Autor: Philip Roth
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Polirom
Anul apariției: 2014
Traducere: Alexandra Coliban
Poţi să juri că Seymour Levov a adunat tot norocul de pe lume. Cu un trecut încununat de statutul de vedetă a tuturor sporturilor posibile din liceul său, cu un prezent din care nu ştii ce să evidenţiezi mai întâi (situaţia financiară – o prosperă afacere de familie, sau viaţa personală scoasă parcă din manual – o soţie superbă, fostă miss a nu-mai-ţin-minte-cărui-stat-american, pe care o iubeşte nebuneşte şi care i-a dăruit un copil) şi cu un viitor extrem de promiţător, în persoana lui Merry, inteligenta sa fiică, „Suedezul”, aşa cum e poreclit datorită înfăţişării sale de excepţie – se putea altfel? -, promite să fie unul dintre cele mai… plictisitoare personaje ale lui Roth.
Însă scriitorul îi va face praf toată viaţa aceasta perfectă într-o clipă! În ACEA clipă în care Merry decide, LA VÂRSTA DE 15 ANI, să se opună războiului din Vietnam, aruncând în aer un magazin şi ucigând o persoană. După care… dispare! Lăsând în urmă doi părinţi distruşi, care încearcă să înţeleagă UNDE ANUME pe parcursul vieţii lui Merry s-a produs declicul care a transformat o copiliţă dulce într-o teroristă.
Căutările lui Seymour în trecutul propriei familii şi al propriilor greşeli nu-l ajută neapărat să afle răspunsul la întrebarea de mai sus – în fond, orice poţi spune despre Roth, dar nu că e facil sau banal şi sunt foarte mulţumită că sfârşitul cărţii îmi susţine 100% această afirmaţie. În schimb, TU vei descoperi câte bube poate acoperi aparenţa aceasta de familie perfectă.
Căci nici Suedezul, în detaşarea emoţională care îl caracterizează, nu a fost cel mai atent tătic din lume, preferând să-şi lase fiica să se dezvolte după cum o taie capul, fiind perfect mulţumit că are ce să-i pună pe masă, ca să zic aşa, şi că-şi permite să-i plăteasca superspecialişti care să-i rezolve fetei problema pe care o are cu bâlbâiala. În fond, asta a învăţat el de la proprii părinţi că trebuie să facă bărbatul în casă – că altfel ajungea un star al fotbalului american, nu se ocupa de fabricarea de mânuşi -, deci de unde profunzimi intelectuale şi nuanţe de sensibilitate?!
În ceea ce o priveşte pe mamă, ea e atât de preocupată de sine însăşi şi de fostul ei statut de miss, care din motive doar de ea înţelese o face să se ruşineze, încât când să mai fie atentă la pornirile tot mai radicalizate ale lui Merry şi la nesfârşitul ei şir de noi preocupări – ba e fascinată de Audrey Hepburn, ba îşi descoperă o latură mistică şi îşi umple camera de însemne religioase?
Suedezul îşi va reîntâlni fiica într-o scenă cutremurătoare
La 5 ani de la explozia magazinului, timp în care Merry a mai fost implicată în câteva atentate cu bombe, soldate şi ele cu victime, Suedezul îşi va reîntâlni fiica într-o scenă cutremurătoare, în care mi-a venit să-i bat pe rând, apoi să-i dau cap în cap, pentru ca în final să-mi fie milă de amândoi. Căci după aceşti 5 ani, nici tatăl nu mai bărbatul calm, cap de familie responsabil, preocupat de siguranţa financiară a sa şi a celor dragi lui. Şi nici Merry nu mai e adolescenta rebelă şi furioasă, gata să se ducă să arunce în aer orice în scopul unui bine suprem pe care doar ea îl înţelege. Însă… Ţi-o spun sincer: văzând ce s-a ales în toată această perioadă de tânără, eu o preferam chiar şi în varianta teroristă, cu sânge pe mâini şi oameni pe conştiinţă. Căci în timp ce tatăl, a cărui singură vina e că s-a complăcut să trăiască în minciună, îşi reproşeaza acum TOTUL, fiica lui asasină nu-şi reproşează NIMIC!
Dincolo de obsesia Suedezului de a descoperi adevărul, ORICE adevăr, despre transformarea fiicei sale, Roth reuşeşte, în opinia mea,… nu pastorala idilică la care te-ai putea aştepta văzând titlul, ci un tablou magistral al mişcărilor pentru drepturi civile şi manifestaţiilor de protest împotriva războiului din Vietnam, specifice Americii deceniului şapte.
Cumplita perioadă care a însângerat America
Prin ochii lui Merry şi ai prietenilor săi comunişti, dar şi prin intermediul discuţiilor în contradictoriu pe care adolescenta pătimaşă le are cu tatăl ei apolitic (căruia îi vine, după dispariţia fetei, să se ia la palme de fiecare dată când le rememorează, căci la vremea respectivă nu şi-a bătut prea mult capul cu ele!) începi să-ţi faci cât de cât o idee despre cumplita perioadă care a însângerat America. Şi să înţelegi că pastorala americană nu există, până la urmă, decât în capul lui Seymour Levov şi FIX acest lucru o scoate pe Merry din minţi până… şi le pierde cu totul.
Toate acestea beneficiază de aceeaşi scriitură de excepţie a lui Roth, care nu face economie de cuvinte (600 de pagini, da?), atunci când te bombardează efectiv cu informaţii dintre cele mai diverse (de la procesul de producţie a mânuşilor până la detaliile organizării unui concurs de Miss America) şi cu o mulţime din personaje, cărora nu se lasă până nu le realizează un portret fizic şi psihic aproape la detaliu. În această abundenţă a limbajului, întorsăturile de situaţie tâşnesc exact când te aştepti mai puţin: explozia magazinului, de exemplu, pe mine m-a şocat de-a dreptul, căci două randuri mai sus nimic nu anunţa aşa oroare.
În ciuda tuturor celor scrise mai sus, romanul tulburător al lui Roth nu primeşte de la mine 5 stele, pentru că DIN NOU am avut impresia, când am dat ultima pagină şi am început să-mi pregătesc notiţele pentru “recenzia” de faţă, că îmi scapă ceva. Ori trebuie să fii american ca să-i înţelegi omului acestuia CU ADEVĂRAT romanele, ori… nu ştiu ce să zic. Tot ce sper e ca si alţi cititori au avut aceeaşi senzaţie, asta ca să nu mă apuc să dezvolt vreun complex aiurea acum, la 40 şi… de ani.
Pe post de încheiere, un sfat: nu scoate cartea aceasta din raft dacă eşti obosit(ă) şi vrei să te relaxezi. “Pastorala americană” are nevoie de toată atenţia ta, ca să te descurci în labirintul pe care îl creează cu atâta talent Roth.
CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:
Am tot vorbit de clasamente aici, pe blog. Scriitori care îmi plac. Scriitori care… hmmm… m-au făcut să regret timpul pierdut cu ei, asta ca să fiu o doamnă în exprimare 🙂 . Scriitori care nu-mi spun mare lucru, aşezându-se în zona gri a celor trei stele. Dar dincolo de simpatii şi antipatii, există o categorie în afara topurilor de orice tip: cea a autorilor care mă intrigă.
Condusă de Herman Melville şi a sa „Moby Dick”, „echipa specialilor” are ca principală particularitate faptul că nu mi-e deloc clar dacă aceşti scriitori chiar îmi plac (sau nu!). Chit că îi consider nişte TITANI! Cert este că nu-i ocolesc şi încerc să citesc tot ce-au scris, indiferent câte întâlniri eşuate sau încununate de succes am bifat în dreptul fiecăruia. De parcă în romanele lor ar fi ceva care îmi scapă permanent şi nu vreau să mă las până nu descopăr despre ce e vorba.
Philip Roth e un scriitor intrat destul de recent în această categorie. „Complotul împotriva Americii” e o carte care m-a bulversat de-a dreptul, în condiţiile în care eu nu sunt chiar cea mai mare fană a temelor „what if”. Dar lui Roth scenariul cumplit conform căruia faimosul aviator Charles Lindbergh ajunge preşedintele Americii şi semnează un acord cu… Hitler (!!!) îi iese de senzaţie. Şi recunosc că m-a trecut un fior pe şira spinării la gândul unei astfel de ipoteze.
În schimb, „Pata umană” m-a făcut să exclam un lipsit de orice eleganţă WTF?!!!!! Căci personajul principal, profesor de limbi clasice, îşi asumă aiurea în tramvai o identitate evreiască (iar eu n-am înţeles de ce!) şi are o relaţie cu o femeie de serviciu (şi eu iar n-am înţeles ce l-a atras la ea, că am pretenţii că pe Roth nu l-a mulţumit clişeizatul „cu 30 de ani mai tânără ca el”!).
Aşa că acum îmi propun să-mi petrec nopţile cu „Pastorala americană” în braţe. Având în vedere că în acest moment scorul e 1-1, volumul de 600 de pagini, câştigător al premiului Pulitzer și inclus pe lista celor mai importante o sută de romane din toate timpurile, realizată în 1998 de revista Time, are astfel ocazia să încline balanţa într-o parte. Sau alta…
Romanul „Complotul împotriva Americii” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Romanul „Pata umană” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Romanul „Pastorala americană” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
