„Transformarea (Trilogia Transformarea #1)” de Justin Cronin

Titlu: Transformarea (Trilogia Transformarea #1)
Autor: Justin Cronin
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor

Vreau banii inapoi!

Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă

Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)

Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea

TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)

Editura: Nemira
Anul apariției: 2017
Traducere: Cristina Ghidoveanu, Florescu Andreea, Ștefan Ghidoveanu

Deoarece Halloweenul se pregătește să ne bată la ușă, șefa de la anaarecarti.ro m-a întrebat dacă nu cumva am pe undeva o recenzie „mai pe horror, mai pe groază”, ca să fim în ton cu ceea ce se petrece la sfârșitul lunii octombrie. Inițial am zis că nu dețin așa ceva în portofoliu, dar apoi mi-am amintit de… ʺTransformareaʺ de Justin Cronin.

O carte deloc mititică, a cărei recenzie am scris-o în 2020, dar care, cumva, din motive necunoscute, a evitat cu grație să apară pe blog. Însă, vorba aceea, ʺlucrurile bune se întâmplă doar celor care ştiu să aştepteʺ, iar cartea aceasta a așteptat destul. Mai mult decât atât: este foarte, foarte, foarte bună!

Înainte să trecem la treabă, o recomandare: dacă ești curios/curioasă să afli cum am ajuns să deschid o carte cu vampiri și să-i mai dau și cinci stele… vezi mai jos ce-am scris când am început s-o citesc.

Primul capitol din „Transformarea” m-a cucerit. Și al doilea. Și al treilea…

OK? Ai revenit, bine! Să începem cu…

… primul capitol care m-a cucerit. O poveste de viață tristă. O tânără face o serie de alegeri greșite la care se adaugă ghinion cât cuprinde și astfel întreaga ei existență se schimbă de la bine la rău și, mai târziu, dincolo de rău. Este unul dintre cele mai triste și deprimante capitole citite de mine vreodată. Apoi vine capitolul doi, care prezintă, sub forma unor emailuri, o expediție secretă în jungla din Bolivia, o expediție care, nu se putea altfel, are un final complet nefericit.

Capitolul trei, la fel de apăsător ca și primul, îl are ca protagonist pe un fost agent FBI. Acesta încearcă să uite de o tragedie personală și încheie un adevărat pact cu Diavolul. El trebuie să convingă deținuți condamnați la moarte ca în schimbul anulării pedepsei să fie de acord să participe la un experiment ultra-mega-uber-secret al armatei americane.

Am fost atât de captivat de povestea din „Transformarea” încât nu am realizat că a venit apocalipsa

În mod surprinzător, cele trei capitole m-au prins, m-au sedus, m-au vrăjit – așa cum nu credeam că este posibil să facă vreodată o asemenea carte. Felul în care sunt scrise este perfect. Au tot ce trebuie ca să realizezi că ai în față cartea unuia dintre cei mai buni scriitori americani. Personaje, intrigă, emoții, drame, suspans… Totul prezentat pe larg, fără zgârcenie de cuvinte și personaje. Prin urmare, cele două volume care alcătuiesc ʺTransformareaʺ au 560+488=1048 pagini!!!

Am fost atât de captivat de poveste și de personaje încât nici am nu realizat când venit apocalipsa asupra omenirii din carte. De vină este experimentul militar care a dat-o rău de tot în bară. 12 bărbați se transformă în niște creaturi asemănătoare unor vampiri, evadează din complexul unde sunt ținuți și se împrăștie în toată America. Sunt violenți, dornici de sânge, cruzi, nu cunosc mila, nu suportă lumina. Și pot transforma oamenii în monștrii asemenea lor pe care doar ei îi pot controla.

O fată se va lupta cu creaturile acelea îngrozitoare și le va bate crunt? M-am înșelat

Ca o adevărată cutie a Pandorei, complexul ascunde însă o speranță! O fată, Amy, care a fost supusă aceluiași experiment și care s-a transformat în ceva diferit, neobișnuit și, cu siguranță, nou atât față de umanitate, cât și față de creaturile mai devreme menționate. Și sunt șanse mari ca fetița să fie la fel de primejdioasă precum cei 12…

A fost momentul când mi-am zis: OK, cartea este super bună, dar nu mai pot să fiu surprins cu nimic. O să citesc despre o fată care se va lupta cu creaturile acelea îngrozitoare și le va bate crunt. Am greșit amarnic! De nicăieri autorul introduce brusc un capitol în care descrie drama trăită de o fetiță în primele ceasuri de groază ale apocalipsei. Exact în clipele în care omenirea începe să realizeze că sfârșitul îi este foarte aproape, copila este obligată să se despartă de părinții ei și dusă de armată, alături de alți copii, într-un loc secret și bine păzit pentru a fi în siguranță. Este un capitol de un suspans și o tensiune cum rar întâlnești: călătoria este plină de durere și de groază, de evenimente surprinzătoare și de o atmosferă sumbră și pesimistă.

Povestea se mută o sută de ani în viitor

Apoi, povestea se mută o sută de ani în viitor. Omenirea a piedut războiul cu creaturile care acum s-au răspândit pe toată planeta. Un grup de oameni, poate singurii rămași în viață, încearcă să supraviețuiască într-o comunitate apărată de ziduri înalte și electrificate care îi separă de o pădure deasă în care  monștrii se simt ca la ei acasă. Ca în orice roman care implică o asemenea comunitate, nimic nu va decurge bine. Legea lui Murphy conform căreia ʺdacă ceva rău se poate întâmpla, atunci se va întâmpla, cu siguranțăʺ descrie perfect evenimentele viitoare.

Ei bine, ceva (nu spun ce!) merge rău, apoi și mai rău, iar apariția lui Amy (fata de la începutul cărții cu puteri și însușiri extraordinare), care nu a îmbătrânit decât cu câțiva ani, nu ajută deloc la detensionarea situației. La un moment dat, câțiva tineri decid să plece în căutarea locului unde Amy s-a transformat dintr-o puștoaică banală în altceva. Aici iar a fost un moment în care am crezut că știu cum o să continue cartea, așa că m-am relaxat.

Și m-am înșelat îngrozitor!

Aveam impresia că monștrii urmează să-și facă apariția imediat ce o să dau pagina

Absolut tot ce am bănuit că o să se întâmple a fost depășit de imaginația lui Justin Cronin. Iar acest lucru a transformat „Transformarea” într-o carte de o mie de ori mai interesantă și mai captivantă. Pur și simplu, nu te plictisești! Ai parte de aventură după aventură după aventură, suspans după suspans, acțiune după acțiune… Chiar și atunci când apărea un moment de liniște și puțină relaxare, totul era prezentat în așa fel încât aveam impresia că monștrii urmează să-și facă apariția imediat ce o să dau pagina.

Știu că pare că exagerez, dar acesta este adevărul gol-goluț. În avalanșa de întâmplări, conflicte și surprize, mă întrebam cu ce va umple Justin Cronin următoarele două cărți din trilogie. Se întâmplau prea multe și totul era incredibil de bine scris încât am ajuns să sper că poate ʺTransformareaʺ nu se va termina niciodată. Dar s-a terminat…

Pentru mine, ʺTransformareaʺ a fost una dintre cele mai mari surprize din domeniul SF/horror. Deși am pornit lectura cu așteptări minime, cartea m-a lăsat cu gura căscată. În plus, stilul lui Justin Cronin de a povesti este pur și simplu superb. De multe ori mi-a adus aminte de Stephen King! Același interes pentru poveste care este dezvoltată fără grabă și cu multe detalii, aceeași dragoste pentru personaje de care te atașezi imediat, același suspans și aceeași tensiune capabilă să te facă să tresari la orice zgomot atunci când citești în miez de noapte.

Ce mai, nu pot decât să recomand din toată inima această carte (din fericire, prima dintr-o trilogie). Și cum volumele următoare au apărut, sunt la fel de uriașe și stau bine mersi la mine în bibliotecă am toate șansele să mă aștepte o călătorie de neuitat!

Ce-am scris când am început să citesc „Transformarea (Trilogia Transformarea #1)” de Justin Cronin

În zilele acestea, peste tot auzi numai de coronavirus. Coronavirus în stânga, coronavirus în dreapta, coronavirus în sus, coronavirus în jos. Am tot auzit cuvântul acesta, încât am început să-mi fac griji că în cazul în care coronavirusul chiar va aduce sfârșitul lumii o să fiu complet nepregătit. Așa că am decis să remediez situația.

Pentru a mă antrena pentru ce va urma am început revizionarea documentarului TV ‟The Walking Dead” (tocmai am terminat sezonul 2, care cred că este și cel mai slab). Pe partea de jocuri video am început ‟The War is Mine” (știu că e vorba de război, dar tot acolo o să ajungem dacă vine apocalipsa).

Și așa am ajuns la partea literară unde m-am oprit.

Motivul este că prima alegere ar fi „Apocalipsa” lui Stephen King. Apoi „Ciuma albă” de Frank Herbert. Apoi „Ciuma stacojie” de Jack London. Apoi „Însemnări din vremea Molimei” de Norman Spinrad. Aș putea face un material cu toate aceste cărți: Șoc și groază – Pandemia în Literatura SF!!! Dar am zis să profit de situație și să mă împrietenesc cu două cărți care zac în biblioteca mea de ceva timp. ‟Simfonia itinerantă” de Emily St. John Mandel și ‟Transformarea” de Justin Cronin.

Nu pot să concep că Edward & Bella pot aduce The End of Days

De ce au fost nebăgate în seamă respectivele? Prima are un titlu compet neatractiv și o copertă de zici că este vorba de un ghid montan. Dar e ultra mega uber recomandată pe goodreads.com și a costat doar 10 ron. În ceea ce-o privește pe a doua, abia după ce am cumpărat-o am aflat că este vorba de sfârșitul lumii provocat de… vampiri. Acum, eu când zic vampiri mă gândesc la seria ‟Amurg” și nu pot să concep că Edward & Bella pot aduce The End of Days. Așa că Transformarea a ajuns la fundul listei De citit…

Nefiind atras în mod special de nici una dintre cele două, am decis să aleg câștigătoarea după ce voi citi primul capitol din fiecare. Și am început cu ‟Simfonia itinerantă”. A fost OK, nimic special, interesant, dar doar atât. Așa că am trecut la ‟Transformarea”. Și am citit primul capitol, l-am citit și pe al doilea, am trecut la al treilea. Și s-a făcut 12.00 noaptea și eu nu doream să las cartea din mână.. Urmarea? Îmi voi face antrenamentul literar pentru sfârșitul lumii citind ‟Transformarea”! Vampiri, feriți-vă!!!