Autor: Margaret Atwood
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Paladin
Anul apariției: 2017
Traducere: Diana Marin-Caea
Da, știu! Vin și eu mândru nevoie mare acum, după aproape șase ani de la apariția romanului „Povestea slujitoarei” în limba română, și îi scriu o recenzie. Dar cartea aceasta m-a scos dintr-o pauză de lectură destul de lungă. Este drept că la această pauză au contribuit serialele ʺDosarele Xʺ, ʺSpitalul de urgențăʺ și ʺStar Trekʺ- deci nu regret nimic 😊. Aşa că măcar pentru acest lucru să o recomand. Deoarece chiar este o carte de recomandat.
Am citit “Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood pentru prima dată în anii 90, atunci fiind publicată sub numele de Galaad 2195. Și, deși eram un tânăr inocent și cam naiv în toate cele, am putut să fac o serie de legături între societatea totalitară din poveste și societatea totalitară din care noi tocmai ieşisem. Iar acest lucru nu mi-a plăcut deloc. Din păcate, această neplăcere s-a extins și asupra cărții, lucru la care a contribuit și sfârșitul abrupt.
Eu am fost convins foarte multi ani că editura care a scos ediția respectivă a făcut economie la hârtie și a tăiat câteva capitole. Am spus că eram cam naiv, nu?
Noroc cu serialul TV din 2017, care mi-a schimbat părerea, și cu continuarea scrisă de Atwood – ʺTestamenteleʺ.
Dacă eşti printre cele cinci persoane din Univers care încă nu au auzit de ʺPovestea slujitoareiʺ, iată un sinopsis
Subiectul îl știe cam toată lumea. Dar pentru cele cinci persoane din Univers care încă nu au auzit de ʺPovestea slujitoareiʺ o să las aici un sinopsis. În viitorul apropiat, SUA devin o societate totalitară, care se confruntă cu scăderea drastică a natalității. Bineînțeles că vinovate pentru acest lucru au fost considerate femeile care și-au pierdut toate drepturile și libertățile. Încercând să găsească o cale de a schimba situaţia, conducerea statului creează o castă de femei fertile. Slujitoarele sunt forțate să devină ʺutere umblătoareʺ și să procreeze copii cu stăpânii lor. Refuzul de a se supune aduce condamnarea la moarte, lucru care limitează la maximum opțiunile pe care le are o viitoare slujitoare.
Cartea spune povestea unei asemenea femei, Offred.
ʺPovestea slujitoareiʺ se împarte între trecutul și prezentul eroinei, pe măsură ce aceasta încearcă să supraviețuiască încă o zi în noua și deloc minunata lume. Amintirile ei despre modul cum viața ei, personală și profesională, a fost distrusă, cum a încercat să scape de arestare alături de soțul și de fiica lor, despre care acum nu mai ştie nimic sau cum a fost obligată să îndure o reeducare violentă sunt copleșitoare.
ʺPovestea slujitoareiʺ este o carte tristă
Prezentul întunecat în care nu are decât un singur rost – să conceapă un copil cu un bărbat căruia i-a devenit proprietate personală – conturează o lume îngrozitoare. Nu există nicio cale de scăpare. Poate și din această cauză, la un moment dat Offred, lipsită de putere si copleșită de deznădejde, renunță la speranță și, resemnată, se ocupă de singurul lucru care mai contează: să trăiască încă o zi…
Însă idila cu șoferul stăpânului ei și apariția unei dovezi conform căreia fiica ei este încă în viață reușesc să o facă să capete suficientă încredere în puterile ei și să se mobilizeze pentru a-și spune povestea.
Oricum ai privi-o, ʺPovestea slujitoareiʺ este o carte tristă. Nu zâmbești, nu priveşti cu optimism spre un nou capitol. Din contră, dezumanizarea personajelor, tragediile pe care le trăiesc sau le comit, cruzimea celor care cred că totul le aparține, fanatismul religios nu fac altceva decât să mărească groaza cu care aștepți deznodământul.
Eu nu cred că ʺPovestea slujitoareiʺ mai poate fi considerată o operă science-fiction
Deși a apărut în colecția SF a editurii Paladin și a primit premiul Arthur C. Clarke, eu nu cred că ʺPovestea slujitoareiʺ mai poate fi considerată o operă science-fiction. Nu am avut deloc impresia că citesc despre viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ci despre ziua de azi, despre ceva ce se poate întâmpla acum, în timp ce scriu aceste rânduri. Oricui şi oriunde pe planeta aceasta.
Este extrem de neliniștitor să citești în 2022 o carte apărută în 1985 și să realizezi că există lucruri în realitatea de azi care se asemănă foarte mult cu cele imaginate de autoare. Lucruri care te fac să vezi altfel libertatea și drepturile pe care femeile, în special, și omenirea, în general, le au acum și care pot să fie pierdute într-o clipă. Atunci când câţiva oameni decid asta…