Mormântul fugar de Robert Galbraith - recenzie
Mormantul fugar 1

“Mormântul fugar” de Robert Galbraith

Mormantul fugar coperta

Este 4 dimineața. Tocmai am terminat de citit “Mormântul fugar”, iar finalul m-a lăsat cu gura căscată și cu ochii pe pereți. Aloooo, mama lui Harry Potter, aka J. K. Rowling, aka Robert Galbraith, și eu ce fac acum?! Ce fac eu până vei scrie următorul volum de 674834023 de pagini din seria Cormoran Strike?! Aud?!

Să mă apuc de recenzie ar fi o idee, desigur, ceea ce nu-mi alină niciun pic supărarea pe vrăjitoarea de J. K. Rowling care ne arde la foc mic cu această serie polițistă pe care aproape toată lumea o citește (deși nimeni nu recunoaște 😄) mai ales pentru posibila și mult sperata poveste de dragoste dintre protagoniști!

Și pentru că nu mă deranjează să fiu la fel de nesuferită ca J. K. Rowling (măcar în această privință să-i semăn!), nici eu nu mă grăbesc să-ți spun dacă C+R=❤, ci mă voi ocupa mai întâi de intriga polițistă… mă rog, detectivistă a cărții.

Mormântul fugar mută misterul în lumea sectelor religioase

Spre surprinderea mea, “Mormântul fugar” schimbă radical scena investigațiilor făcute de detectivul particular Cormoran Strike și de feblețea… stai!, pardon… asociata sa, Robin Ellacott. Dacă în romanul anterior, “Inimă neagra ca noaptea”, misterul se încâlcea și se descâlcea pe Internet, în cel de-al șaptelea volum al seriei avem de-a face cu lumea sectelor religioase.

Cel mai nou caz al agenției de detectivi conduse de Cormoran o va aduce pe Robin în situația de a se infiltra într-o astfel de organizație, intitulată Biserica Umanitară Universală, în căutarea unui tânăr, care după ce a devenit un membru fervent al acesteia, a rupt toate legăturile cu familia sa.

La prima vedere, cultul religios pare să aibă doar scopuri nobile – de a salva lumea de rău, de a-i proteja pe inocenți și de a-i ajuta pe neajutorați. Însă Cormoran privește cu mult scepticism o astfel de retorică – și nu doar pentru că așa e el, un tip mai greu de impresionat, dar și din cauza unui secret întunecat care până acum a stat ascuns în trecutul său și la a cărui dezvăluire eu am căzut de pe canapea. (Și m-am ridicat de acolo decisă să nu suflu o vorbă despre el în recenzia mea! De ce sa fiu eu singura cu vânătăi?!)

Un adevărat program de spălare pe creier

În plus, investigația incognito pe care trebuie s-o desfășoare Robin în cadrul bisericii îl neliniștește profund pe Cormoran. Deși femeia care i-a răpit nici-el–nu-știe-când-sau-cum inima… ah, stai!, pardon, iar mă grăbesc… deși asociata lui a devenit o adevărată specialistă în interpretarea unor personaje cu o înfățișare și o biografie total diferite de ale ei, odată infiltrată în secta care le impune membrilor ruperea oricărui contact cu exteriorul, ar putea păți… orice, iar el nici că ar avea cum să afle, cu atât mai puțin cum să intervină.

După cum probabil bănuiești, realitatea este mult mai cumplită decât toate bănuielile și temerile lui Cormoran. Cei care își doresc să facă parte din Biserica Umanitară Universală sunt supuși unei îndoctrinări intensive – de fapt, un adevărat program de spălare pe creier, în cadrul căruia sunt obligați să renunțe la familii, la prieteni, la posesiuni, la dorințe, la sentimente, la propriile gânduri… la tot ceea ce îi definește și îi individualizează.

Pentru aceasta, orice metodă de persuasiune este folosită. De la discursuri atent construite până la puterea exemplului, de la epuizare și privare de somn până la înfometare și tortură fizică și psihică.

Unii supraviețuiesc acestei transformări teribile. Alții, nu.

Tot ce mi-am dorit a fost ca Robin să iasă naibii de acolo!!!

Capitolele care descriu aventurile lui Robin în cadrul Bisericii Umanitare Universale sunt, după părerea mea, unele dintre cele mai reușite DIN TOATĂ SERIA Cormoran Strike, demonstrându-mi încă o dată cât de meseriașă este J.K. Rowling! Căci de la o virgulă la alta, tensiunea crește încet (pentru unele personaje… ucigător de încet), presiunea care se pune pe noii membri devine aproape palpabilă, tot mai multe indicii sumbre ies la iveală, permanenta senzație de pericol ajunge sufocantă, iar când am început să număr morții din trecutul întunecat al organizației, dar și din prezentul la fel de puțin luminos tot ce mi-am dorit a fost ca Robin să iasă naibii de acolo!!!

Mai ales că, de parcă nu ar fi avut suficiente pe cap, ea se confruntă și cu atenția pe care i-o acordă tot mai insistent unul dintre capii bisericii, atras de farmecul ei. Și cum în cadrul sectei, femeile nu au drept de decizie asupra propriului corp, realizezi cam ce preț ar trebui să plătească Robin pentru a nu-și deconspira adevărata identitate…

Mormântul fugar are unele dintre cele mai detestabile personaje negative

Și dacă a venit vorba de conducătorii religioși… În universul închis, impenetrabil care este secta și pe care Rowling îl construiește LA DETALIU, portretele pe care le face liderilor săi sunt de o măiestrie uluitoare. Fiecare particularitate fizică a personajelor negative pare reflexia unei sinistre trăsături interioare. Fiecare replică spusă de ele cu zâmbetul pe buze ascunde o orgie sau o oroare care adesea s-a terminat cu pierderi de vieți omenești. Iar în toată această galerie de monștri, Mazu, femeia “sfântă” care conduce și la care se închină toată secta, este cea mai înspăimântătoare. Chiar dacă, spre deosebire de ceilalți, ea nu se atinge de Robin, ci doar o umilește punând-o să-i sărute picioarele (nespălate… bleah!) Sincer, de mult n-am detestat atât de tare un personaj.

Departe de infernul pe care îl trăiește Robin, Cormoran traversează propriul său iad. Căci după ce în volumul “Glasul sângelui” îndură dispariția sfâșietoare a unei persoane extrem de apropiate și de dragi (de am crezut că o să facă infarct), în volumul de față mai pierde pe cineva care ocupă un loc central în inima lui. Tragedia îl lovește aproape din senin, iar personajul moare atât de brusc și – o s-o spun, deși nu se numără printre preferatele mele – atât de nedrept, încât efectiv nu-mi venea să-mi cred ochilor. Am fost atât de supărată pe mama lui Harry Potter ca îi face una ca asta lui Cormoran că vreo câteva zile am refuzat să mă mai ating de carte.

(După care m-am reapucat, căci… ce să și fac?)

În ceea ce privește relația celor doi…

Și pentru că am ajuns la chestiuni de inimă, consider că am lălăit-o suficient fără să-ți spun dacă Robin și Cormoran formează, în sfârșit, un cuplu inclusiv la așternut sau dacă iar avem de-a face cu o cărămidă de peste 900 de pagini pline de tensiune sexuală care se fâsâie la punctul final.

Ei bine, așa cum discutam cu celelalte fane ale cărții pe pagina noastră de facebook (unde, dacă nu ne urmărești, uite și tu ce discuții picante ratezi ☺️ ), în ceea ce privește relația celor doi, cartea se termină acolo unde a început,… dar nu chiar.

Asta nu înseamnă că Robin și Cormoran nu împart același așternut ☺️ .

Citatele care preced fiecare capitol

Și dacă mai ești aici după fraza anterioară și nu ai zburat instantaneu pe o librărie online ca să-ți cumperi cartea, mai vreau doar (și închei!) să-ți atrag atenția asupra citatelor care preced fiecare capitol al cărții. Ele fac parte dintr-un volum care mie una nu mi-a spus mare lucru inițial, pentru ca pe măsură ce le citeam să fiu tot mai decisă să mi-l cumpăr: Yi Jing. Cartea schimbărilor.

Mormantul fugar 2
Citatele care preced fiecare capitol fac parte din „Yi Jing. Cartea schimbărilor”. Pe care, desigur, mi-am luat-o 🙂

Considerată cartea sursă a înțelepciunii asiatice, Yi Jing este folosită și ca manual de divinație, ceea ce îți dai seama că, în calitate de practicantă amatoare în ale ghicitului, nu avea cum să mă lase indiferentă 😅.  Doar că mai trebuie să-mi dau seama cum se ghicește în… coada șoricelului, căci acesta este instrumentarul pe care îl cere cartea ca “să citești” viitorul.

Până mă prind (eu de coada șoricelului sau… nu) și până revin cu o recenzie și la această carte (căci voi face, ce credeai?!), te las în compania câtorva citate care nu doar că m-au determinat să studiez eu însămi cartea. Dar care m-au făcut și să mă minunez încă o dată de impactul pe care îl are asupra mea J. K. Rowling care, de la Harry Potter încoace, îmi dă peste cap biblioteca, bugetul, listele de lecturi, preferințele literare și, în general, sufletul de cititoare.

Dacă nici asta nu e vrăjitorie, atunci nu știu ce mai e!

Citate din „Yi Jing. Cartea schimbărilor”

✍️ „Acolo unde unitatea nu poate fi infaptuita, este intotdeauna din cauza unui calomniator, a unui tradator care actioneaza ca piedica si frana.”

✍️ „Când norii urcă pe cer este semn că va ploua. Nu mai rămâne atunci nimic de făcut decât să aștepți căderea ploii. La fel stau lucrurile și în viață atunci când destinul preia conducerea. Dacă nu a sosit încă vremea, nu trebuie să-ți faci griji și să te străduiești să modelezi viitorul prin activitatea și intervenția ta. Se cuvine, în schimb, să-ți întărești corpul mâncând și bând, iar mintea, cu voioșie și bună dispoziție. Destinul vine de la sine și te va găsi pregătit.”

✍️ „Asocierea cu alții pentru a se complementa și a câștiga reciproc datorită solidarității cere un centru în jurul căruia ceilalți să se grupeze. A deveni un centru al unirii dintre oameni este o chestiune serioasă și plină de responsabilități. Ea cere măreție interioară, logică și forță. De aceea, cine vrea să-i unească pe alții în jurul său trebuie să se pună el însuși la încercare, pentru a vedea dacă este la înălțimea situației. Oricine vrea să-i reunească pe alții fără să aibă vocația necesară produce mai multă confuzie decât dacă nicio unire nu ar avea loc.”

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!