Autor: Alexei Panshin
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Multistar
Anul apariției: 1993
Traducere: Gicuța Nistor și Adrian Șerban Dobrin
Înainte de “Jocurile foamei”, de “Divergent”, de “Al 5-lea val” și de alte romane în care eroine adolescente înfruntă armate de bărbați neputincioși în fața istețimii și curajului acestora, înainte de existența termenului Young Adult, a existat o carte mititică (cel puțin așa este ediția românească) intitulată “Ritual de trecere” de Alexei Panshin.
Romanul i-a adus acestuia în 1968 premiul Nebula acordat de scriitori de SF celor mai bune romane de SF. Deci deja ar trebui să fie pe lista fanilor genului.
O mică paranteză. În timp ce reciteam cartea, m-am întrebat cum de nu a fost reeditată, având în vedere faptul că este clar din categoria Young Adult, atât de populară azi. Răspunsul a venit pe la jumătatea cărții și a fost unul complet neașteptat și de care am uitat aproape complet… Dar despre asta mai încolo…
Este anul 2198. Omenirea a fost aproape anihilată de un război nimicitor desfășurat pe Terra cu o sută cincizeci de ani în urmă. Puținii supraviețuitori au părăsit planeta la bordul a șapte Nave. Unii au ales sa-și trăiască viața în spațiu. Acolo nu au grija zilei de mâine, dar trebuie să respecte regulamente stricte, obligații și restricții. Ceilalți au decis să colonizeze planetele care le ieșeau în cale și unde viața este grea, dar regulile – destul de lejere.
“Ritual de trecere” pentru adolescenţii care împlinesc 14 ani
Din acel moment, omenirea s-a împărțit în două. Cea de pe Nave a rămas la un nivel supra tehnologizat. Cea de pe planete s-au menținut la un nivel de început de secol XX. Relațiile dintre cele două lumi sunt exclusiv comerciale. Cei din spațiu, care călătoresc de la o colonie la alta, vând mici informații despre diverse tehnologii. Cei de pe solul planetelor, în schimbul acestor “noutăți“ pentru ei, oferă hrană și minerale.
La 14 ani, adolescenții de pe Nave trebuie să parcurgă un “Ritual de trecere”. Acesta presupune debarcarea lor pe una dintre planetele colonii unde trebuie să se descurce singuri timp de 30 de zile. Cine reușește și, la final, contactează nava, devine adult, cine eșuează… este mort.
Eroina cărții este Mia, o fetiță de 12 ani care începe să realizeze că Ritualul se apropie cu pași repezi, iar ea trebuie să dobândească talentele și îndemânarea care îi vor asigura supraviețuirea pe o planetă despre care nu prea știe nimic. Primele două părți ale cărții prezintă viața de zi cu zi a fetei și antrenamentele la care participă pentru Ritual, iar a treia parte este chiar Ritualul… Ritual care se transformă într-o luptă cu băștinașii care vor să distrugă Nava și pe toți cei de la bordul ei.
Mia este o fată de culoare cam… xenofobă
De ce această care nu a mai fost retipărită? În primul rând, Mia este o fată de culoare cam… xenofobă și conservatoare. Pentru ea, cei de pe planete nu sunt oameni, sunt doar niște Mâncători de Praf, proveniți din țăranii vechiului Pământ și cu care ar prefera să nu împartă nimic, nici măcar aerul. Recunosc că la final, părerea ei se schimbă radical, dar până atunci… În al doilea rând, cruzimea față de animale este la un nivel maxim pentru timpurile noastre: antrenamentul pentru Ritual presupune vânarea și măcelărirea de către viitorii adulți a unui tigru. Și tinerii chiar se simt bine făcând asta!!!. În al treilea rând, există, pregătiți-vă sufletește, o scenă de sex între doi adolescenți de 14 ani (nu, nu, nu… nu este vorba de ceva de genul“Fifty Shades“, totuși cartea fost scrisă în 1968, dar există :)))).
Cu toate acestea, “Ritual de trecere” mi-a plăcut și în 1993 și în 2023. Mia a rămas un personaj cu o clasă, chiar două peste eroinele de azi ale literaturii Young Adult. Toate cele trei romane menționate la începutul recenziei au fost citite de subsemnatul așa că sunt de părere că vorbesc în cunoștință de cauză.
Mia nu schimbă radical lumea în care trăiește
Cu toate problemele ei, este un personaj care trece prin multe încercări, atât pe Navă, cât și pe planeta Ritualului. Ea chiar crește, din toate punctele de vedere, pe măsură ce citești cartea (începe la 12 ani, ajunge la 14 ani, iar la finalul cărții are 19 ani). Ideile ei inițial naive au permis autorului să prezinte dezvoltarea ei emoțională și mintală. Știu că sună ca dintr-un manual de psihologie plictisitor și prăfuit, dar chiar așa m-am simțit în timp ce citeam părerile ei despre etică, istorie și filozofie.
Însă, spre deosebire de eroinele din romanele menționate la începutul recenziei, Mia nu schimbă radical lumea în care trăiește. Ea doar supraviețuiește Ritualului, devine adult și promite că va schimba lucrurile, iar acest lucru mi s-a părut mult mai posibil decât toate finalurile celor trei romane la un loc!
Ce-am scris când am început să citesc “Ritual de trecere” de Alexei Panshin
“Ritual de trecere” de Alexei Panshin este o carte pe care nu am mai scos-o din bibliotecă de 25 de ani.
Cu câteva săptămâni în urmă, pe feedul meu de pe Facebook a apărut o postare avertisment. “Nu cumva să recitiți la maturitate cărțile care v-au plăcut în tinerețe. O să fiți dezamăgiți!!”.
Inițial i-am dat dreptate persoanei care o scrisese. Apoi mi-am dat seamă că recitesc aproape în fiecare an “Dune” și “Fundația”. Cu aceeași plăcere ca atunci când aveam 16-17 ani. Mi-am adus aminte şi de “Lumea inelară”, recenzia aici. Sau de “Substituirea”, recenzia aici. Ori de “Marte Roșu”, recenzia aici.
Cum toate mi-au plăcut ca în prima zi, am început să mă întreb dacă nu cumva eu sunt cel pe care cititorii îl numesc cu invidie Alesul_ce_se_poate_bucura_de_cărțile_preferate_la_orice_vârstă!!!
Pentru a verifica ipoteza, am decis să provoc zeii literaturii la o luptă teribilă: voi reciti o carte apărută în 1993. Aleasa este “Ritual de trecere” de Alexei Panshin. Tot ce îmi mai aduc aminte despre ea este că a luat un premiu Nebula și că în ea este vorba despre o fată care trăiește pe o navă spațială și care este obligată să treacă printr-un… “Ritual de trecere” 🙂 pe o planetă sălbatică!
Să înceapă lupta!
