După ce am clarificat AICI faptul că gândacul lui Kafka nu e chiar… gândac, aş vrea să mai adaug că nici scârboşenia aia cu multe picioare nu se dovedeşte chiar… atât de scârboasă.
Etichetă: cine a citit
„Pastorala americană” de Philip Roth
Poţi să juri că Seymour Levov a adunat tot norocul de pe lume. Cu un trecut încununat de statutul de vedetă a tuturor sporturilor posibile din liceul său, cu un prezent din care nu ştii ce să evidenţiezi mai întâi (situaţia financiară – o prosperă afacere de familie, sau viaţa personală scoasă parcă din manual – o soţie superbă, fostă miss a nu-mai-ţin-minte-cărui-stat-american, pe care o iubeşte nebuneşte şi care i-a dăruit un copil) şi cu un viitor extrem de promiţător, în persoana lui Merry, inteligenta sa fiică, „Suedezul”, aşa cum e poreclit datorită înfăţişării sale de excepţie – se putea altfel? -, promite să fie unul dintre cele mai… plictisitoare personaje ale lui Roth.
„Fericirea e un ac de siguranţă” de Răzvan Exarhu
În această dimineaţă frumoasă şi rece, de 2 octombrie 2017, mi-am găsit acul de siguranţă pierdut acum vreo 25 de ani! Mă culcasem pe la 12 noaptea şi alarma mobilului a sunat destul de buimac la 6.30.
“Iată-mă” de Jonathan Safran Foer
Am să-ncep cu un avertisment: dacă vrei să citeşti „Iată-mă” pentru că eşti, ca mine, fan Jonathan Safran Foer şi ți-au plăcut la nebunie celelalte cărți ale lui, fă-o. Dacă vrei s-o citeşti pentru că ți-au atras atenția scurtele review-uri de pe coperta 4, „Iată-mă este radiografia dureros de sinceră şi cât se poate de amuzantă a unei despărțiri (…)” sau „Foer aşază mâna cititorului pe însăşi inima experienței omeneşti – frumusețea transcendentă a relațiilor interumane. Citeşte, o să simți viața pulsând”, n-o face.
„Proscrisul” de Sadie Jones
Ignoră imaginea de pe coperta 1 (atât de siropoasă, că mi s-au cam strepezit dinţii când mi-au căzut ochii pe ea)! Ignoră şi citatele atât de elegante şi de corecte de pe coperta 4. Pe mine, nici una, nici celelalte nu m-au prevenit cu privire la experienţa de care am avut parte citind “Proscrisul” de Sadie Jones!
„Pilda semănătorului” de Octavia E. Butler
“Pilda semănătorului” este cel mai bun roman SF citit de mine în ultimul timp. Este romanul care prezintă cea mai realistă (din punctul meu de vedere) variantă despre viitorul omenirii și pot spune că acesta nu este deloc unul fericit. Este îngrozitor de lipsit de speranță, de sumbru, de întunecat, de deprimant, de trist, de descurajant, de pesimist (și aș putea să continui așa până la sfârșitul “recenziei”). Și la cum decurg lucrurile în lume azi este un viitor mai mult decât posibil…
“Măştile fricii” de Camelia Cavadia
Oare cum am ajuns în situația de a scrie despre lecturile mele? Habar n-am, dar o să mă străduiesc…
Metamorfoza. De ce toată lumea vorbeşte despre “gândacul lui Kafka” când… Kafka nu vorbeşte nicăieri despre el?
Ah, trebuie să mă întrerup puţin din “Metamorfoza” lui Kafka pentru că lectura mi-a scos la iveală din colţurile prăfuite ale memoriei câteva informaţii care necesită un text separat. Altfel, “recenzia” la uluitoarea nuvelă a scriitorului praghez va doborî orice record de lungime!
„Dumnezeul lucrurilor mărunte” de Arundhati Roy
“Dumnezeul lucrurilor mărunte” este povestea unei familii pe care drama pierderii premature a unuia dintre copii o destramă. Pierderea ți-e adusă la cunoștință de la început, brutal, într-un amalgam de amănunte cu care, pe moment, nu știi ce să faci, de ce să le legi. Apoi, pe măsură ce despletești firul poveștii, descoperi că pânza familiei era deja rărită de o sumă de suferințe și că râul umflat care a spulberat-o adunase, de fapt, în curgerea lui, multe aluviuni sufletești.
“Moarte în Peru” de Silvia Chindea
Îţi spuneam cu ceva vreme în urmă că uneori în viaţă ai nevoie şi de cărţi… non-capodopere, cărţi care să NU îţi răstoarne sistemul de valori, care să NU te pună pe gânduri. Cărţi care DOAR să-ţi furnizeze câteva momente plăcute seara, înainte să cazi lat(ă), sau în compania cărora să te uite Dumnezeu pe o plajă…
“Soţia călătorului în timp” de Audrey Niffenegger
Rare, foarte rare sunt cărţile de dragoste despre care mă vei auzi că vorbesc cu entuziasm. Nu mă mai apuc acum să înşir motivele – m-am mai văicărit de lipsa de apetenţă a echipei anaarecarti.ro pentru astfel de titluri şi când am scris (de bine!) despre “JFK – 11.22.63” a lui Stephen King, şi când am scris (de… vai şi amar!) despre “Călătoarea” Dianei Gabaldon.
“Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici
Un manuscris misterios şi neterminat este trimis unei edituri spre o eventuală publicare. În el se vorbeşte atât de detaliat despre o crimă reală petrecută cu 25 de ani înainte încât agentul literar care are bafta să-l primească e gata să se transforme într-un adevărat detectiv pentru a da de paginile lipsă. Pentru că doar ele vor dezvălui identitatea celui care l-a ucis pe faimosul profesor de la Princeton, Joseph Wieder.
“Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
(Încep cu un AVERTISMENT ca să n-avem discuţii! În “recenzia” la “Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne îmi încalc promisiunea şi îţi spun inclusiv cum se termină cartea. Bineînţeles că o fac argumentat, dar dacă eşti genul de cititor/cititoare care urăşte spoilerele, treci, te rog, la alt text de pe blogul nostru)
„Manualul întîmplărilor” de Ştefan Agopian
Deci… ce-a fumat Ștefan Agopian, că vreau și eu?! 🙂 Glumă, glumă, dar pe bune, cred că trebuie să fii “pe iarbă” sau bine înmuiat în vin ca să-ți iasă așa ceva!!! Dacă-mi ceri să-ți spun concret și pe scurt despre ce e cartea asta, n-am să pot. De fapt, pe scurt cred c-aș putea. Partea cu concretețea e problematică.
„Foamea” de Knut Hamsun
Așa începe „Foamea” de Knut Hamsun: “Era pe vremea când umblam flămând prin Christiania, acest oraş minunat, pe care nimeni nu-l părăseşte fără să fi rămas cu amprenta lui…”