Editura Nemira este și va fi editura mea preferată. Relația mea cu ea a început în 1992 când am cumpărat ʺVisează androizii oi electrice?ʺ de Philip K. Dick, iar când am achiziționat cele două volume ʺDuneʺ am zis ʺNemira, I think this is the beginning of a beautiful friendshipʺ.
Am vrut să citesc ʺVederea oarbăʺ de Peter Watts de când am aflat de existența ei. Însă ce m-a oprit să fac pasul decisiv și să amân să pun cardul la bătaie a fost o discuție pe FB unde traducătorul cărții, Mihai Dan Pavelescu, declara că stilul lui Peter Watts se apropie foarte mult de cel al lui Greg Egan.
Ce poți să faci când într-o călduroasă zi de vară cu temperaturi de 38 de grade la umbră trebuie să stai să aștepți pe culoarele unui spital din România, e drept privat, în timp ce pe lângă tine trec tărgi pe care se află pacienți ce suferă de diferite chestii? Ei bine, nu știu ce ai face tu, dar eu mi-am luat cartea ʺNămețiiʺ să o citesc. Am avut impresia că o poveste apocaliptică cu viruși și foarte multă zăpadă o să fie exact ce am nevoie pentru a supraviețui experienței din spitalele românești… Și așa a fost!
Ah! Iar suntem în acea perioadă minunată din an!!! Nu, nu… știu că nu este Crăciunul! Sunt zilele când Nemira lansează concomitent cu alte edituri de afară o carte semnată de Stephen King. Și nu este prima dată când face asta!!! La cât mai multe!!!
De când am văzut coperta, am sperat că „Motelul Sun Down” de Simone St. James o să fie o carte cu și despre un motel bântuit de fantome și alte spirite mai mult sau mai puțin răuvoitoare. Și așa și a fost… cel puțin partea cu motelul bântuit. Și a fost super OK.
Mie dacă îmi spui că Mexican Gothic e „Romanul horror perfect!“ (așa cum se indică fix pe copertă), păi, atunci mă aștept să-mi pun pătura în cap de frică. Și de sub ea să scriu recenzia pe care ți-o voi prezenta mai jos!
Deoarece Halloweenul se pregătește să ne bată la ușă, șefa de la anaarecarti.ro m-a întrebat dacă nu cumva am pe undeva o recenzie „mai pe horror, mai pe groază”, ca să fim în ton cu ceea ce se petrece la sfârșitul lunii octombrie. Inițial am zis că nu dețin așa ceva în portofoliu, dar apoi mi-am amintit de… ʺTransformareaʺ de Justin Cronin.
“Vezi că Exorcistul Papei e un horror”, mă avertizează Oliver, colegul de blog, înainte s-o tai spre cinematograf.
Deși îmi plac nuvelele, nu îmi plac volumele care conțin nuvele. În proporție de 97% din cazuri, în fiecare asemenea volum a existat o poveste care m-a sedus, urmată de a doua care m-a plictisit de moarte. Apoi a treia a fost așa și așa, iar a patra iar m-a sedus și tot așa. Procentul rămas de 3% îl constituie volumele “La asfințit”, “La miezul nopții” și “Anotimpuri diferite” de Stephen King în care toate nuvelele, dar absolut toate nuvelele, mi-au plăcut la nebunie. Ei bine… cu “Un strop de sânge” procentul de 3% a crescut si a devenit 4%!
„Aș vrea eu ca titlul acesta sa devină realitate”, m-am gândit eu scoţând „Billy Summers” din pachetul cu ultimele carti comandate !!! Oricum mă bucur că Nemira reușește imposibilul: să publice cele mai noi cărți ale lui Stephen King, în paralel cu mult așteptatele reeditări. Și mai mult decât atât, a reușit să-l facă cunoscut și apreciat și în rândul celor care până acum s-au ferit de el pe motiv de… HORROR!
După ce am recuperat, cu greu, cartea „Mai târziu” de Stephen King din mânuțele hrăpărețe și îndârjite ale gemenilor (vezi foto de mai sus) și am răsuflat ușurat că nu au făcut-o franjuri, am admirat coperta, apoi am deschis-o la întâmplare și am citit: “Aceasta este o poveste de groază”.
“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.
Deci cum?!
Actorul american Jim Carrey va juca în filmul horror cu scenariu adaptat după cartea de benzi desenate „Aleister Arcane” a lui Steve Niles.