Autor: R.S. Burnett
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Crime Scene Press
Anul apariției: 2025
Traducere: Mihnea Arion
Infernul alb este un roman crime neobișnuit, a cărui acțiune are loc în Antarctica, în timpul iernii polare, când perioada de întuneric durează câteva luni. Romanul descrie foarte bine ce înseamnă lupta pentru supraviețuire când temperatura scade la -70 de grade Celsius, vântul bate cu peste 100 de km/h, iar personajul principal este, posibil, singurul om rămas în viață pe Terra.
Coperta romanului Infernul alb este ultimul lucru la care mă aștept atunci când mă gândesc la editura Crime Scene Press. Din punctul meu de vedere, o explozie nucleară nu prea se leagă cu un roman crime… Dar apoi mi-am adus aminte de excelentul roman „Ultima crimă de la sfârșitul lumii“ (recenzia este AICI). Și acesta avea o ilustrație atipică și o poveste, și mai și! Așa că am dat o șansă Infernului alb și bine am făcut.
Infernul alb începe direct, ca să nu ai nicio îndoială despre ce e vorba în carte
Infernul alb începe direct, ca să nu ai nicio îndoială despre ce e vorba în carte. Capitolul 1 este practic un mesaj al Serviciului de Radiodifuziune pe Timp de Război al BBC. Din el aflăm că țara a fost atacată cu arme nucleare, comunicațiile sunt aproape inexistente, iar numărul de morți – necunoscut. Cei care aud mesajul trebuie să stea în casă și să aibă grijă de provizii. Ieșirea afară înseamnă expunere la ploaia radioactivă, deci moarte.
Mesajul este auzit în fiecare zi de eroina cărții, Rachel, la un aparat de radio. Ea se află în Antarctica, într-o „cabană Apple“. Aceasta este o colibă creată pentru a-i permite celui din interior să supraviețuiască frigului, vântului și întunericului de la Polul Sud. Femeia este singură și, din flashback-uri, aflăm de ce se află acolo. Alături de alți oameni, care au rămas la o stație de cercetare îndepărtată, ea încearcă să dovedească faptul că începerea forărilor în zona respectivă va duce la producerea unui cataclism natural: desprinderea unui ghețar mare cât Groenlanda. Urmarea? Inundații extreme pe tot globul. Bineînțeles că acum acest lucru nu prea mai contează în noua realitate nucleară.
Singură, cu provizii puține, la -70 de grade Celsius, lovită de un vânt de peste 100 de km/h și rămasă și fără cabană în urma unei explozii, Rachel decide să se întoarcă la stația de cercetare. Aici speră să stabilească un contact cu altcineva – oricine mai este în viață. În ciuda faptului că lumea pe care o cunoștea a dispărut, femeia ar vrea să comunice cuiva rezultatul cercetărilor sale. Și așa începe o călătorie mai mult decât dificilă…
…eroina noastră începe să aibă halucinații…
Pe măsură ce se luptă cu frigul, cu zăpada și cu gheața, eroina noastră începe să aibă halucinații. În ele apar cele mai importante persoane din viața ei: soțul și fiica de un an și trei luni. Din acest moment lupta pentru a rămâne sănătoasă mintal devine la fel de îndârjită ca supraviețuirea în infernul alb.
Din fericire, reușește să ajungă la o cabană veche de peste un secol, un loc de popas al celebrului explorator Robert Falcon Scott. Un loc care din refugiu mult sperat începe să devină mormânt. Numai că apariția neașteptată a unuia dintre colegii ei pare să schimbe totul: este salvată. Dar, oare așa este? Răspunsul la această întrebare îl poți afla doar dacă citești cartea. Tot ce pot spune este că acum apare cu adevărat partea de thriller, în care nimic nu mai este sigur…
Infernul alb este o carte care redă foarte bine claustrofobia, singurătatea, frigul, depresia
Infernul alb este o carte care redă foarte bine claustrofobia, singurătatea, frigul, depresia și deznădejdea pe care o încearcă oricine când este supus întunericului unei ierni antarctice ce pare fără sfârșit. Mi-a plăcut că Antarctica a devenit practic un personaj malefic, care nu iartă nicio greșeală. Au fost multe momente în care viața lui Rachel a atârnat de un fir de păr și nimic nu părea că o mai poate salva. Lupta ei pentru a rămâne în viață este teribil de realistă, plină de frică și disperare, dar și de dârzenie și de ambiție.
În timp ce citești, ești acolo, în întunericul polar…
Un lucru fantastic de bun în această carte este modul în care este scrisă. În timp ce citești, ești acolo, în întunericul polar, înghețat complet și lovit de un vânt nemilos. Acțiunea non-stop redată în fraze directe, rapide, fără prea multe metafore, sentimentul de singurătate și atmosfera claustrofobă, m-au făcut prizonier alături de Rachel în Infernul alb. Pentru a accentua și mai tare această stare, R.S. Burnett alternează povestea din Antarctica cu pagini din jurnalul eroinei noastre. Sunt pagini emoționante care descriu viața de familie a lui Rachel, durerea de a fi departe de fiica ei și dorința de a salva planeta.
Dacă este ceva nu mi-a plăcut la Infernul alb a fost sfârșitul – prea optimist. Preferam unul în care să nu existe speranță de mai bine, mai întunecat, mai în ton cu ilustrația coperții. Acesta este singurul motiv pentru care Infernul alb primește doar patru stele. Dar, amestecul de atmosferă postapocaliptică cu elementele de thriller la care adaugi câteva esențe de supraviețuire extremă este genial și pentru asta merită să citești cartea. Infernul alb spune o poveste care te va ține cu sufletul la gură de la început și până la sfârșit.
P.S.: În momentul scrierii acestei recenzii, pe site-ul goodreads.com, cartea are trei stele și jumătate, 1.606 ratinguri și 350 de recenzii.
