Autor: Alix E. Harrow
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2025
Traducere: Roxana Brînceanu
Casele bântuite au fost tot timpul slăbiciunea mea în ceea ce privește imobiliarele din domeniul horror. Arată-mi o garsonieră, casă de vacanță, conac, hotel sau navă spațială prin care mișună fantomele și deja interesul meu este la cote maxime. Dacă respectivul loc bântuit își schimbă forma, dacă numărul de camere sau de etaje se schimbă de la un capitol la altul, iar scările duc, brusc, în alte locuri, deja cartea/ filmul este un MUST!!! Și cum Casa Starling, romanul scris de Alix E. Harrow, are tot ce am enumerat mai sus, era de la sine înțeles că o să ajung să-l citesc.
Acțiunea din Casa Starling are loc în orășelul minier Eden, unul dintre acele locuri ʺminunateʺ și foarte prăfuite în care nimeni nu vrea să-și petreacă existența. Localitatea va rămâne în istoria regiunii pentru două lucruri.
1) Acolo a fost scris romanul fantasy pentru copii și tineret ʺSubpământʺ de către E. Starling, o scriitoare misterioasă, care după ce și-a terminat capodopera, a dispărut fără urmă. Posibil a ajuns chiar… sub pământ.
2) Tot acolo se află conacul romancierei pe care oamenii din zonă îl consideră bântuit, un loc de sacrificare a fecioarelor și de invocare a Diavolului, plin de fantome și de monștri. Acum casa Starling se află în posesia lui Arthur, moștenitorul foarte misterios al romancierei.
Sub Casa Starling se află o poartă către Iad
Ceea ce nimeni nu știe, deși toată lumea se așteaptă la tot ce e mai rău de la clanul Starling , este că sub casă se află o poartă către Iad. Prin ea fel de fel de Fiare sângeroase vin în lumea noastră pentru a vâna, mânca, rupe, distruge tot ce mișcă. Singurul care știe de existența acestora este Arthur, care are misiunea de a le înfrunta și ucide. Lucru de care se ocupă de ceva timp cu un succes destul de mare.
Eroina cărții este Opal, o tânără cu gură mare care vrea să facă rost de banii necesari trimiterii fratelui său la o universitate de prestigiu. Fata simte că între ea și casa Starling există o atracție inexplicabilă și, în ciuda bârfelor sângeroase care însoțesc fiecare descriere a imobilului și a proprietarului acestuia, acceptă să lucreze acolo pe post de menajeră.
În timp ce se ocupă de curățarea, restaurarea, lustruirea și… jefuirea discretă a casei Starling, între fată și imobilul respectiv se naște o ciudată relație de amiciție, sprijin și, poate, dragoste. Totodată, și legătura dintre Opal și Arthur se schimbă: din angajata nesuferită și șeful arogant cei doi devin amici, pentru ca în final să se îndrăgostească.
Povestea e departe de a se transforma într-o telenovelă siropoasă
Din fericire, povestea e departe de a se transforma într-o telenovelă siropoasă, deoarece există cineva care nu ezită să o șantajeze pe Opal pentru a afla secretele casei. Acel cineva este reprezentanta unei companii miniere interesate să transforme pământul aflat sub casa Starling într-o profitabilă mină de cărbuni. Numai că informațiile pe care le cere nu sunt deloc obișnuite și par să ascundă ceva.
Spre surprinderea mea, Casa Starling, deși o credeam un fantasy ușurel cu câteva elemente horror, m-a prins și chiar m-a distrat. Replicile directe și fără prejudecăți ale lui Opal și modul rebel în care vede viața au contribuit și ele la atmosfera de lectură relaxată deși casa bântuită și creaturile de sub ea numai distracție nu promiteau.
Casa Starling, o versiune modernă și adultă a poveștii ʺFrumoasa și Bestiaʺ
Îmi dau seama că Harrow nu este la nivelul lui Stephen King, așa că nu mă așteptam ca povestea să aibă acea complexitate care să mă facă să rezonez cu eroina și eroul ei. Dar femeia aceasta știe cum să scrie și știe cum să te facă să investești timp și atașament în personajele ei. Opal este genul de tipă tot timpul încordată, gata să-și înfigă colții în cei care o provoacă, în timp ce Arthur este un tip retras, în aparență calm, dar care ascunde un vulcan de sentimente. Deci complet opuși și din acest motiv le stă perfect împreună, deși ei nu știu asta. Când citeam Casa Starling, am avut impresia că am de-a face cu o versiune modernă și adultă a poveștii ʺFrumoasa și Bestiaʺ, din fericire – fără cântecele Disney.
În plus, ce mi-a plăcut foarte foarte foarte mult au fost… notele din baza paginilor. Prin ele cineva oferă informații despre evenimente din trecut, despre personaje sau despre bârfele care circulă printre localnici. Ideea de a le include a adus un aer de realism acestei povești cu case bântuite. Nu îmi amintesc să mai fi întâlnit așa ceva, dar nu m-ar deranja dacă o să se mai întâmple.
Casa Starling este primul roman al lui Alix E. Harrow pe care îl citesc. Recunosc că m-a cucerit cu povestea ei stranie, cu personajele interesante, cu atmosfera de basm gotic și cu… casa propriu-zisă. Nu mă așteptam la așa ceva, dar s-a întâmplat! Așa că recomand această casă oricărui cititor pasionat de povești bune și care ezită să se aventureze pe tărâmurile întunecate, fantomatice și monstruoase ale literaturii. O să fie o călătorie plină cu surprize! Pe cuvânt!
P.S.: Abia aștept să vad filmul Casa Starling!
