Autor: Alexandru Armă
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Vremea
Anul apariției: 2025
Traducere:
Pentru mine, Bucureștiul gangsterilor 1945 este o premieră. După atâția de ani de citit numai autori anglo-saxoni, am făcut ceva ce nu credeam că este posibil: să încep și să termin prima carte semnată de un scriitor român. Și în mod incredibil nu este un roman SF sau fantasy sau thriller… Nu, este o carte despre lumea interlopă din Bucureștiul anului 1945.
Semnată de Alexandru Armă, cartea Bucureștiul gangsterilor 1945 prezintă o lume sumbră, despre care nu bănuiam că a existat. O lume pe care Al Capone ar fi numit-o cu ușurință „casă, dulce casă“. Eu mereu am fost convins că gangsterul român este ceva în genul lui Lăscărică din filmul „Cu mâinile curate“, cel cu celebra replică „Nu trage. domn Semaca, sunt eu, Lăscărică!“. Ei bine, nici nu puteam să mă înșel mai mult!
Bucureștiul gangsterilor era un fel de… Wild East al Europei
În anul 1945, Bucureștiul era un fel de… Wild East al Europei, un oraș terorizat de criminali care acționau nestingheriți, fie în bande, fie individual. Jafuri, crime, violuri și furturi din case particulare sau magazine se comiteau cu zecile în fiecare zi și în fiecare noapte, astfel încât deveniseră un fapt la fel de sigur în viața bucureștenilor precum apusul și răsăritul soarelui.
Siguranța oamenilor nu mai era garantată de nimeni, iar poliția, deseori coruptă, era complet depășită de situație. Violența infractorilor, curajul nebunesc cu care acționau și loviturile îndrăznețe pe care le dădeau îi făceau pe aceștia să pară invincibili, iar autoritățile să ajungă de râsul interlopilor.
Mai mult, dacă un bucureștean se opunea gangsterilor sau, din contră, accepta să fie jefuit, șansele să scape cu viață erau foarte mici. Aproape zero. Din această cauză, locuitorii nu ieșeau aproape deloc seara pe străzi. În plus, starea de pericol era accentuată de faptul că de multe ori, arestații evadau și reveneau în „câmpul muncii“.
Pe străzile din Bucureștiul gangsterilor totul se fură și totul se vinde
Un element esențial se regăsește aproape în fiecare pagină din Bucureștiul gangsterilor 1945: totul se fură și totul se vinde. Bani, alimente, țigări, băutură, confecții, medicamente, încălțăminte, îmbrăcăminte, bijuterii, acțiuni… totul era o pradă pentru infractori. În plus, aceștia nu se mulțumeau numai cu jefuirea magazinelor, a depozitelor și a caselor celor înstăriți. Locuitorii săraci au descoperit că nici sărăcia nu-i poate apăra de hoți, deoarece aceștia din urmă erau dispuși să plece cu orice din casele lor.
Ca să complice și mai mult situația, la 23 august 1944, comuniștii au eliberat toți deținuții din închisorile din România. Numai că, în scurt timp, acești noi cetățeni au început să facă fix ce știau mai bine – infracțiuni. Cei mai mulți au venit la București unde s-au alăturat celor deja prezenți aici: dezertori, dependenți de jocuri de noroc și de alte substanțe, traficanți, cămătari, speculanți, prostituate, tâlhari, escroci, oameni disperați… Și astfel Bucureștiul a devenit un loc unde era foarte periculos să trăiești.
În martie 1945, Ministerul de Interne este preluat de comuniști care iau două măsuri, una rea și una bună. Cea rea este concedierea a zeci de polițiști cu experiență pe motiv de incompatibilitate cu noua direcție a țării. Cea bună este organizarea de patrule cetățenești, alcătuite dintr-un soldat și un civil care să patruleze noaptea prin oraș. În mod surprinzător, această ultimă măsură a dus la arestarea unui număr mare de infractori. Cu toate acestea, criminalii și bandele înarmate și-au continuat nestingherite activitățile.
Situația se va schimba radical din iulie 1945, odată cu apariția comisarului Eugen Alimănescu
Situația se va schimba radical din iulie 1945, odată cu apariția comisarului Eugen Alimănescu. Acesta se comporta ca un bandit: la foc răspundea cu foc și nu avea milă față de nimeni. Practic, acționa ca în filmele americane: cu multe împușcături, urmăriri spectaculoase și foarte multe cadavre în urma lui. Iar acest lucru a entuziasmat presa care l-a transformat într-un adevărat erou numindu-l: „incoruptibilul“, „invincibilul“, „lichidatorul“ sau „radicalul teribil“.
Alături de o brigadă de șoc, Alimănescu va face primii pași pe drumul care va transforma Bucureștiul într-un oraș liniștit. Dar va fi un drum foarte lung, cu nenumărate arestări și victime de partea oamenilor legii. În octombrie 1945, Alimănescu și oamenii săi aveau un palmares de invidiat: peste 1.000 de infractori arestați. Iar acest lucru l-a transformat în dușmanul nr. 1 al interlopilor.
Din păcate, destinul lui Alimănescu nu a fost deloc fericit…
Din păcate, destinul lui Alimănescu nu a fost deloc fericit… După ce a golit Bucureștiul de tâlhari, a fost trimis de Partidul Comunist să se ocupe de grupările de partizani din țară. Numai că norocul lui Alimănescu a dispărut și a căzut din grațiile comuniștilor, care s-au declarat… șocați de metodele sale de lucru. Devenit gestionar de tutungerie, fostul comisar a cedat și a făcut o mică evaziune fiscală. Arestat de foștii săi colegi, Alimănescu a încercat să evadeze în timp ce era adus cu trenul la București. Din păcate, saltul din garnitura feroviară i-a fost fatal…
Volumul Bucureștiul gangsterilor 1945 este plin de fragmente din articole apărute în ziarele vremii. Așa că, din acest punct de vedere este un „must“ pentru orice pasionat de istoria Bucureștiului. Autorul a făcut o muncă titanică pentru a căuta, a găsi și a selecta cele mai importante momente din violentul an 1945. În plus, în interior sunt poze cu infractori, cu oameni ai legii, instantanee luate la locul crimelor, dar și cu locuri emblematice din București. Iar acest lucru îți permite să tragi cu ochiul la ce însemna cu adevărat viața gangsterilor, dar și a oamenilor legii, care îi urmăreau.
P.S. 1: Dacă vrei să afli ceva interesant despre un altfel de București își recomand „Povești din Bellu“, recenzată AICI.
P.S. 2: Mai multe cărți despre Bucureștiul de demult poți găsi pe siteul editurii Vremea în cadrul colecției Planeta București.
