Din cauza avalanșei de servicii de streaming, mi-am dat seama că singura cale de a vedea cât mai multe seriale și cât mai diferite este să urmăresc câte un sezon din fiecare, pe parcursul unui an. Pentru mine, metoda aceasta a funcționat perfect și astfel am ajuns și la primul și singurul sezon al serialului Three Pines, inspirat de seria de romane semnată Louise Penny. Și mi-a plăcut la nebunie.
Aștept să citesc Iute la mânie din ianuarie 2022, adică de când am terminat Eu, juriul (recenzia, AICI) – primul roman al seriei cu și despre detectivul Mike Hammer. Am verificat site-ul editurii de nenumărate ori, pagina ei de Facebook am trecut-o la Favorite ca să fiu sigur că nu-mi scapă nicio mișcare… Și în 2025 șocul s-a produs: a apărut continuarea!
Este 4 dimineața. Tocmai am terminat de citit “Mormântul fugar”, iar finalul m-a lăsat cu gura căscată și cu ochii pe pereți. Aloooo, mama lui Harry Potter, aka J. K. Rowling, aka Robert Galbraith, și eu ce fac acum?! Ce fac eu până vei scrie următorul volum de 674834023 de pagini din seria Cormoran Strike?! Aud?!
Deși nu sunt un fan al literaturii polițiste scandinave, ʺPradaʺ a intrat pe radarul meu din clipa în care am văzut coperta. A fost dragoste la prima vedere! La asta a contribuit și o mare nostalgie după zăpezile de altădată. În plus, prezentarea de pe coperta a patra m-a făcut să sper la un roman horror islandez, cu fantome deloc binevoitoare și alte chestii înfricoșătoare, deși știam că Yrsa Sigurdardottir este o scriitoare de romane thriller 100%.
Nu pot să zic că nu-l înțeleg pe acest aristocrat scandinav care într-o bună zi a sunat din clopoțel și și-a anunțat majordomul că va scrie un roman noir cu titlul “1793. În umbra morții”. Ce să facă și el, plictisit de viața lui plină de castele, titluri nobiliare, arbori genealogici încărcați și tablouri din care strămoșii îl privesc supărați?
În “Glasul sângelui”, J.K. Rowling n-a mai rezistat, aşa că puţină magie tot a strecurat! 🙂
“Omul de castane” al lui Soren Sveistrup are o calitate rară. Şi anume un personaj negativ care ar fi putut să-mi fie chiar simpatic, având în vedere că pe post de hobby realizează omuleţi din castane, iar pe post de misiune în viaţă omoară mame denaturate care îşi neglijează şi îşi abuzează copiii. Însă pe cât de drăguţe sunt figurinele, pe atât îţi întorc stomacul pe dos detaliile crimelor. Aspect care îţi dai seama că a stat în calea sentimentelor mele sincere.
„New York Times” a scris că alături de dramaturgul Henrik Ibsen şi de pictorul Edvard Munch, Jo Nesbo reprezintă cea mai importantă moştenire culturală pe care Norvegia a dat-o lumii.