Autor: Laurent Binet
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2020
Traducere: Claudiu Constantinescu
Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.
Ca să fiu cinstit până la capăt, prezentarea cărții este cea care m-a cucerit: vikingii în America Centrală, Cristofor Columb făcut varză de indigeni, iar Europa cucerită de incași. Deja i-am dat cinci stele pentru sinopsis!
În „Civilizații” vikingii debarcă în America Centrală
Cartea conține patru nuvele. Prima, intitulată “Saga lui Freydis Eriksdottir”, se petrece în jurul anului 1.000, tratează debarcarea unui grup de vikingi conduși de necruțătoarea Freydis în America Centrală. Relațiile acestora cu băștinașii variază de la lupte sângeroase la relații amicale și chiar de prietenie și, în final, chiar de rudenie.
În urma acestui prim contact cu civilizația europeană, localnicii dobândesc cunoștințe legate de prelucrarea fierului, iar caii nu mai sunt văzuți ca ceva supranatural. Lucrul cel mai important, dobândesc imunitate la virușii aduși de peste ocean, chiar dacă acest lucru se realizează cu nenumărate victime.
Cristofor Columb nu mai ajunge în America
A doua nuvelă, “Jurnalul lui Cristofor Columb”, este scrisă sub forma… unui jurnal și îl are ca erou pe exploratorul Cristofor Columb, desigur. Numai că acesta nu descoperă America în 1492, așa cum știe orice copil, ci ajunge doar până în Caraibe unde se și oprește. Definitiv.
În ciuda superiorității afișate de europeni, băștinașii se dovedesc greu de impresionat doar cu câteva mărgele colorate. Mai mult chiar, aceștia reușesc să-l facă prizonier pe exploratorul italian și să-i măcelărească oamenii. În plus, localnicii încep să mânuiască și să se obișnuiască cu armele de foc ale europenilor. Nu mai vorbim că înțeleg cum să-și facă propriile corabii pornind de la cele care l-au adus pe Columb și restul exploratorilor.
Incaşii cuceresc Europa în „Civilizații”
A treia nuvelă, “Cronicile lui Atahualpa”, este și cea mai lungă și mai complexă. Ea începe prin descrierea războiului civil care a avut loc în anul 1531 în imperiul incaș și fuga peste ocean a învinsului, împăratul Atahualpa, și a oamenilor acestuia. Sud-americanul, folosindu-se de tehnologiile obținute de la europeni, își face câteva corăbii și cu ajutorul hărților spaniole pe care abia le descifrează reușește să navigheze până la țărmul Europei.
Aici, în scurt timp, cucerește Portugalia și Spania. Apoi își extinde rapid influența în restul Europei modificând-o radical din toate punctele de vedere: organizare socială, religie, economie. Bătrânul continent devine astfel un loc mai bun pentru cei săraci și mai tolerant cu religiile tuturor popoarelor. La acest lucru au contribuit foarte mult și tonele de aur adus din America de Sud, aur lipsit de importanță pentru incași, dar foarte râvnit de orice european care se respectă.
Cervantes are o aventură cu o femeie căsătorită
A patra nuvelă, și cea mai amuzantă dintre toate, este intitulată “Aventurile lui Cervantes” și tratează viață și încercările prin care trece Miguel de Cervantes. Acesta, un tânăr simpatic și atrăgător pentru sexul frumos, face greșeala de a avea o aventură cu o femeie căsătorită. Indiscreția aceasta îi schimbă radical viața și, în loc să scrie romane și piese de teatru, Cervantes devine un fugar, apoi un mercenar ce călătorește prin Europa controlată de incași. În final, este capturat și ajunge în America de Sud.
Deși are momente când pare un manual de istorie, mai ales în nuvela a treia, cartea este foarte amuzantă. Ceea ce este foarte bine deoarece autorul jonglează cu nume de regi, regine, prințese, conți, contese, predicatori, inchizitori și nenumărate evenimente reale care încarcă și îngreunează mult acțiunea. Cred că am simțit asta deoarece pe unele dintre ele le-am știut, pe altele – nu.
Cât de diferită ar fi putut să fie istoria omenirii…
Din fericire, din loc în loc apar mici detalii care m-au amuzat teribil. De exemplu, Atahualpa este un fan înverșunat al învăţămintelor lui Machiavelli pe care le aplică în relațiile diplomatice cu europenii. Sau la un moment dat, Parisul este invadat de azteci care construiesc în mijlocul curții palatului Louvre… o piramidă pentru sacrificii umane. Sau regele britanic Henry al VIII-lea este dispus să treacă la religia incașă a venerării Soarelui deoarece acest lucru îi permite să-și îndeplinească o veche fantezie: să aibă mai multe neveste.
Terminând cartea, realizezi cât de diferită ar fi putut să fie istoria omenirii dacă doar câteva lucruri se întâmplau altfel și cei din Lumea Nouă ar fi cucerit Lumea Veche. Și asta deși vechile metehne ale oamenilor, precum lăcomia, violența, dorința de a cuceri, de a se îmbogăți sunt prezente în ambele istorii, reală și alternativă.
PS: Cartea se termină foarte abrupt. Nu pot decât să sper că Laurent Binet lucrează la o continuare. Ar fi păcat să nu o facă…
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
