Îi dau dreptate 100% lui Stephen King care sublinia la un moment dat importanţa cuvintelor cu care se deschide o carte: “O frază de început trebuie să te invite să citeşti povestea. Trebuie să-ţi transmită: Ascultă. Vino încoace. Sigur vrei să ştii ce se întâmplă aici”.
Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să iau o carte în mână, s-o deschid într-o doară (cu gândul că o voi citi mai târziu, când am mai mult timp) şi prima propoziţie să-mi capteze atenţia. Fie că m-a amuzat sau m-a intrigat ori m-a speriat (mai ales dacă vorbim de Stephen King 🙂 ), urmarea era aceeaşi: nu mai lăsam romanul din mână. Mai mult, ceva din felul în care am reacţionat în acel moment m-a ajutat să nu uit până azi unde eram/ce făceam EXACT atunci când mi-au căzut ochii pe începutul cărţii.
Paradoxul face că nu e obligatoriu să-ţi placă şi restul volumului dacă prima frază te-a atins la un anume nivel. Ce e sigur e că nu îl vei uita…
Mai jos, într-o ordine oarecare, cele mai bune 10 începuturi de carte pe care le-am citit vreodată:
“Lumina fantastică” de Terry Pratchett
“Soarele răsărea încet, de parcă nu era sigur că merită efortul” 🙂 . M-a buşit râsul atunci când am citit prima oară fraza cu care se deschide “Lumina fantastică”, al doilea volum din “Lumea disc”, seria… fantastică (şi la propriu, şi la figurat 🙂 ) a lui Terry Pratchett. Se întâmpla acum ‘nşpe ani, când eram tânără, dar la fel de neliniştită. Aflată pe plajă cu mai mulţi prieteni, am scos cartea cu gândul s-o arunc pe prosop şi să încep s-o citesc DUPĂ o baie în mare. Normal, am uitat de tot planul şi n-am mai lăsat volumul din mână până nu l-am terminat spre încântarea mea şi spre disperarea prietenilor mei. Cât despre carte/serie… Eu “n-o voi recenza” NICIODATĂ şi te rog, te rog SĂ N-O CITEŞTI! Atât de mult mi-a plăcut încât aş vrea să n-o mai citească nimeni altcineva!!! Bine, nici nu se mai găsește prin librării…
“Moby Dick” de Herman Melville
“Numiţi-mă Ishmael”. Nu te mai bat la cap cu fascinaţia pe care a exercitat-o asupra mea “Moby Dick” (ţi-am spus deja AICI), fascinaţie pentru care nu am nicio explicaţie având în vedere că romanul lui Herman Melville nu mi-a plăcut. În schimb, când am scos cartea din biblioteca tatălui meu şi am deschis-o cam plictisită (văzusem balena de pe copertă, ştiam în mare subiectul, nu eram cine ştie ce atrasă de el, dar mi-am zis: “Hai să încerc”), propoziţia aceasta “m-a lovit” prin simplitatea ei. Dacă e să caut vreun “vinovat” că am dus cartea până la capăt, atunci spre cuvintele acestea aş arăta cu degetul.
“Hoţul de cărţi” de Markus Zusak
“Uite un mic adevăr: vei muri”. Când am cumpărat “Hoţul de cărţi” de Markus Zusak, mă atrăsese prezentarea de pe coperta 1 (“Când moartea spune o poveste, chiar trebuie s-o asculţi”). Dar când am citit şi fraza de început, AM ŞTIUT că am în mână o carte de 5 stele. Nu m-am înşelat…
Cele mai bune 10 începuturi de carte: “Harry Potter şi Piatra Filozofală” de J. K. Rowling
“Domnul şi doamna Dursley, de pe Aleea Boschetelor, numărul 4, erau foarte mândri că erau complet normali, slavă Domnului!”. “Harry Potter şi Piatra Filozofală” a fost singurul volum din serie pe care l-am citit mai întâi în română şi APOI în engleză. Pentru că, din momentul în care am înţeles cât de O-RI-BIL a fost tradusă la vremea respectivă cartea care mie mi-a deschis uşa spre literatura magică, am trecut la versiunea originală, în engleză, volumele în limba română răsfoindu-le ulterior doar ca să mă amuz pe seama tâmpeniilor conţinute. Prin urmare, fac o excepţie de la restul acestui articol şi las aici şi fraza în engleză: “Mr and Mrs Dursley, of number four Privet Drive, were proud to say that they were perfectly normal, thank you very much.”
Tot ce sper este ca traducerile mai noi să fie mai inspirate și mai îngrijite…
“Confesiunile lui Max Tivoli” de Andrew Sean Greer
“Fiecare dintre noi e dragostea vieţii cuiva”. Scriam atunci când “am recenzat” cartea pentru anaarecarti.ro că propozitia aceasta e, din punctul meu de vedere, debutul perfect pentru o poveste de iubire. Chit că apoi, citind tot ce urmează după ea, rişti să dai în diabet. În alte detalii nu mai intru – dacă te-am făcut curios/curioasă, ai “recenzia” AICI.
“Middlesex” de Jeffrey Eugenides
“M-am născut de două ori: prima oară ca fetiţă, în Detroit, într-o zi remarcabil de senină din ianuarie 1960, şi apoi din nou, în adolescenţă, de data asta ca băiat, într-un salon de urgenţă de lângă Petoskey, Michigan, în august 1974”. Fraza tulburătoare cu care se deschide “Middlesex” al lui Jeffrey Eugenides nu m-a păcălit cu nimic: este unul din cele mai şocante romane pe care le-am citit în ultimii ani.
“Istoria iubirii” de Nicole Krauss
“Când o să-mi scrie necrologul (…) o să sune aşa: LEO GURSKY CĂRUIA ÎI SUPRAVIETUIEŞTE UN APARTAMENT PLIN DE CĂCAT”. Normal că este un început şocant în sine! Mai ales că avem de-a face cu un roman de dragoste… Dar dacă îl mai şi compari cu fraza de un romantism pur, pe care Nicole Krauss o plasează câteva pagini mai târziu, “A fost odată un baiat care iubea o fată, iar râsul ei era o întrebare pentru al cărei raspuns ar fi meritat să-şi dedice întreaga viaţă”, înţelegi cu adevărat cât de valabilă e teoria lui Stephen King! Recenzia acestei cărţi o găseşti AICI.
Cele mai bune 10 începuturi de carte: “Străinul” de Albert Camus
“Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu”. Da, sunt două propoziţii, dar… Ani de zile am avut un complex faţă de Albert Camus. Nu citisem nimic din opera lui şi, din motive care îmi scăpau, îi ocoleam cărţile cu un sentiment mai degrabă de teamă (cred că toţi iubitorii de lectură au cel puţin un scriitor la care se raportează în acest mod). Dar a fost suficient să deschid “Străinul” şi să citesc cuvintele de mai sus, ca orice complex să se evapore instantaneu. Asta numesc eu “un început puternic”. Recenzia mea o găsești AICI.
“Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez
“Mulţi ani după-aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul Aureliano Buendia avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată când tatăl său îl dusese să facă cunoştinţă cu gheaţa.” Să reuşeşti să reuneşti în aceeaşi frază puţină copilărie, ceva despre familie, ameninţarea morţii, plutonul de executie şi… gheaţa trebuie să te cheme… Gabriel Garcia Marquez. Atât!
…
Eu zic să mă opresc aici, având în vedere cât de lung e deja textul acesta. Dar promit să revin cu partea a doua, ca să-mi liniştesc conştiinţa că am lăsat pe dinafară alte câteva fraze senzaţionale.
Însă, la final, încă… un început aş vrea să mai menţionez (ca să fie 10, aşa cum am promis din titlu şi să nu mi le mai numere cârcotaşa de Maria, colega de blog 🙂 ).
De fapt…
Cam TOATE frazele cu care se deschid romanele lui Stephen King ar trebui să apară într-o astfel de compilaţie (că doar de aceea îşi şi permite să-şi dea cu părerea despre subiect) şi sunt sigură că toţi fanii lui îmi vor da dreptate.
P.S. Nu vrei să ştii ce haos e în biblioteca mea în acest moment după ce am căutat cărţile de mai sus ca să redau cu exactitate primele fraze!!!
