Am făcut cunoștință cu “Marte roșu” în 1993 când am citit-o prima dată. Apoi, în 2013, am decis să investesc într-o ediție mai nouă, deoarece la cea anterioară literele începuseră să se șteargă. Am profitat de situație şi am recitit-o.

Am făcut cunoștință cu “Marte roșu” în 1993 când am citit-o prima dată. Apoi, în 2013, am decis să investesc într-o ediție mai nouă, deoarece la cea anterioară literele începuseră să se șteargă. Am profitat de situație şi am recitit-o.
De fiecare dată când caut să citesc un thriller, mă simt pierdut în fața multitudinii de romane nordice și englezești.
Da, știu! Vin și eu mândru nevoie mare acum, după aproape șase ani de la apariția romanului „Povestea slujitoarei” în limba română, și îi scriu o recenzie. Dar cartea aceasta m-a scos dintr-o pauză de lectură destul de lungă. Ee drept că la această pauză au contribuit serialele ʺDosarele Xʺ, ʺSpitalul de urgențăʺ și ʺStar Trekʺ- deci nu regret nimic 😊. Aşa că măcar pentru acest lucru să o recomand. Deoarece chiar este o carte de recomandat.
Ei bine, cartea ʺUn basmʺ scrisă de Stephen King chiar este… un basm. Nu m-am așteptat la asta și cred ca nimeni, fani noi sau vechi ai lui SK, nu s-a așteptat la așa ceva.
Nu știu cum să încep această recenzie decât cu: WOW!!! Ce mai carte!!! Ce mai poveste!!! “Corabia magiei” este incredibilă!!!! Are o poveste captivantă, o magie de-a dreptul magică, personaje memorabile, pirați, șerpi de mare și… corăbii vii!!!
De când am cumpărat „Marvel Zombies: Foamea”, m-am gândit că o sa fie ideal de citit în noaptea de Halloween.
Ai citit vreodată primul capitol al unei cărți și să simți cu toată ființa ta că ai în față o carte foarte bună? Ai citit vreodată primul capitol al vreunei cărți și să te inunde o stare de bună dispoziție și satisfacție? Ei bine, așa m-am simțit când am terminat primul capitol din “Prăbușirea imperiului”, în care e vorba de o revoltă la bordul unei nave spațiale. O revoltă cu un final complet, dar complet neașteptat.
Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.
Când am început “Să nu greșești”, a șasea carte din seria Jack Reacher, am avut o strângere de inimă deoarece m-am temut că nu o să se ridice la înălțimea volumului citit anterior, ‟Luna albastră”. De fapt, ca să fiu sincer, pentru mine, combinația perfectă dintre acțiune, suspans și umor din ‟Luna albastră” va fi greu de egalat, ca să nu mai zic de depășit.
Nu îmi vine să cred ce tocmai am citit & văzut!!! Sunt complet uluit, încântat, terifiat, înmărmurit! Scriu recenzia asta la câteva minute după ce am terminat de citit ceea ce va deveni cu siguranță „Cea mai cea banda desenată” din bibliotecă (bibliotecă destul de babană – conține peste 1.000 de comicsuri în format electronic!!! Știu… calitatea e mai bună decât cantitatea, dar îmi place să cred că 90% dintre comicsurile aflate în proprietatea mea digitală sunt excelente! :))))
„Billy Summers„! WOW! A doua carte publicată de Stephen King în 2021 și eu am citit-o deja!!! Dacă îmi spunea cineva acum trei ani că o să se întâmple așa ceva nu-l credeam. Pentru mine 2021 este anul Stephen King în România: două romane nou-nouțe publicate la câteva luni de la apariția în SUA și o mulțime de reeditari, printre care se numără cea mai așteptată dintre toate așteptatele… adică unica și inegalabila… „Culoarul morții”.
După cum mi se mai întâmplă, coperta romanului „Fără ieșire” a fost cea care mi-a făcut cu ochiul și m-a îndemnat să-i dau o șansă acestei cărți. Numele autorului, Taylor Adams, nu-mi spunea nimic, dar ilustrația făcea toți banii. Și chiar a meritat!
Am așteptat cu foarte mare interes apariția noului roman al lui Andy Weir, “Proiectul Hail Mary”. Romanele sale anterioare, “Marțianul” (recenzia, aici) și „Artemis” (recenzia, aici), mi-au plăcut foarte mult și eram curios dacă va reuși să-și păstreze stilul unic de a scrie.
După ce am recuperat, cu greu, cartea „Mai târziu” de Stephen King din mânuțele hrăpărețe și îndârjite ale gemenilor (vezi foto de mai sus) și am răsuflat ușurat că nu au făcut-o franjuri, am admirat coperta, apoi am deschis-o la întâmplare și am citit: “Aceasta este o poveste de groază”.
“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.