“Răzbunare ancilară” de Ann Leckie – Ana are carti!

“Răzbunare ancilară” de Ann Leckie

A fost cea mai dificilă carte de recenzat de când am început “jobul” la anaarecarti.ro. Până acum nu am mai avut parte de o carte în care punctele forte ale poveștii să fie în același timp și cele slabe. Tare dificil. Dar nu imposibil!

Deoarece vorbim de un roman premiat cu Hugo și Nebula a trebuit să trec peste toate neplăcerile și să-l citesc.

Problemele cu această carte au apărut din primul moment. Nu se lega nimic: intriga, exprimarea, personajele etc. Deoarece am realizat că nu ajung nicăieri cu ea, am abandonat-o. Așa că m-am întărit cu niște comicsuri, ceva fantasy, un thriller istoric, câteva SF-uri și, după câteva luni, am tras aer în piept și am redeschis Răzbunarea. Și de data aceasta a mers…

Povestea este de o simplitate perfectă: o inteligență artificială (IA), creată pentru a conduce o navă spațială, vrea să se răzbune pe cel/cea care i-a distrus nava și i-a omorât echipajul. Totul este redat din punctul ei de vedere, narațiunea desfășurându-se pe două planuri: prezent – în care încearcă să se răzbune și trecut –  în care sunt prezentate evenimentele ce au culminat cu distrugerea navei. Nu știu despre voi, dar pentru mine deja era romanul ideal.

Acțiunea are loc în cadrul imperiului Radch, care ca orice imperiu galactic vrea să cucerească tot ce înseamnă omenire și să nimicească tot ce nu este homo sapiens. Lupta este dusă prin intermediul navelor controlate de inteligențe artificiale și al unităților ancilare. Acestea din urmă sunt alcătuite din populația cucerită cărora li s-a șters orice urmă de personalitate și individualitate, devenind ceva de genul unor roboți umani sau zombi (că tot sunt la modă acum). Toate acțiunile lor, de la ștergerea prafului de pe culoarele navelor până la măcelărirea inamicilor, sunt controlate de către IA-urile navelor în care sunt depozitate.

O experiență literară nebunesc de alienish

De la început, cartea are o atmosferă de-a dreptul extraterestră. Pentru IA toate persoanele care îi ies în cale sunt văzute ca fiind de sex feminin, așa că toate discuțiile sunt purtate ca fiind cu interlocutori feminini. De multe ori am întâlnit personaje care păreau femei, dar se dovedeau masculi 100%. Deși acest lucru constituie o experiență literară de-a dreptul nebunesc de alienish, confuzia mea a fragmentat lectura până când m-am obișnuit cu situația. Numai că a durat ceva…

Apoi… IA poate fi oriunde prin intermediul unităților ancilare. Într-un paragraf, este prezentată ca fiind într-o cameră stând la taclale cu ofițerii ei, pentru ca apoi, în paragraful următor, povestea să sară, fără nici o avertizare, la IA pe post de unitate ancilară care supraveghează o stradă, apoi să se mute iar la IA discutând cu ofițerii. Iarăși, o experiență out of this world, însă cum totul este prezentat la persoana I, de multe ori a trebuit să mă opresc și să recitesc câteva pasaje anterioare pentru a fi sigur unde m-a dus povestea și care sunt personajele cu care am de-a face. Iarăși, un adevărat haos… care a devenit delicios pe măsură ce m-am obișnuit cu el.

Când am ajuns la finalul Răzbunării, am realizat că mi-a plăcut. Mi-a plăcut povestea senzațională (care are chiar are un FINAL deși avem de-a face cu o trilogie) și mai ales mi-a plăcut sentimentul de noutate absolută pe care l-am avut atunci când am înțeles lumea imperiului Radch. A fost ceva complet diferit de restul romanelor SF din biblioteca mea. Dar așa este SF-ul: trebuie să fie altceva, să fie ceva nou și straniu, să fie provocator și dificil. Oricum, știu sigur că mai vreau să experimentez ceva asemănător. Poate atunci când Paladin va publica volumul următor…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Comentarii

  1. Sincer până acum nu m-am “aventurat” în zona cărților SF, dar aceasta chiar pare interesanta și cred că o să îi dau o șansă.

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate