Cei mai mulţi scriitori români celebri nu şi-au câştigat pâinea de zi cu zi din scris. Au avut meserii diverse şi au deţinut funcţii fără nicio legătură cu activitatea literară. De exemplu, Panait Istrati a lucrat ca zugrav, Rebreanu a fost ajutor de notar.
Operele lor au făcut istorie, iar numele le-a rămas înscris în istoria literaturii române. Pentru cei mai cunoscuţi scriitori şi poeţi români, scriitura nu a fost însă meseria de bază şi nici îndeletnicirea de pe urma căreia şi-au câştigat pâinea de zi cu zi. Unii au încercat meserii diverse până să cunoască succesul literar. Alţii s-au specializat în meserii pe care nu le-au prestat niciodată, iar alţii au continuat să lucreze în domenii fără legătură cu literatura, chiar şi după ce au ajuns celebrităţi în domeniu. Campion la capitolul meserii prestate este poetul Tudor Arghezi, scrie Adevărul.
„Orice viaţă de om începe de mai multe ori”, spunea Arghezi şi acesta pare a fi principiul după care şi-a trăit destinul. Ca elev, şi-a câştigat banii de întreţinere dând meditaţii. La 16 ani s-a angajat custode la o expoziţie de pictură. A abandonat studiile la 18 ani, fără să susţină Bacalaureatul. La 18 ani era deja angajat ca laborant la o fabrică de zahăr din Chitila.
La doar 19 ani, Arghezi era călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica. După patru ani în straie mănăstireşti, Arghezi a plecat în Europa. A trăit la Paris şi Geneva şi a prestat diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba engleză. A trecut la munca de jos în Italia pentru a-şi câştiga existenţa. Revenit în ţară, a lucrat ca ziarist. Arghezi avea să declare mai târziu că perioada în care a lucrat în diverse meserii a fost o etapă fără de care nu s-ar fi desăvârşit ca scriitor.
Zugravul Panait Istrati
Panait Istrati, considerat scriitorul vagabond al literaturii române, a avut de-a lungul vieţii cele mai ciudate meserii. A terminat doar patru clase şi în tinereţe a fost plăcintar, zugrav, purtător de reclame, servitor, mecanic, hamal sau fotograf ambulant. În străinătate a cerşit ca să facă rost de bani. În vremea în care s-a stabilit în Elveţia, a lucrat din nou ca zugrav. În România şi-a deschis o crescătorie de porci, afacere care nu a dat roadele aşteptate. Abia în apropierea vârstei de 40 de ani scriitorul român a debutat în literatură.
Eminescu, sufleur la teatru
Pentru Mihai Eminescu, înainte de poezie, marea pasiune a fost teatrul. La vârsta de liceu a părăsit şcoala pentru a se alătura trupei de teatru Fanny Tardini-Vladicescu. Primele sale meserii au fost de bibliotecar, copist şi sufleur la teatru. A urmat cursurile Universităţilor din Viena şi Berlin în filozofie, drept, istorie şi economie. În ţară şi-a câştigat existenţa ca publicist.
Caragiale, revizor şcolar
Şi pentru Caragiale prima mare pasiune din care a încercat să facă o meserie a fost teatrul. A urmat cursuri de “declamaţie şi mimică” la Conservatorul din Bucureşti. S-a angajat ca sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. A prestat meseria de copist şi la Tribunalul Prahova. A mai fost revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor şi director general al teatrelor.
Rebreanu a fost ajutor de notar
Liviu Rebreanu, deşi atras de medicină, a urmat cursurile unei şcoli militare. Din 1903 până în 1906, a urmat Academia Militară ”Ludoviceum” din Budapesta. A fost sublocotenent în armata austro-ungară. A lucrat ca funcţionar la Primăria din Vărarea, iar câţiva ani mai târziu s-a angajat ca ajutor de notar în Măgura Ilvei. A lucrat mulţi ani ca ziarist şi a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
