Pe primul loc pe lista New York Times Cele mai bune cărți ale secolului XXI se află „Prietena mea genială” de Elena Ferrante.
Editura italiană a lui Ferrante a sărbătorit anunțul printr-un comunicat de presă în care preia mesajul ziarului New York Times. „A citi acest roman de neuitat și fără compromisuri este ca și cum ai merge pe bicicletă pe pietriș: este curajos, alunecos și stresant în același timp”, a scris ziarul american care a încoronat-o pe misterioasa autoare napolitană, care scrie sub pseudonim, pentru primul volum al tetralogiei sale. Ferrante a vândut peste 10 milioane de exemplare în 40 de țări.

Prietenia conflictuală și competitivă dintre Elena și Lila
Primul volum din seria de patru romane napolitane ale lui Ferrante, scrie New York Times, „prezintă cititorilor două fete care cresc într-un cartier sărac și violent din Napoli: sârguincioasa și devotata Elena și carismatica și sălbatica ei prietenă Lila, care, în ciuda inteligenței sale feroce, este aparent limitată de mijloacele modeste ale familiei sale.
De aici, cartea (ca și seria în ansamblu) se extinde la fel de propulsiv ca universul inițial, îmbrățișând idei despre artă și politică, clasă și gen, filosofie și destin, toate concentrându-se pe prietenia conflictuală și competitivă dintre Elena și Lila pe măsură ce acestea devin adulte și se complică. Este imposibil de spus cât de aproape urmează seria viața autoarei – Ferrante scrie sub pseudonim – dar nu contează’. „L’amica geniale”, conchide The New York Times, este „unul dintre cele mai bune exemple ale așa-numitei autoficțiuni, o categorie care a dominat literatura secolului XXI”.
Și colega de blog, Maria, a recenzat tetralogia Elenei Ferrante. Părerea ei, AICI!
503 americani, printre care romancieri, scriitori de non-ficțiune, poeți, critici și alți iubitori de carte, coordonați de personalul „New York Times Book Review”, au alcătuit lista celor mai bune 100 de cărți publicate de la 1 ianuarie 2000 până în prezent. Ferrante este singurul nume italienesc din listă cu trei cărți.
În afară de Ferrante, singurii scriitori cu trei cărți pe această listă sunt Jesmyn Ward și George Saunders. Scriitorii cu două cărți sunt Roberto Bolaño, Edward P. Jones, Denis Johnson, Alice Munro, Hilary Mantel, Zadie Smith și Philip Roth.
Printre votanți se numără autori de bestselleruri precum Stephen King, James Patterson, Sarah Jessica Parker, Bonnie Garmus, Claudia Rankine, Karl Ove Knausgaard, Elin Hilderbrand și Thomas Chatterton Williams.
Cele mai bune cărți ale secolului XXI: cine se mai află pe podium

Pe locul 2 în topul celor mai bune cărți ale secolului XXI s-a situat volumul „The Warmth of Other Suns” al americancei Isabel Wilkerson.
Pe locul 3 s-a situat „Wolf Hall” (2009) al scriitoarei engleze Hilary Mantel, tradus și în România. Acțiunea se desfășoară între anii 1500 și 1535, cartea fiind o biografie ficțională a ascensiunii rapide la putere a lui Thomas Cromwell, al doilea conte de Essex, la curtea lui Henric al VIII-lea al Angliei.
Pe locul 4: „The Known World” de Edward P. Jones
Cele mai bune cărți ale secolului XXI: cine se află pe locul 5
Pe locul 5: „Corecții/The Corrections” de Jonathan Franzen (despre care am apucat să-ți spun una-alta AICI)
Pe locul 6: „2666” de Roberto Bolaño (roman apărut și în România și pe care poate îmi fac totuși curaj să-l citesc. Este URIAȘ!)
Pe locul 7: „Ruta subterană/The Underground Railroad” de Colson Whitehead (recenzat de colega Maria AICI)
Pe locul 8: „Austerlitz” de W.G. Sebald. O carte pe care am citit-o, dar îți spun sincer că nu știu dacă mi-a plăcut… Cred că mai degrabă m-a surprins. Poate și pentru că eu mi-am luat-o în perioada în care eram pasionată de subiect, fără să știu de pofta de a experimenta a lui Sebald. Oricum, mi-a dat brânci să-mi mai iau o carte a lui, ceea ce spune ceva. Astăzi însă cred că mi-ar plăcea să citesc, mai degrabă, studiile literare semnate de Sebald).
„Să nu mă părăsești” de Kazuo Ishiguro ocupă locul 9 în top
Pe locul 9: „Să nu mă părăsești/Never Let Me Go” de Kazuo Ishiguro. După cum știe, cred, tot blogul, eu una nu am fost în stare s-o citesc, așa că i-am pasat-o colegei Maria, care a fost entuziasmată! Recenzia, AICI!
Pe locul 10: „Galaad” de Marilynne Robinson, carte apărută și în România. Cum o descrie editura: în 1956, către sfârșitul vieții sale, pastorul John Ames îi scrie o lungă scrisoare fiului său, în care îi vorbește despre viața sa și a înaintașilor săi. Ames este fiul unui preot din Iowa și nepotul unui alt preot care, în tinerețe, avusese o viziune a lui Hristos înlănțuit. Este o poveste despre legăturile sacre dintre fii și tați, dar și despre o altă remarcabilă viziune, aceea asupra vieții și a miraculoasei Creații a lui Dumnezeu.
„Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao” pe locul 11
Pe locul 11: „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao/ The Brief Wondrous Life of Oscar Wao” de Junot Díaz, carte apărută și în România. Cum o descrie editura: Oscar Wao, protagonistul cărții, este un dominican supraponderal, tocilar și împătimit de jocurile video și romanele SF. În casa din New Jersey, unde locuiește cu mama de modă veche și cu sora rebelă, Oscar visează că va deveni un J.R.R. Tolkien postcolonial și, mai ales, că va descoperi dragostea. Dar asta s‑ar putea să nu se întâmple niciodată, din cauza blestemului fuku, care urmărește familia lui Oscar de generații întregi, condamnându‑i pe membrii acesteia la închisoare, tortură, accidente tragice sau iubiri nefericite.
Pe locul 12: „Anul gândirii magice/The Year of Magical Thinking” de Joan Didion, carte apărută și în România. Cum o descrie editura: Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă. Un infarct și întreaga structură a unei vieți în doi se năruie. Dar nu numai viața în doi. Moartea cuiva apropiat schimbă foarte mult lucrurile si pentru cei care îi supraviețuiesc. Joan Didion descrie cu precizie chirurgicală anul de după moartea soțului ei, în care învață cum să trăiască din nou de una singură. Un emoționant exercițiu de echilibristică printre amintiri si ceea ce trezesc ele.
Locul 13 nu a fost cu ghinion pentru Drumul lui Cormac McCarthy
Pe locul 13: „Drumul/ The Road” de Cormac McCarthy, despre care am apucat să-ți spun una-alta AICI!
Pe locul 14: „Schița/ Outline” de Rachel Cusk , carte apărută și în România. Cum o descrie editura: Schita este un roman alcătuit din zece conversații. Sobru și lucid, urmărește parcursul unei autoare de romane care predă scrierea creativă la o universitate din Atena, într-o vară sufocant de călduroasă. La cină, se întâlneste cu alți scriitori invitați. Merge să înoate în Marea Ionică, împreună cu vecinul ei de scaun din avion. Își antrenează studenții în exerciții literare. Oamenii pe care îi cunoaște vorbesc cu dezinvoltură despre ei, iar destainuirile lor permit schițarea prin contrast a portretului naratoarei, un portret al femeii care învață să facă față unei mari pierderi.
„Pachinko” de Min Jin Lee se află pe locul 15
Pe locul 15: „Pachinko” de Min Jin Lee, carte apărută și în România. Cum o descrie editura: Patru generații de imigranți coreeni înfruntă destinul în Japonia secolului XX. Povestea începe cu Sunja, care își dezonorează familia săracă din cauza unei sarcini neașteptate. Părăsită de iubit, tânăra e salvată de bărbatul care o ia de soție și o duce în Japonia. Iată punctul de plecare al romanului Pachinko, o saga emoționantă a unei familii excepționale, exilate și prinse în malaxorul indiferent al istoriei. Și, de asemenea, al unei reflecții despre descoperirea propriei identități, despre puterea rădăcinilor adânci și despre forța credinței și a familiei.
Pe locul 16: „The Amazing Adventures of Kavalier & Clay” de Michael Chabon. Cartea nu a fost tradusă la noi, însă Michael Chabon este o mai veche cunoștință a blogului nostru, colegul Oliver recenzând un alt titlu al său, „Sindicatul polițiștilor idiș”. De ce i-a acordat doar trei stele?
Pe locul 17: „The Sellout” de Paul Beatty.
Pe locul 18: „Lincoln între vieți” de George Saunders, , carte apărută și în România și pe care mi-am luat-o și eu, disperată s-o citesc. Și nu doar pentru că m-a captivat subiectul! Sau pentru că romanul a fost încununat cu prestigiosul Man Booker Prize în 2017. Dar traducerea este realizată de Radu Paraschivescu, deci ce vrei mai mult?!!!
Cum o descrie editura: Dacă acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi din 1904, cea din Lincoln între vieți se desfășoară într-o singură noapte din 1862. Și într-un singur loc: cimitirul din Georgetown, unde este adus Willie, fiul de 11 ani al președintelui american Abraham Lincoln. America are aproape un an de război civil, cu alaiul lui de drame, nemulțumiri, sacrificii, suferințe și aspirații înecate în sânge. Dar de fapt sunt mai multe Americi în romanul lui Saunders. Cea a recepțiilor sofisticate de la Casa Albă, care sfidează năprasna războiului, cea a relatărilor din presa și literatura vremii și cea din cimitirul din Georgetown, unde în jurul lui Willie Lincoln se învârt personaje de toate felurile: soldați fanfaroni, prostituate arțăgoase, reverenzi sfioși, soți priapici, negri cu statut umil și filfizoni ceremonioși. Într-o rapsodie polifonică fără egal în literatura de azi, ei spun cu toții povestea unei țări al cărei destin se află la răscruce. Și a unui spațiu plasat între vieți, unde revoltații refuză să-și admită sfârșitul și se cred simpli suferinzi în așteptarea vindecării. Lincoln între vieți, primul roman al lui George Saunders, este proba de măiestrie a unui virtuoz care poate mânui o sută de sfori într-o armonie absolută.
Pe locul 19: „Say Nothing” de Patrick Radden Keefe
Pe locul 20: „Erasure” de Percival Everett