“Trupul cel mort al lui Hristos în mormânt” de Hans Holbein Cel Tânăr este considerat de specialiști una dintre cele mai cutremurătoare picturi din toate timpurile. Însuși Dostoievski a fost atât de tulburat atunci când s-a aflat în fața ei încât soția scriitorului s-a temut că acesta va face o criză de epilepsie.
“În căutarea timpului pierdut” este, la ora actuală, marea mea pasiune.
Datorită unei vechi cărţi poştale găsite din întâmplare, experţii au descoperit locul în care Vincent van Gogh a pictat ultimul tablou, “Racines”, în ziua în care s-a sinucis. Este vorba de Auvers-sur-Oise, în nordul Parisului.
National Gallery a modificat numele tabloului lui Edgar Degas „Russian Dancers” („Dansatori ruşi”) în „Ukrainian Dancers” („Dansatori ucraineni”).
Tabloul de astăzi: François Boucher, Madame de Pompadour, 1756, ulei pe pânză, 201 x 157 cm, Alte Pinakothek, Munchen.
În lumea celor incapabili să deseneze, eu sunt regina… sau lider de sindicat… oricum, o şefă, ceva, având în vedere că florile care ies din creionul meu seamănă cu nişte nori, casele – cu nişte arbori, iar pisicile sunt nişte creaturi extraterestre, cu care nu-ţi doreşti să te întâlneşti în viaţa reală.
Constantin Brâncuşi şi James Joyce s-au cunoscut în 1929 când autorul irlandez l-a vizitat pe artistul român în atelierul lui din Paris pentru mai multe sesiuni de portrete.
Tabloul de astăzi: Ary Scheffer, Umbrele Francescăi de Rimini și a lui Paolo Malatesta apar în fața lui Dante și Virgiliu, 1855, ulei pe pânză, 172 x 225 cm, Muzeul Luvru.
Tabloul de astazi: Johann Heinrich Füssli, Coșmarul, 1781, ulei pe pânză, 101 x 127 cm, Detroit Institut of Art.
Tabloul de astăzi: Jean Béraud, Ieșirea de la liceul Condorcet, 1903.
Tabloul de astăzi: Eugène Delacroix, Libertatea conducând poporul – 1830, 260 x 325 cm, ulei pe pânză, Muzeul Luvru.
Edgar Degas era considerat de contemporanii săi “pictorul modern al dansatoarelor”, după spusele lui Manet. Într-adevăr, cine se gândește la Degas se gândește de cele mai multe ori la faimoasele sale balerine, surprinse în timpul repetițiilor sau pe scenă.
“De ce avem pe blogul de cărţi articole despre tablouri celebre?”, mă întreabă nedumerit colegul Oliver. Aşa-i, nici lui, nici Mariei nu am apucat să le spun ce idee mi-a venit, o idee care pur şi simplu a strălucit în momentul în care am dat, absolut din întâmplare, peste contul de instagram al Irinei Adam.