Autor: Stephen King
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2025
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Dacă mă întrebai acum cinsprezece ani când și unde are loc acțiunea din Marșul cel lung, aș fi zis că sigur într-o America a anilor ‘60-‘70 dintr-un univers paralel. Aceeași întrebare pusă azi primește alt răspuns: cred că într-o America a universului nostru, din viitorul apropiat, peste 15-30 de ani. Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut atunci când o citeam, influențat de știrile și de acțiunile politicienilor din SUA. Însă oriunde și oricând s-a desfășura acțiunea din ea, Marșul cel lung este o carte superbă pe care trebuie să o citești, indiferent dacă ești sau nu fan Stephen King.
Povestea din Marșul cel lung este cam așa: într-o America de nerecunoscut se organizează în fiecare an o competiție sângeroasă numită Marșul cel lung, transmisă la TV. Participanții, 100 de băieți, toți voluntari, nu trebuie să facă altceva decât să meargă pe jos, fără oprire, de la ora 9 dimineața, statul Maine, până când nu mai pot. Cel care merge cel mai mult e declarat câștigător și primește premiul premiilor: tot ce își dorește pentru tot restul vieții.
Obligația participanților este să se deplaseze non-stop cu o viteză minimă de 6,5 km/oră. Somnul, masa și chemările naturii trebuie făcute în mers și cât mai rapid. Crampe, picioare rupte, răceli, nebunie, orice… nu contează. Nimeni nu se oprește pentru nimic. În caz contrar, cel care staționează sau merge prea încet primește un avertisment, al doilea avertisment vine după 90 de secunde și al treilea, și ultimul, după 60 de secunde. La 30 de secunde după ultimul avertisment, nefericitul fie izbutește să se deplaseze cu viteza regulamentară, fie este împușcat, ceea ce, în limbajul mărșuitorilor, se numește „biletul de ieșire”.
De pe margine spectatorii savurează fiecare picătură de sânge
Din bunăvoința statului, o dată pe zi primesc ceva mâncare în timp ce apa este la discreție. Dar tot la discreție sunt și gloanțele soldaților care îi păzesc și care urmăresc fiecare gest, fiecare cuvânt al băieților.
Traseul marșului este neschimbat de ani de zile și este plin de spectatori care savurează fiecare deces și fiecare picătură de sânge ce se scurge pe asfaltul pe care pășesc mărșuitorii.
Povestea este spusă din punctul de vedere al lui Ray Garraty, un adolescent de 16 ani, care se înscrie la Marș împotriva dorinței mamei și iubitei sale. Ca în orice roman semnat SK, Ray mi-a devenit prieten din clipa în care a apărut în poveste. Am ținut cu el până la final. Asta nu înseamnă că restul personajelor mi-au plăcut. Și din nou Stephen King își dovedește talentul de a crea personaje puternice, complexe, față de care este imposibil să rămâi indiferent.
Modul în care limitele, fizice și psihologice, ale mărșuitorilor este prezentat este dur, iar lupta continuă a tinerilor pentru a le depăși este cutremurătoare. Foarte mulți renunță de bunăvoie la orice speranță de a câștiga și primesc glonțul final cu bucurie. Unii se târâsc cu disperare până ce le dispare ultima fărâmă de energie. Alții înnebunesc. Iar cei care mai pot sta în picioare nu fac altceva decât să pășească mecanic, ca niște roboți lipsiți de viață. Treptat, tot optimismul, calmul și curajul manifestat de participanți la debutul Marșului este înlocuit de disperare, neliniște și teroare. Iar modul în care are loc această trecere este poate cel mai terifiant aspect al acestei cărți.
Marșul cel lung, o carte inconfortabilă
Cartea are pagini inconfortabile atunci când asiști la indiferența tinerilor față de soarta celor din jur, la bucuria lor când un concurent moare sau la acțiunile, gesturile și cuvintele celor care urmăresc marșul de pe marginea drumului. Din fericire, există și momente de umanitate când participanții se salvează unul pe celălalt sau decid că acela care va câștiga va avea grijă de familia unui concurent.
Lumea în care se desfășoară Marșul cel lung este una întunecată. Omenirea se pare că regresat destul de mult comparativ cu timpurile minunate în care milionarii existau și înființau biblioteci sau fundații. Am avut impresia că toți americanii de rând care sunt menționați sunt la un nivel de sărăcie specific comunismului. La sentimentul acesta a contribuit și faptul că legea este impusă de niște forțe nemiloase, numite Escadroane, care au puterea de a face să dispară orice dizident, orice voce împotriva sistemului politic.
Finalul a fost pentru mine complet neașteptat. Nu pot spune nimic decât că mi-a plăcut foarte mult.
Marșul cel lung este o călătorie literară pe care o recomand oricui!
Cum ne poți susține
! IMPORTANT ! Dacă dorești să susții mica echipă de la anaarecarti.ro, cumpără cărțile care te interesează prin intermediul blogului nostru. Vei găsi în articolele noastre linkuri către diferite librării online. Poate fi orice carte, nu e musai să fie din cele prezentate pe blog.
Dacă o faci, pe tine nu te costă nimic în plus. Însă mie și lui Oliver gestul tău de gentilețe ne aduce un mic comision care ne ajută să facem mai departe lucrul la care ne pricepem cel mai bine – să-ți vorbim despre cărți. Dar, mai ales, ne aduce bucuria de a vedea că, deși ne desparte un ecran, ești alături de noi și ne înțelegi și apreciezi eforturile noastre de zi cu zi de a rămâne cel mai pătimaș blog de carte din România. Și, desigur, blogul tău preferat 🥰❤!
