
Autor: Peter Watts
Câte stele i-am dat:





Vezi clasamentul stelelor





Vreau banii inapoi!





Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă





Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)





Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea





TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Eagle
Anul apariției: 2024
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Pe copertă scrie în colțul din stânga jos ʺSFʺ. Ilustrația țipă ʺSF!, SF!, SF! ʺ. Totuși eu vin și zic: ʺVederea oarbă nu este doar SF, este mai mult decât SF. Este hard SF. Și nu orice fel de hard SF, ci mama hardului SF!ʺ
Pentru cine nu știe ce este hard SF-ul: avem de-a face un subgen al literaturii SF în care elementele tehnice, de matematică, fizică, chimie, astronomie, biologie și orice noțiune/ teorie/ concept ce ține de știință sunt folosite intens, aproape non-stop, având o importanță mai mare decât eroii cărții și aventurile lor.
Revenind la Vederea oarbă… ceva mai hard SF de atât eu nu am mai întâlnit. Practic, face de rușine romane precum ʺMarte roșuʺ, ʺSevenevesʺ, ʺMarțianulʺ sau ʺInima cometeiʺ, preferatele mele din această categorie. Dar, deși conține tot ceea ce eu ca fan SF îmi doresc să citesc, a fost un roman greu de iubit, de înțeles și de apreciat. Problema a fost partea de hard SF, care a fost mult prea mult pentru mine. Nu cred că am mai citit ceva care să mă facă să apelez atât de mult la Dex online & Google. Iar acest lucru a furat mult din feng shui-ul poveștii.

Povestea din Vederea oarbă este incredibilă
Iar povestea este incredibilă!!! Este anul 2082 și șaizeci și cinci de mii de obiecte de natură extraterestră intră și ard în atmosfera Terrei, toate emițând ceva în același timp. Omenirea este convinsă că întreaga planetă a fost fotografiată dintr-o singură mișcare de ceva sau cineva. Cum nimic altceva nu s-a mai întâmplat, totul a revenit la normal până când este recepționată o transmisie provenind de la marginea sistemului solar și îndreptată spre o locație necunoscută. Realizând că aceasta este o șansă de a afla mai multe despre misterioșii paparazzi cosmici, omenirea trimite la fața locului o navă cu echipaj super tehnologizat, mega specializat și ultra calificat.
Echipajul este format, fără să intru în prea multe detalii, dintr-un tip cu o jumătate de creier, capabil să adune informații din orice, dar incapabil de orice emoție, o tipă specializată în toate limbile Pământului și posesoare a patru personalităși diferite, un biolog cam banal și înlocuitorul său, proprietari ai unor implanturi care le permit să se conecteze și să locuiască în echipamentele lor, o specialistă în drone, capabilă de luptă și negociere și… un vampir (!!!) care, normal!, este șeful tuturor. WOW! Cred că aș citi zeci de romane cu aventurile echipajului acesta!

O navă capabilă să discute cu oamenii
Ciudățenia oamenilor, aici includ și vampirul, m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre ei, dar Peter Watts nu a fost atât de darnic. Singurul posesor de un CV mai detaliat și o istorie bogată este cel cu jumătate de creier, care este și cel care spune povestea. Restul au doar câteva detalii risipite prin cele 430 de pagini, iar acest lucru este un minus din punctul meu de vedere!
Revenind la poveste… Oamenii reușesc să descopere punctul de destinație al transmisiunii și când ajung acolo dau peste o navă, care se prezintă sub numele de Rorschach. Aceasta este capabilă să discute cu ei și îi roagă politicos să nu urce la bord. Bineînțeles că nimeni nu o ascultă… și, tot bineînțeles, nimic bun nu se întâmplă! Rorschach mi-a plăcut foarte mult, dar m-a și speriat puțin… A fost ceva de-a dreptul neuman prin felul în care comunica, prin modul în care se prezenta vizual oamenilor, prin felul în care manipula cum și ce văd oamenii în timp ce-o explorau sau prin creaturile care mișunau prin ea. Toate au fost cu adevărat ALIEN, au fost din altă lume. Și mi-au plăcut enorm!!!
Hard SF-ul a început să mă lovească… hard de tot
Nu știu cum ar reacționa un fan SF la tot ce am înșirat mai sus, dar eu am fost în al nouălea cer. Numai că pe măsură ce citeam, hard SF-ul a început să mă lovească… hard de tot. Povestea are momente minunate, incredibile chiar, pentru ca în paragraful următor să înceapă o discuție despre ceva științific, iar eu să zic: ʺWhat?! Google help me!!!ʺ. Apoi iar ceva plin de suspans, ceva super interesant, precum o creatură extraterestră sau o anomalie înfricoșătoare și apoi Watts venea cu ceva atât de alambicat, de complicat, de indescifrabil și de hard SF încât nu puteam decât să zic: ʺTe cred pe cuvânt, omule!ʺ și treceam mai departe. Moment în care simțeam că mă îndepărtez puțin câte puțin de carte. Iar momentele acesta s-au înmulțit pe măsură ce dădeam paginile, din păcate!
Acum să nu credeți că Vederea oarbă este o cartea slabă. Nu! Eu sunt de vină că nu am rezonat cu modul în care ea a fost gândită și scrisă. Mi-a plăcut foarte mult povestea SF, m-am delectat cu modul cum arată Pământul în viitor, elementul cyberpuck al vieții de apoi este perfect, Rorschach este cu adevărat extraterestru, iar un echipaj mai potrivit pentru o aventură cosmică nici nu există. Dar nu a fost să fie…
Sunt sigur că pentru cineva pasionat de tot de ce eu nu sunt, romanul o să fie o capodoperă de cinci stele. Oricum, indiferent de steluțele mele, un lucru este cert: Hard SF-ul este un gen dificil și nu oricine îl poate scrie și citi. Însă Peter Watts cu siguranță că POATE scrie așa ceva cu ușurință! Iar eu cu siguranță nu prea pot sa citesc așa ceva! Dar nu renunț…
Cum ne poți susține
! IMPORTANT ! Dacă dorești să susții mica echipă de la anaarecarti.ro, cumpără cărțile care te interesează prin intermediul blogului nostru. Vei găsi în articolele noastre linkuri către diferite librării online.
Dacă o faci, pe tine nu te costă nimic în plus. Însă mie și lui Oliver gestul tău de gentilețe ne aduce un mic comision care ne ajută să facem mai departe lucrul la care ne pricepem cel mai bine – să-ți vorbim despre cărți. Dar, mai ales, ne aduce bucuria de a vedea că, deși ne desparte un ecran, ești alături de noi și ne înțelegi și apreciezi eforturile noastre de zi cu zi de a rămâne cel mai patimaș blog de carte din România. Și, desigur, blogul tau preferat 🥰❤!




