Autor: Stephen King
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2026
Traducere: Mircea Pricăjan
Ce este Echipajul scheletelor? O culegere de 22 de texte, care variază de la horror la thriller, de la dramă la SF. Include și două poezii.
Cui îi este dedicată? Fanilor lui Stephen King și celor care apreciază o poveste scurtă, dar foarte bine scrisă.
Când a apărut volumul pentru prima dată? În 1985.
A primit vreun premiu? Da, în 1986, premiul Locus pentru cea mai bună antologie. Tot în 1986, volumul a fost finalist World Fantasy Award.
De multe ori, în timp ce citeam romanele mai noi scrise de Stephen King, precum „Să nu clipești“ (recenzia e aici), „Billy Summers“ (recenzia este aici), „Mai târziu“ (recenzia este aici) sau „Un basm“ (recenzia este aici), mi-am dorit ca povestea să fie mai dură, mai macabră, mai deranjantă, mai neliniștitoare, mai horror… mai cum era Stephen King la începuturile sale (când a scris „Carrie“, „Salem’s Lot“, „The Shining“, „Christine“ sau „Cimitirul animalelor“).
Să nu fiu înțeles greșit… Îmi place la nebunie cum scrie Stephen King acum. Dar îmi este dor de timpurile de demult…
Un proverb celebru spune însă „Ai grijă ce-ți dorești…“ Și este un proverb care știe ce zice, deoarece editura Nemira mi-a îndeplinit dorința publicând Echipajul scheletelor. Volumul include 22 de texte, trecând cu nonșalanță și talent prin toate genurile posibile: horror, SF, dramă și chiar poezie. De data aceasta, am decis să nu le citesc în ordinea în care apar în volum. Am mers direct la cuprins, am închis ochii și am pus degetul la întâmplare pe o pagină.
Unele dintre textele din Echipajul scheletelor sunt mai bune decât altele
Ca în orice culegere de povestiri, unele dintre textele din Echipajul scheletelor sunt mai bune decât altele. Și ca în orice culegere de povestiri semnată Stephen King, toate sunt excelente… dar există câteva care mi-au făcut inima să-mi bată mai repede și acelea au devenit rapid preferatele mele. Așa că voi vorbi pe scurt numai despre acestea, în ordinea aleasă de degetul meu…
Bunica
În mod surprinzător, povestea care m-a impresionat, speriat și terifiat cel mai mult a fost exact cea de la care nu aveam prea multe așteptări. În ea, un puști rămâne singur acasă în timp ce trebuie să aibă grijă de bunica sa. Pe măsură ce dai paginile, descoperi că bunica nu este genul de bătrânică care le face prăjituri nepoților, ci genul care bătrânică care vine direct din Iad, după ce a terorizat și a devorat toți diavolii de acolo. A fost cea mai înfricoșătoare poveste din tot volumul și, deși am savurat sfârșitul terifiant, aș fi preferat totuși unul fericit.
Pluta
Într-o seară, patru tineri decid că ar fi o idee bună să se urce pe o plută aflată pe un lac situat într-o zonă izolată. După ce se urcă pe ea, realizează că pe apă se află o pată ciudată de culoare neagră care pare că se îndreaptă direct spre ei. În scurt timp, acea pată se plasează confortabil sub plută și… începe să-i devoreze. Cum? Trebuie să citești ca să afli, dar este ceva îngrozitor, crede-mă pe cuvânt! „Pluta“ este una dintre cele mai bune povești horror scrise de Stephen King.
Genul supraviețuitor
Povestea răspunde la întrebarea pe care Stephen King este convins că mulți dintre noi și-au pus-o deseori la cafea dimineața: Cum poate să supraviețuiască un chirurg naufragiat pe o insulă pustie lipsită de orice fel de formă de viață, animală sau vegetală? Nu, nu se urcă pe o țestoasă și pleacă. Nu, nu angajează un Vineri local. Nu, nu, nu… Ei bine… În așteptarea salvatorilor, chirurgul își folosește talentele și începe să își mănânce un picior, apoi pe celălalt, trece la urechi și continuă tot așa. Sfârșitul este acesta… „pișcoturile au exact gust de pișcoturi“! Oare la ce se referă? Este o poveste cruntă, dură, cam dezgustătoare pe alocuri și deloc blândă cu cititorul ei. Și din această cauză mi-a plăcut.
Jauntarea
Omenirea a descoperit teleportarea. Este o operațiune simplă, sigură, lipsită de orice fel de risc și efectuată de milioane și milioane de ori… Există o singură condiție: în timpul teleportării, cel care face asta nu trebuie să fie conștient. Numai că în nuvela semnată de Stephen King un copil aflat în drum spre Marte nu respectă această regulă… Este o nuvelă SF care începe optimist și se termină terifiant.
Pentru Owen
Pentru Owen nu este o povestire, ci o… poezie. La asta nu mă așteptam! Uitasem complet de existența poeziilor în acest volum, iar apariția versurilor m-a luat complet pe nepregătite. Este dedicată fiului lui Stephen King și are un final care mi-a adus zâmbetul pe buze.
Procesorul de text al zeilor
Un scriitor dezamăgit de viața și cariera sa primește de la nepotul său, care tocmai a murit, un procesor de text. Numai că acest procesor nu este unul obișnuit, ci unul care poate transforma în realitate tot ce scrii la el. Mi-a plăcut că eroul poveștii nu vrea faimă și nemurire, ci doar familia pe care și-a dorit-o întotdeauna. Este o poveste dulce-amară în care talentul lui King de a emoționa funcționează perfect.
Aici sunt tigri
În timpul orei de clasă ținute de nesuferita domnișoară Bird, puștiul Charles TREBUIE să se ducă urgent la toaletă. Numai că acolo se află… un tigru. Puștiul încearcă să se retragă în liniște, dar este întrerupt de un coleg bătăuș și, mai târziu, de chiar nesuferita domnișoara Bird. Charles încearcă să-i avertizeze, dar nimeni nu-l ascultă. Oricum… Charles este singurul care iese în viață de acolo… Este o poveste amuzantă, simpatică și foarte scurtă. Acum am o serie de întrebări: „De unde a apărut tigrul“, „Ce s-a întâmplat cu el?“, „Ce fac ceilalți copii care intră în pauză în toaleta unde stătea tigrul?“.
Negura
Este poate cea mai cunoscută povestire din carte și cea mai lungă. Un orășel din statul Maine este acoperit de o ceață ciudată și un grup de oameni se pomenește blocat într-un supermarket. Problema este că nu pot pleca de acolo deoarece în ceață sunt lucruri și creaturi monstruoase care vor să le facă oamenilor lucruri și mai monstruoase. Stephen King complică și mai mult situația atunci când, pe măsură ce trece timpul, cei din magazin încep să devină monștri față de semenii lor. Nuvela a fost ecranizată în 2007 și varianta cinematografică a avut un final șocant, complet diferit de cel din Echipajul scheletelor.
Maimuța
Un băiat de patru ani descoperă în podul unei case o jucărie veche – o maimuță cu două talgere atașate de brațe. În scurt timp realizează că aceasta este conectată în mod misterios de o serie de decese – posibil chiar să le fi provocat chiar ea. Speriat, încearcă să scape de jucărie, numai că aceasta se tot întoarce la el. Ajuns adult, descoperă că maimuța a ajuns iar la el. De data aceasta, a fost găsită chiar de fiul său… Povestea a fost ecranizată în 2025.
Acestea sunt textele pe care le pot reciti oricând, oriunde, la orice oră. Deja sunt la a treia vizită în lumea bunicii malefice, am înotat de două ori spre plută și i-am zâmbit de câteva ori lui Charlie și tigrului său.
În Echipajul scheletelor găsești de toate pentru toți
Deși nu am prezentat toate cele 22 de texte, crede-mă că în Echipajul scheletelor găsești de toate pentru toți. Din acest motiv volumul nu este deloc plictisitor și este perfect pentru oricine care încă ezită să citească ceva scris de Rege. Este ocazia perfectă pentru a-l descoperi pe King și de a vedea dacă modul în care se joacă cu sentimentele și fricile cititorilor este sau nu pe gustul tău.
Cu Echipajul scheletelor, Stephen King rămâne Regele poveștilor horror
Am avut așteptări mari de la acest volum? Da! Mi-au fost îndeplinite? Da! Da! Da! Cu Echipajul scheletelor Stephen King rămâne Regele poveștilor horror, indiferent dacă acestea au dimensiunile unei cărămide cartonate sau se întind timid pe două pagini.
OK, realist vorbind, nu toate textele din Echipajul scheletelor sunt niște capodopere care vor rămâne în istoria literaturii. Dar toate, așa cum sunt ele – perfecte sau nu, terifiante, grotești, amuzante, emoționante, dramatice -, sunt capabile să rămână cu tine mult timp după ce ai închis cartea. Iar asta este cel mai important lucru pentru mine.
PS: În momentul scrierii acestei recenzii, pe siteul goodreads.com, cartea are 4 stele, 140.270 de evaluări și 4.504 de recenzii.
