“Fericirea e un ac de siguranţă” de Răzvan Exarhu – Ana are carti!
Fericirea e un ac de siguranta foto buna

“Fericirea e un ac de siguranţă” de Răzvan Exarhu

coperta_1_exarhu_b

În această dimineaţă frumoasă şi rece, de 2 octombrie 2017, mi-am găsit acul de siguranţă pierdut acum vreo 25 de ani! Mă culcasem pe la 12 noaptea şi alarma mobilului a sunat destul de buimac la 6.30.

Am zis să am timp să îmi fac o cafea, să caut Rock Fm şi să mă instalez confortabil, dar nu foarte, cât să îmi fie bine, dar să nu adorm la loc. Azi nu era neapărat luni, ci ziua aceea: avea să înceapă la Rock FM “Rondul de… dimineaţă” cu Răzvan Exarhu. Mă scuzaţi… “Morning Glory”, o nouă emisiune matinală care îl readuce pe omul de radio, rătăcit pe coclauri, prea mulţi ani, acolo unde îi e locul.

“Astăzi vremea va fi ca Albă ca Zăpada după ce a mâncat mărul otrăvit, adică “frumoasă şi rece””.

Răzvan Exarhu s-a întors! De data asta, sper ca proasta că de tot! Ne-a dat un teaser prin primăvară, odată cu lansarea unui volum senzaţional de umor deştept, gânduri bune, gânduri rele, răvăşiri, trăiri şi mare albastră.

L-am citit, dar nu pe tot, spre disperarea Anei şi, în consecinţă a mea, că trec lunile, anotimpurile şi – Doamne fereşte! – anii şi nu mai vine “recenzia”…

“Morning Glory, Morning Glory! Se duc sau se întorc cocorii?”

De ce n-am terminat cartea? (Până aseară, a se nota!!!) Pentru că rămâneam fără EL… Sună tembel, dar aşa e! Mi-am declarat dragostea pentru Exarhu încă de pe vremea când scriam “Ce citim acum” (vezi mai jos), aşa că am să evit să fiu din nou penibilă!

“Orice fraier poate să bea seara şi în weekend. Greu este să bei zilnic, dimineaţa”.

“Fericirea e un ac de siguranţă” nu e o lectură uşoară şi pentru oricine. Dacă mă apuc să îmi trec în revistă amicii, realizez că pică majoritatea, ca popicele secerate de ghiulea, în procesul meu de selecţie a “celor care gustă umorul lui Exarhu”. N-are cum să îţi placă Exarhu, dacă râzi la bancuri, dacă le ştii pe toate de pe piaţă şi le şi spui altora. N-are cum să îţi placă Exarhu, dacă îţi ţugui buzele sau faci semnul victoriei şi postezi poze cu tine din cluburi la modă, din Mamaia sau de la restaurantele unde apa plată costă cât leafa chelnerului. N-are cum să îţi placă Exarhu, dacă preocuparea ta, când pleci în străinătate, este să pui miliarde de poze cu tine pe Facebook, “ca să vadă fraierii ce-ai fost şi ce-ai ajuns”… N-are cum să îţi placă Exarhu dacă nu-ţi place rock-ul… Sau are cum şi bat eu câmpii?

“BonjouRică Răducanu… Pasionaţii de SF sunt nişte oameni care au acasă resturi de extratereştri…”

Cartea e structurată… în mici povestioare cu tâlc, concluzii şi cugetări, bine dozate, şi se consumă aşa cum vrea fiecare cititor. Păi, dacă îţi iei un tort, ce faci? Îl mănânci pe tot odată, dacă te ţine glicemia, sau îţi tai câte-o felie şi te-ntinzi o săptămână… Poţi să bagi şi la congelator, dacă vrei. Şi mănânci peste-o lună, două – ştiu eu de la maică-mea, care congelează tot. De la pâine, la ciorbă şi sarmale. Cred că şi salată de boeuf găseşti la ea în congelator, dacă-ţi pui mintea…

“Românii şi salata de boeuf

Am convingerea că, dincolo de fotbal şi victoriile Simonei Halep, mai este ceva important care ne uneşte: pasiunea viscerală pentru salata de boeuf. (…)

Nu contează ora la care mănânci salata de boeuf. Pare să fie cea mai bună idee la cinci dimineaţa, gustată cu lingură direct din castron în faţa frigiderului deschis.

Trebuie să fie rece, la fel ca şpriţul.

(…)

Indiferent dacă are sau nu carne de vită, este corect să o numim “de boeuf”, chiar şi dacă adăugăm la final un “cu pui” sau “cu parizer”. Pentru că dragostea de maioneză nu ştie carte”.

De unde am plecat şi unde am vrut să ajung? A, da! “Fericirea e un ac de siguranţă!” poţi s-o citeşti cum vrei tu. Un pic, un pic mai mult, pe toată şi deloc. E tonică, e feliabilă, e depozitabilă şi amânabilă. A… şi cel mai important: uitabilă, dar uşor reamintibilă. Când o termini, poţi să o iei fără probleme de la capăt, că pare nouă şi la fel de savuroasă.

“Cu vremea asta rece… eschimoşii or să ajungă să emigreze la noi în ţară… Şi vă daţi seama ce va urma? Maneliştii or să îşi facă iglu-uri cu turnuleţe şi o să avem: Salvaţi Vama Veche de urşii polari”…

Concluzia e una singură: dacă n-ai umor, eşti cocalar, n-ai strop de spontaneitate în tine, nu-ţi place Vama Veche, nu citi cartea lui Exarhu! Altfel… n-o rata, pentru că e minunată şi e păcat!

Am făcut un cocktail aici din “Fericirea e un ac de siguranţă” şi “Morning Glory” – Rock FM – emisiunea 1. Doamne… ce energizant!

“Sunt şi eu Răzvan Exarhu de la şcoala ajutătoare de radio şi am uitat pornită cortina, cum uită alţii pornită lumina”…

 

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Pe Răzvan Exarhu îl iubesc din adolescenţă! Îmi făceam rondul de noapte cu el, în fiecare seară, şi îl asociez cu internetul.

Mama mi-a cumpărat primul calculator în anii ’90. Mă conectam la internet prin dial-up, ma vrăjeam pe mIRC şi îl ascultam pe Exarhu. Eram atât de fericită şi de liniştită încât acum, când compar firescul de azi cu cel de atunci, îmi vine să scâncesc aidoma unui câine alungat.

Exarhu a avut pentru mine, la acea vreme, utilitatea unui ac de siguranţă. Era un tabiet de seară şi m-a secat când a dispărut. L-am uitat apoi, cu timpul, şi mai tresăream uneori când îl revedeam, reciteam sau reascultam. Eram, însă, prea ocupată cu firescul momentului ca să mai am vreme să aflu ce face Exarhu. Mă bucura, însă, orice veste asociată lui. Chiar şi când a dat-o pe bucătărie sau când l-am văzut la Masterchef. Am urmărit show-ul culinar doar ca să-i gust din nou umorul vorbit. Puţin îmi păsa de emisiune. Şi mi-a dat… “limonadă din ceafă de porc” sau “un ficat ce reprezenta dovada vie că există viaţă şi după moarte”.

De curând am simţit că acul de siguranţă din adolescenţă s-a întors, materializat într-o carte. Am precomandat-o la Curtea Veche, pentru că era ofertă: o primeam cu autograf. Mi-a scris mai mult decât cerusem… şi am fost atât de fericită de parcă făcusem cunoştinţă cu autorul!

Când am început să citesc, am avut o surpriză! Eu fiind o ascultătoare împătimită a lui Exarhu, i-aş recunoaşte vocea dintr-un milion. Aşa că… eu NU citesc acum cartea “Fericirea e un ac de siguranţă” scrisă de Răzvan Exarhu. Ştiţi de ce? Pentru că el mi-o citeşte mie! Îi aud vocea pe măsură ce parcurg rândurile. Cu tot cu intonaţie! Şi e minunat!

Prin urmare… haideţi să haidem la citit!

P.S. V-aş spune şi ce mi-a scris pe carte, dar mi-e ruşine!

 

Cartea poate fi cumpărată online de AICI sau de AICI!

Facebook Comments

Leave a Reply