fost posibil ca un individ ca Donald Trump să ajungă preşedintele Americii!

Ca să nu creadă cititorii acestui blog că am luat-o razna, văzând că nu mă mai opresc din a te lăuda, vreau să-ţi spun doar că bestia aceea mâncătoare de oameni, oricât de dramatică ar fi intrarea ei în scenă, pe mine m-a cam plictisit… Într-o carte în care marile mistere au legătură cu… cărţi şi manuscrise vechi, monstrul acesta coborât din mitologie?/de pe alte planete?/evadat din laboratoarele oamenilor de ştiinţă? mi s-a părut în plus, fiind întâmpinat de mine cu câte un oftat exasperat: “Iar tu?! OK, hai, mai înfulecă 20 de amărâţi şi lasă-ne să revenim la cărţile noastre”.

Însă n-o să fac o dramă din această găselniţă menită probabil să-i atragă pe cititorii care ar putea fi plictisiţi de FIX ceea ce îmi place mie (la nebunie!) în ultima ta creaţie. În acest sens, ajută şi stropul de umor cu care ai presărat cartea pe ici, pe colo. Şi să ştii că nici momentul tău de autoironie de la pagina 281 nu a trecut neobservat – din contră, ai primit pentru el aplauzele mele:

„-Aia ce e?

-Biblia Pierdută, zise bărbierul, care se chinuia să înțeleagă ce îi spusese preotul.

-A. Autorul îmi e prieten bun, cumătrul Bergler. Se pricepe mai mult să inventeze abureli decât la altceva, e adevărat. Invențiile sale sunt interesante, începe multe, dar nu termină nimic. Trebuie să așteptăm cărțile a doua și a treia. Să avem înțelegere. Poate pronia cerească va coborî în fine și asupra lui.”

Păstrând expresia ta, de dragul glumei, pot spune că dacă tot “inventezi abureli”, atunci, din punctul meu de vedere, “Testamentul…” e o “abureală” de 5 stele.

Cu drag,

Ana

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Leave a Reply