Cum am ajuns să folosim “gen/ sau ceva de genul…” oriunde, oricând şi oricum?

Cum am ajuns să folosim “gen/ sau ceva de genul…” oriunde, oricând şi oricum?
Când românul a încercat să împace şi capra, şi varza… în cazul unor cuvinte împrumutate din alte limbi, au apărut dubletele. Ambele variante – un cuvânt adaptat la limba noastră, celălalt fiind chiar forma împrumutată – sunt acceptate de specialişti ca fiind corecte, prin urmare nu greşeşti indiferent cum o dai.
Sunt cuvinte pe care le folosim des, dar nu întotdeauna corect. Poate pentru că fiind împrumutate din alte limbi, simţim nevoia să păstrăm pronunţia sau scrierea lor iniţială.
… n-a făcut mofturi la poză” – asta ca să închei propoziţia începută în titlu 🙂 .
Ha! Dacă eu sunt destinatara pachetului, poate şi “să dăruie”, şi “să dăruiască”! Câtă vreme cărţile ajung la MINE, jur că nu-mi pasă ce formă a verbului alege… generosul. Însă mă lasă doamna profesoară să accept liniştită un astfel de cadou?! N-ai să vezi!
Mult timp m-am chinuit cu “voiam” sau “vroiam”. Ajunsesem chiar la un moment dat să le înlocuiesc în exprimare/scriere cu “doream” ca să nu-mi mai bat capul.
Sau… de ce să fie lucrurile simple când pot fi atât de complicate? Cam pe acest principiu ar putea crede mulţi că se bazează gramatica limbii române şi n-ar fi prea departe de adevăr.
Dacă mă întrebi pe mine, îţi voi spune că ambele forme sunt corecte şi… perfect reale 🙂 .
Pentru unii, cade cu “z” 🙂 … Pentru alţii – cu “s”. Aşa că am apelat la doamna profesoară pentru a ne lămuri cum este corect: trăznet sau trăsnet? Bineînţeles, s-a născut o întreaga discuţie în jurul lui “z” şi “s”, sistematizată mai jos:
(Pentru cititorii grăbiţi 🙂 : CORECT ESTE TRĂSNET!
Bac-ul sau bacul – cum este corect?
“Care” sau “pe care”? Da, ştiu, s-au scris tone de indicaţii pe acest subiect. Cu toate acestea, mulţi continuă, cu o nonşalanţă incredibilă, să-l uite pe bietul… “pe”. Aşa că încercăm şi noi să lămurim problema cu ajutorul doamnei profesoare…
Dna sau d-na? Uneori când vrei să fii politicos/politicoasă în scris rişti să strici totul din cauza… unei liniuţe 🙂 . Am văzut în ultima vreme toate variantele posibile: dna/d-na, dv/dvs; dlui/d-lui, de ne-a luat ameţeala.
Verbe care nu suportă decât anumite timpuri şi moduri – te-ai lovit de ele sigur, sigur. Asta e: ca orice domeniu, gramatica are propriile „fiţoase” 🙂 !
Nu fă asta sau Nu face asta – sunt convinsă că ai auzit ambele variante. De aceeaşi problemă te-ai lovit cu “a zice”: “nu zi/nu zice”! Până la urmă, cum e corect?
Emigrant, imigrant – ai putea crede că sunt sinonime perfecte, dacă asculţi, indiferent la ce televiziune, ştirile despre refugiaţi.