Autor: Stephen King
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2020
Traducere: Ruxandra Toma
După ce am recuperat, cu greu, cartea „Mai târziu” de Stephen King din mânuțele hrăpărețe și îndârjite ale gemenilor (vezi foto de mai sus) și am răsuflat ușurat că nu au făcut-o franjuri, am admirat coperta, apoi am deschis-o la întâmplare și am citit: “Aceasta este o poveste de groază”.
Și așa și a fost!!! Dar a fost o poveste de groază scrisă de Stephen King, deci a fost palpitantă și minunat de terifiantă. Atât de palpitantă încât am citit-o în doar două nopți… deoarece numai noaptea poți aprecia cu adevărat cât de terifiantă este o poveste de groază…
Primele 85-90 de pagini sunt clasice pentru orice roman marca SK: ai parte de poveste, de copilărie, de descrieri, de personaje, de relații umane, de drame, de bucurii… Totul prezentat prin ochii unui puști, Jamie Conklin. Acesta spre deosebire de restul copiilor are o însușire unică: poate vedea și comunica cu morții. În acel moment, mi-am zis că o să am de-a face cu “Al șaselea simț” în viziunea lui Stephen King. Numai că acesta știa deja la ce mă gândeam și l-a pus pe Jamie să mă corecteze: “Dar nu e ca în filmul ala…”.
În „Mai târziu”, Stephen King prezintă prin ochii unui copil lumea reală şi… lumea de dincolo
Ei bine, spre deosebire de film, aici nu apare Bruce Willis și acum există două reguli legate de întâlnirile și conversațiile cu cei decedați: prima, spiritele nu pot minți și a doua, nu rămân printre cei vii decât o scurtă perioadă de timp, după care pleacă la treaba lor… Oricare ar fi aceasta… Oricum ai privi situația, un lucru este cert: talentul lui Stephen King de a prezenta lumea prin ochii unui copil și de a ne face părtași la experiențele acestuia și la relația cu cei apropiați, în acest caz cu mama sa, nu s-a diminuat în timp. Regele știe cum să te prindă și să te determine să trăiești povestea alături de erou ca și cum ai fi acolo, în poveste, printre cuvinte…
După aceste pagini, cât de cât liniștite, începe romanul de groază. Practic, este exact descrierea de pe coperta patru. Un ucigaș în serie, specializat în dinamită și bombe artizanale, s-a sinucis și a lăsat un bilețel în care a scris: Urmează bomba bombelor. Detectiva Liz Dutton, care știe de talentul ascuns al copilului, îl manipulează să încerce să găsescă spiritul criminalului și să discute cu el pentru a afla locația dispozitivului mortal înainte de a fi prea târziu. Adică, spiritul să plece și bomba să explodeze…
Puștiul se achită de misiunea impusă și astfel Liz salvează situația. Și așa am ajuns la jumătatea cărții și mă întrebam ce mai urmează până la ultima pagină, cea cu numărul 232. Ei bine, urmează unul dintre cele mai palpitante romane ale lui Stephen King. Un roman care mi-a adus aminte de vremurile când citeam pentru prima dată “The Shining” sau “Orașul bântuit”. Am devorat paginile alea! Le-am citit pe nerăsuflate! Sunt foarte ușor de citit și, deși sunt foarte tensionate, sunt în același timp captivante și imposibil de abandonat. Marca Stephen King!
Răul din viața de zi cu zi este câteodată la fel de înfricoșător ca răul supranatural
Și nici nu se putea altfel când cel mai mare scriitor de romane horror îți spune o poveste de groază cu accente polițiste, totul înfășurat în drama unui copil/adolescent care tocmai ia un contact dur și înfricoșător cu realitățile vieții de adult, dar și cu ceea ce se află dincolo de ea, într-o altă dimensiune, deloc simpatică. O poveste care ai vrea să nu se mai termine deși mori de curiozitate să-i afli sfârșitul. O poveste pe care numai Stephen King o putea scrie și în care răul din viața de zi cu zi – violența, crima, boala, drogurile – este câteodată la fel de înfricoșător ca răul supranatural, care nici el nu este de ignorat! O, nu!!! Să nu faci greșeala asta!
Sfârșitul romanului este și-și: și șocant, și puțin optimist. Șocant a fost răspunsul la o întrebare pe care nu mi-am pus-o niciodată în timpul lecturii, dar care l-a măcinat pe Jamie pe tot parcursul romanului. Puțin optimist: există posibilitatea unei continuări!!!
P.S. Supracoperta ediţiei cartonate a lui Later (foto stânga) ascunde…
… o supersurpriză (foto dreapta).
Pentru a înţelege despre ce e vorba şi a o aprecia la adevărata valoare, trebuie însă citit romanul. Eu l-am citit, dar nu spun nimic deoarece urăsc spoilerele.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
