ʺCorabia nebunăʺ este una dintre cele mai bune ʺPărți a doua dintr-o trilogie din toate timpurileʺ!!! De obicei, volumul doi dintr-o trilogie se mulțumește să continue subiectul, să dezvolte cât de cât personajele și… cam atât, deoarece urmează finalul aventurii în volumul al treilea care trebuie să includă tot ce are mai bun povestea respectivă.
„Războiul macului” s-a dovedit o carte tare înșelătoare pentru mine. Am fost convins că nu o să-mi placă. Și mi-a plăcut. Am fost convins că este doar un roman young adult siropos. A fost doar la început, apoi a devenit un dark adult 100%. Am fost convins că este un roman în care personajul principal, Rin, este un fel de Hermione, din seria Harry Potter, dar care nu folosește vrăji precum Lumos sau Obliviate, ci lovituri mortale de arte marțiale. Și așa a și fost, dar numai până la un punct. După care Rin s-a desprins de toate tiparele și clișeele posibile și a devenit, cu adevărat, unică!
Aștept “Focul viu” din 1993, de când am citit despre ea în introducerea la romanul “Carrie”. Deși mă gândeam că o să treacă ceva timp până când o să reușesc să o am, nu mi-am imaginat totuși că o să fie nevoie de 30 de ani pentru asta! Dar există o vorbă: “Lucrurile bune vin la cei ce știu să aștepte”! Așa că am așteptat, am așteptat, am așteptat, am așteptat până când a venit… Și cum a venit!!! Cu un conținut pe măsură și o coperta minunată… Stephen King și Nemira nu m-au dezamăgit nici acum!
ʺMinisterul pentru viitorʺ nu este deloc cartea la care m-am așteptat.
Înainte de “Jocurile foamei”, de “Divergent”, de “Al 5-lea val” și de alte romane în care eroine adolescente înfruntă armate de bărbați neputincioși în fața istețimii și curajului acestora, înainte de existența termenului Young Adult, a existat o carte mititică (cel puțin așa este ediția românească) intitulată “Ritual de trecere” de Alexei Panshin.
Primul lucru pe care l-am știut despre ʺNăpasta regilorʺ a fost coperta – mi-a plăcut, dar nu suficient cât să mă facă interesat de carte. Apoi am citit că ar fi ʺalegerea perfectă pentru fanii scriitorilor George R.R. Martin și Samantha Shannonʺ.
Am făcut cunoștință cu “Marte roșu” în 1993 când am citit-o prima dată. Apoi, în 2013, am decis să investesc într-o ediție mai nouă, deoarece la cea anterioară literele începuseră să se șteargă. Am profitat de situație şi am recitit-o.
De fiecare dată când caut să citesc un thriller, mă simt pierdut în fața multitudinii de romane nordice și englezești.
Este „Povestea slujitoarei” o simplă ficțiune sau o predicție?
Deși scrisă în 1985, „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood este astăzi mai relevantă ca niciodată. Nu este doar un roman distopic, ci un semnal de alarmă despre cât de repede se pot prăbuși drepturile fundamentale sub presiunea unui regim totalitar. În 2026, povestea lui Offred rămâne standardul de aur pentru literatura de supraviețuire și de rezistență.
De ce a devenit acest roman un fenomen global?
Succesul cărții se datorează realismului său înfiorător. Atwood a declarat că nu a inclus în carte nicio atrocitate care să nu se fi întâmplat deja undeva în istorie. Mixul dintre trauma istorică, ecranizarea de succes și continuarea recentă, „Testamentele”, a transformat această operă într-un simbol universal al luptei pentru drepturile civile.
Ei bine, cartea ʺUn basmʺ scrisă de Stephen King chiar este… un basm. Nu m-am așteptat la asta și cred ca nimeni, fani noi sau vechi ai lui SK, nu s-a așteptat la așa ceva.
Nu știu cum să încep această recenzie decât cu: WOW!!! Ce mai carte!!! Ce mai poveste!!! “Corabia magiei” este incredibilă!!!! Are o poveste captivantă, o magie de-a dreptul magică, personaje memorabile, pirați, șerpi de mare și… corăbii vii!!!
De când am cumpărat „Marvel Zombies: Foamea”, m-am gândit că o sa fie ideal de citit în noaptea de Halloween.
Deși îmi plac nuvelele, nu îmi plac volumele care conțin nuvele. În proporție de 97% din cazuri, în fiecare asemenea volum a existat o poveste care m-a sedus, urmată de a doua care m-a plictisit de moarte. Apoi a treia a fost așa și așa, iar a patra iar m-a sedus și tot așa. Procentul rămas de 3% îl constituie volumele “La asfințit”, “La miezul nopții” și “Anotimpuri diferite” de Stephen King în care toate nuvelele, dar absolut toate nuvelele, mi-au plăcut la nebunie. Ei bine… cu “Un strop de sânge” procentul de 3% a crescut si a devenit 4%!
Când am terminat trilogia “Wayward Pines”, am dorit să citesc tot ce a scris Blake Crouch. Numai că pe măsură ce a trecut timpul, autorul a intrat în umbra altor scriitori consacrați și a romanelor acestora. Însă descoperirea titlului „Materia întunecată” pe raftul cu “Romane de 10 ron” dintr-un chioșc din mall l-a readus în linia întâi a “Cărților pe care trebuie să le citesc imediat”. Și așa am făcut…
Ai citit vreodată primul capitol al unei cărți și să simți cu toată ființa ta că ai în față o carte foarte bună? Ai citit vreodată primul capitol al vreunei cărți și să te inunde o stare de bună dispoziție și satisfacție? Ei bine, așa m-am simțit când am terminat primul capitol din “Prăbușirea imperiului”, în care e vorba de o revoltă la bordul unei nave spațiale. O revoltă cu un final complet, dar complet neașteptat.