Defne şi Sebastian au deja propriul lor raft în biblioteca mătuşii fabuloase. Bineînţeles că e vorba de titluri pentru copii mai mari decât spiriduşii mei de nepoţi care abia au împlinit 6 luni, dar eu tot strâng, adun, pun deoparte, evaluez etc… ce să mai!, îmi fac temele temeinic pentru ziua magică în care vom sta toţi trei cu capetele băgate într-o cărticică.
„Într-o noapte de iarnă”. Când am decis să testez aventura în lumea beletristicii a istoricului Simon Sebag Montefiore, m-am îndrăgostit imediat de acest titlu 🙂 . Nu ştiam nimic despre carte, despre subiectul ei, despre impactul la public şi/sau la critică, nu aveam aşteptări (prin urmare, mi-am securizat şi dezamăgirile), tot ce ştiam era că mie îmi plăcuse cum se înşiraseră, ca mărgelele pe o aţă, cuvintele „Într-o noapte de iarnă”…
Ronţăi liniştită ciocolata primită şpagă…
„Şerfi” de Ioana Postelnicu este una dintre cărțile copilăriei mele.
De când am început să citesc SF, am dobândit o slăbiciune pentru romanele apocaliptice și postapocaliptice. M-a interesat tot ce e legat de sfârșitul omenirii, indiferent că era vorba de o catastrofă ecologică, un act criminal sau o invazie extraterestră. Cu timpul am ajuns să cred că am făcut cunoștință cu toate motivele care pot duce la un End Game pentru omenire. “Orașul” lui Clifford D. Simack mi-a dovedit că m-am înșelat: în viziunea lui omenirea dispare din cauza izolării și singurătății.
Dacă urmăreşti blogul nostru de ceva timp, nu cred că ai ratat vestea că Ana de la anaarecarti.ro este mătuşa fabuloasă a gemenilor Defne şi Sebastian. Cel puţin pe pagina de facebook te-am zăpăcit cu pozele lor!
„Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare nu e o carte „drăguţă”. Deloc. Niciun pic. N-o iei cu tine în vacanţă. N-o răsfoieşti la umbra palmierilor. N-o citeşti seara, înainte de culcare, ca să adormi mai repede şi să-ţi fie somnul lin…
„Te provoc să-mi citeşti cartea”, îmi spune în treacăt Chris Simion-Mercurian, iar eu o privesc puţin surprinsă pe regizoarea care are acelaşi aer de copiliţă, pusă pe şotii, pe care mi-l amintesc de la prima noastră întâlnire, cu mai mulţi ani în urmă.
Dragă Cami,
Cu acest apelativ de alint spulber azi unul dintre marile secrete pe care l-am ţinut bine ferecat faţă de cititorii şi cititoarele acestui blog: eu şi Camelia Cavadia ne cunoaştem de pe vremea când ei nici prin gând nu-i trecea că va ajunge un fenomen literar, iar eu şi ideea de blog eram mai paralele decât paralelele lui Euclid.
Ţi-am spus deja că-mi vine foarte greu „să recenzez” o carte pe care o pot reciti la orice oră din zi şi din noapte cu aceeaşi încântare, de parcă mereu aş fi la prima întâlnire cu ea… Care e atât de plină de sublinierile şi însemnările mele făcute cu creionul încât nu mai ştiu unde se termină romanul şi începe propriul jurnal… Care practic se aruncă singură în geamantanul acela pe care îl voi lua pe insula pustie…
„Magazinul La motanul cu mingea” mi se pare recomandarea ideală pentru cineva care n-a citit Balzac, dar ar vrea să încerce.
Răzbunare ancilară de Ann Leckie a fost cea mai dificilă carte de recenzat de când am început “jobul” la anaarecarti.ro. Până acum nu am mai avut parte de o carte în care punctele forte ale poveștii să fie în același timp și cele slabe. Tare dificil. Dar nu imposibil!
Philip Roth: „Un roman strălucit. Sunt plin de admirație”. Eu nu.
Când am auzit pentru prima dată de Star Trek: The Next Generation – Mirror Broken, mi s-a părut interesant. Dar în clipa în care am văzut pe net un preview în care Picard, super agresiv și plin de mușchi, schimba pumni cu Riker, am zis: “Acesta este comicsul Star Trek pe care îl aștept din adolescență“. Așa că am investit în el câțiva euroi și am savurat o poveste amuzantă, bine desenată și captivantă. O poveste cu adevărat Star Trek.
“Dacă şi peste 100 de ani voi fi cunoscut numai ca omul care l-a inventat pe Sherlock Holmes, atunci voi considera că viaţa mea a fost un eşec” – Arthur Conan Doyle