Autor: Adrian Tchaikovsky
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2018
Traducere: Gabriel Stoian
De când am început să citesc SF, am o slăbiciune pentru cărțile pe coperta cărora se afla o navă spațială. Cum vedeam una, cum o cumpăram. Pe măsură ce a trecut timpul, acest călcâi al lui Achile al meu nu a dispărut, ci a continuat să facă victime printre bancnotele din portofel. Așa că atunci când am văzut pentru prima oară coperta cărții „Copiii timpului” de Adrian Tchaikovsky, a trebuit să o cumpăr.
Numai că de atunci și până azi cartea s-a tot plimbat pe rafturile bibliotecii fără să fie citită. Motivul? Am aflat că există o continuare, care nu se afla în acel moment în planurile editoriale ale editurii Nemira. Enervat, am abandonat “Copiii timpului”… Însă când în anul de grație 2021, mai sus numita editură a anunțat publicarea continuării, am știut că nu mai am nicio scuză să nu citesc cartea. Și am trecut la lucru și am aflat că…
Undeva pe orbita unei planete nenumite, doctoriţa Arvana Kern se pregătește să înceapă un proces de colonizare&terraformare destul de controversat printre oamenii și savanții de pe Terra. Astfel, urmează să trimită la suprafață câteva mii de maimuțe concomitent cu eliberarea în atmosferă a unui nanovirus care să le mărească acestora inteligența.
Evită „Copiii timpului” dacă ţi-e frică de păianjeni
Femeia este convinsă că, sub supravegherea unui om, maimuțele vor putea construi foarte rapid o adevărată societate a cărei principală misiune este să pregătească terenul pentru sosirea coloniștilor umani. Faptul că oamenii urmau să fie văzuți drept adevărați zei de populația locală nu o deranjează deloc pe Kern, din contră….
Numai că planul îi este dat peste cap chiar de cel care trebuia să conducă animalele terestre spre viitorul glorios. Acesta aruncă în aer nava, maimuțele și virusul. Problema este că, deși toată viața made in Terra moare în explozie, virusul ajunge în atmosferă și, în lipsa unor gazde mai bune, începe să acționeze asupra insectelor locale, mai precis a unor păianjeni.
Acum… dacă vreun cititor are vreo fobie legată de micuțele insecte cu multe picioare ar fi bine să abandoneze lectura. Deoarece urmează o descriere incredibilă a evoluției păianjenilor, o evoluție care se întinde pe durata a mii de ani și care o imită foarte bine pe cea umană.
„Copiii timpului” prezintă o adevărată istorie a păianjenilor
Este ca și cum ai citi o istorie a insectelor care cuprinde: conflicte mici, războaie mari, cuceriri, alianțe, descoperiri științifice, organizare socială, călătorii spațiale etc. Treptat, deși știam că am de-a face cu niște insecte care se comportau… ca niște insecte, am ajuns să le văd ca pe niște oameni care încet-încet încep să ia aminte la lumea înconjurătoare, pentru ca mai apoi să-și ridice toți cei 4, 5, 8 perechi de ochi spre cer, întrebându-se ce este acolo…
În paralel cu evoluția păianjenilor, avem de-a face cu o ultimă navă-arcă a Terrei. Aceasta a părăsit planeta natală aflată în pragul morții și a ajuns cumva lângă cea păianjenilor, pe care vrea să o transforme în noua casă a omenirii. Drumul și aventurile trăite de acești ultimi reprezentanți ai umanității a fost crunt. Au parte de orice, mai puțin de lucruri bune. Iar întâlnirea cu insectele inteligente nu îi ajută deloc. Mai ales că doctoriţa Arvana Kern stă de pază într-o formă electronică și nu apreciază deloc amestecul oamenilor în planul ei.
„Copiii timpului” are un final incredibil!
Finalul cărții este incredibil și descrie lupta disperată dintre oameni și insecte. O confruntare imposibilă desfășurată în spațiu și la bordul navei terestre, în care, deoarece ambele specii luptă pentru propria supraviețuire, totul este permis! Sunt pagini care pot constitui subiectul oricărui film horror fără nicio problemă și care m-au ținut treaz până la ora 2.00 noaptea.
Modul în care insectele mișună pe suprafața navei, cum intră în aceasta și încep să doboare oamenii m-au făcut să arunc o privire prin cameră și pe pereți pentru a fi sigur că nu am vizitatori cu multe picioare prin preajmă. Este o nebunie de final, așa cum nu am mai întâlnit decât în cartea lui Peter F. Hamilton – “Disfuncția realității” (recenzia, AICI).
Nu pot spune cine câștigă… În schimb, pot spune asta liniștit: “Copiii timpului” este o carte foarte, foarte bună.
-Va urma-
