Metamorfoza. De ce toată lumea vorbeşte despre “gândacul lui Kafka” când… Kafka nu vorbeşte nicăieri despre el?

Ah, trebuie să mă întrerup puţin din “Metamorfoza” lui Kafka pentru că lectura mi-a scos la iveală din colţurile prăfuite ale memoriei câteva informaţii care necesită un text separat. Altfel, “recenzia” la uluitoarea nuvelă a scriitorului praghez va doborî orice record de lungime!

Prin urmare, e momentul unui nou act de dreptate literară…

“Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.”

Ştiu că deja te-am exasperat cu începutul de la “Metamorfoza”, dar acum nu-i mai dau copy/paste doar pentru că e GENIAL!, ci şi pentru că vreau să clarificăm unele aspecte în ceea ce priveşte… gângania cu pricina. Şi la care eu una mă voi referi, de fiecare dată când voi vorbi despre creaţia lui Kafka, folosind sinonime mai mult sau mai puţin perfecte precum gândac, insectă, scârboşenie sau orice altceva care implică multe picioruşe…

Dar… dacă Franz Kafka ar afla de câmpii pe care îi bat eu aici (cu graţie!, sper), atunci mai mult ca sigur că ar arunca după mine cu ceva (de preferat, nu cu un gândac!). Şi aceasta deoarece, dacă poţi citi nuvela în original, vei descoperi că autorul NU a menţionat nicăieri vreunul dintre termenii de mai sus!!!

Metamorfoza nu a avut nicio o gânganie pe copertă când a fost publicată prima oară

Cu mulţi ani în urmă, când prima mea întâlnire cu opera lui Kafka s-a lăsat cu nopţi nedormite, am încercat să aflu mai multe despre geneza ei. Având în vedere că pentru mine limba germana e… chineză, nici vorbă să am acces la textul original, fiind nevoită să mă mulţumesc cu versiunea în limba română şi, implicit, cu “gângania” din fraza de început. Însă tot citindu-i pe specialiştii care au studiat “Metamorfoza” şi pe lung, şi pe lat, şi pe faţă, şi pe dos, mare mi-a fost surpriza să descopăr că, de fapt, Kafka foloseşte acolo un cuvânt care a dat bătăi de cap traducătorilor din toată lumea şi care înseamnă, într-o formă foooooooaaaaarte aproximativă, “un animal care nu poate fi sacrificat, imens şi care se târăşte”. Sau cam aşa ceva…

Mai mult, având în minte tot timpul imaginea unui gândac, cu greu realizezi că pe tot parcursul nuvelei sale Kafka continuă să se ferească de termeni precişi, preferând ambiguitatea unor picioruşe (mult prea multe!) care îl duc pe Gregor Samsa la plimbare pe pereţii şi tavanul camerei sale.

Kafka era atât de obsedat să nu existe vreo referire clară la chestia-cu-multe-picioare, încât i-a cerut expres editorului său să nu care cumva să deseneze pe coperta cărţii vreo insectă. Prin urmare, la prima publicare sub formă de volum – în noiembrie 1915 – nuvela a avut coperta de mai jos.

De atunci, au trecut peste 100 de ani, iar azi puţini dintre cititori mai ştiu de dorinţa lui Kafka. Prin urmare, măcar atât să fac şi eu pentru scriitorul acesta incredibil – chit că tot gândac/insectă/scârboşenie voi folosi în “recenzia” care va urma…