Când Ana m-a rugat să-i găsesc în biblioteca mea o carte SF de dragoste, un SF romantic, ceva made for Valentine’s Day… singurul lucru care mi-a venit în minte a fost imaginea de mai jos.

Când Ana m-a rugat să-i găsesc în biblioteca mea o carte SF de dragoste, un SF romantic, ceva made for Valentine’s Day… singurul lucru care mi-a venit în minte a fost imaginea de mai jos.
Să citesc Copilul Domnului a fost o experiență tare ciudată. Ca atunci când treci pe lângă locul unui înfiorător accident auto. Nu vrei să te uiți, dar nu te poți abține să n-o faci. Cam așa am pățit eu cu această carte: nu mai voiam să aflu ce face personajul principal, dar nu mă puteam abține să dau pagina.