Uneori, alegerile mele literare mă uluiesc până și pe mine. Lasă că nuvela “O alergare de cai” de Constantin Negruzzi nu era pe lista mea de lecturi nici în viața asta, nici în viața următoare. Dar nici măcar nu știam de existența ei pentru că pentru mine Negruzzi era “tăticul lui Alexandru Lăpușneanul”… și cam atât!
Uneori intru la cheltuieli din cauza voastră! Pentru că Leonida Neamţu nu era pe lista mea de lecturi. Ce să mai vorbim de cea de achiziţii, cu care încerc să mă arăt cât pot de severă, având în vedere câte cărţi NEcitite mă aşteaptă în bibliotecă! Nici măcar în zona “vag interesată” nu figura numele lui.
Poetul Florin Iaru își amintește ce l-a îngrijorat la întâlnirea pe care Salman Rushdie a avut-o acum 13 ani cu cititorii din România. „Într-o mulțime de oameni poate exista întotdeauna o minte rătăcită”, spune Iaru.
În ultimii ani, scriitorii români publicați de Grupul Editorial Trei au cucerit zeci de mii de cititori, iar interesul pentru cărțile lor este unul în continuă creștere. Grupul Editorial Trei dezvăluie noutățile editoriale pregătite pentru începutul acestui an.
Jurnalul vă aduce miercuri, 9 septembrie, o nouă carte a Cellei Serghi, poate cea mai interesantă prozatoare a literaturii române, din punctul meu de vedere.
Dragă Cami,
Cu acest apelativ de alint spulber azi unul dintre marile secrete pe care l-am ţinut bine ferecat faţă de cititorii şi cititoarele acestui blog: eu şi Camelia Cavadia ne cunoaştem de pe vremea când ei nici prin gând nu-i trecea că va ajunge un fenomen literar, iar eu şi ideea de blog eram mai paralele decât paralelele lui Euclid.
Dacă ne urmăreşti de ceva vreme, atunci ştii deja că eu cu literatura autohtonă… mai uşor. Şi nici măcar nu am vreun motiv demn de a fi bătut la propria-mi tastatură. Pur şi simplu, viaţa mi-a ordonat lecturile în aşa fel, încât drumurile mele spre zona dedicată autorilor români din biblioteca personală sunt foaaaarte rare.
Când am început să citesc cartea lui Bogdan Teodorescu, am simţit frustrare.
Cei mai mulţi scriitori români celebri nu şi-au câştigat pâinea de zi cu zi din scris. Au avut meserii diverse şi au deţinut funcţii fără nicio legătură cu activitatea literară. De exemplu, Panait Istrati a lucrat ca zugrav, Rebreanu a fost ajutor de notar.
„Hai, dă-o naibii, nu-i poţi face asta bietei femei!”… Aşa am ţinut-o toată cartea!!!