"Omul de castane" de Soren Sveistrup - recenzie
Omul de castane

“Omul de castane” de Soren Sveistrup

Omul de castane

“Omul de castane” al lui Soren Sveistrup are o calitate rară. Şi anume un personaj negativ care ar fi putut să-mi fie chiar simpatic, având în vedere că pe post de hobby realizează omuleţi din castane, iar pe post de misiune în viaţă omoară mame denaturate care îşi neglijează şi îşi abuzează copiii. Însă pe cât de drăguţe sunt figurinele, pe atât îţi întorc stomacul pe dos detaliile crimelor. Aspect care îţi dai seama că a stat în calea sentimentelor mele sincere.

Omuleţii de castane nu servesc doar drept autograf (în caz că nu era clar pentru poliţişti că e vorba de un criminal în serie). Dar au şi rolul de a-i face cu capul pe aceştia, deoarece pe fiecare figurină este găsită amprenta unei fete de 12 ani, răpită şi ucisă în Copenhaga cu un an înainte. Deci un caz vechi, elucidat, parafat şi acoperit de praf. Desigur, nimeni nu mai înţelege nimic, iar faptul că victima este copilul ministrului afacerilor sociale din guvernul danez nu face decât să complice şi mai tare lucrurile.

Pentru elucidarea cazului/cazurilor acceptă să facă echipă cam scrâşnind din dinţi doi poliţişti care nu se suportă deloc şi care nu au absolut nimic în comun.

“Omul de castane” e căutat de doi poliţişti, un obosit şi o abulică 🙂

Naia Thulin este poliţista cu o viaţă personală extrem de neconvingătoare. Are iubiţi periodici şi un copil permanent, care pare mai degrabă s-o încurce căci niciodată nu ştie cu cine să-l lase când trebuie să plece dimineaţa la serviciu. Sau seara. Sau… tot timpul.

În schimb, Mark Hess este atât de convingător în morga lui plictisită pe care o afişează încât am sfârşit prin a căsca de câte ori trecea prin pagină. Singurul lucru mai palpitant în legătura cu acest personaj este că are ochii de culori diferite, ceea ce pe mine m-a fascinat de când mă ştiu. Şi aceasta pentru că ştiu că oamenii aceştia chiar există, doar că eu nu am întâlnit niciunul în îndelungata mea viaţă. Practic, din punctul meu de vedere, între ei şi unicorni nu există nicio diferenţă.

Din cauza obositului de Hess şi a abulicei de Thulin, dar şi a clişeului de final – în care Thulin + Hess = LOVE! -, romanul a fost la un pas să sufere grav la capitolul „impresie artistică” şi să primească doar 3 steluţe în evaluarea mea. Până la urmă, i-am confiscat doar una. Iar pentru asta cei doi politişti (despre care tare mă tem că vom mai auzi într-o continuare) ar trebui să-i mulţumească tot asasinului care i-a făcut celebri.

Eforturile criminalului de a mă îngrozi au fost încununate de succes

Căci eforturile acestuia de a mă îngrozi au fost încununate de succes. Identitatea lui m-a luat prin surprindere. Ba chiar capitole întregi am suspectat pe altcineva, urându-l cu patimă, pentru ca în final să fiu nevoită să-mi cer scuze. În plus, motivaţia lui este pe cât de credibilă, pe atât de paradoxală. Şi spun asta pentru că în răul total pe care îl seamănă printre pagini, asasinul este condus de un spirit de justiţie impresionant, ceea ce te bulversează şi te pune pe gânduri.

Mai multe despre intriga poliţistă nu am de gând să spun de teamă să nu mă fac vinovată de vreun spoiler involuntar. Dar înainte să schimbăm registrul, îţi mai atrag încă o dată atenţia că trebuie să ai nervii tari ca să citeşti despre abuzurile la care sunt supuşi copiii şi despre mutilările la care sunt supuse mamele lor în „Omul de castane”.

La baza oricărui thriller nordic care se respectă stau observaţiile sociale

Acum că m-am asigurat că n-o s-avem vorbe, îţi propun să ne oprim puţin asupra observaţiilor de natură sociala care stau, după cum ne-a învăţat Stieg Larsson 🙂 , la baza oricărui thriller nordic care se respectă.

Probabil că ai auzit deja despre legile stricte de ocrotire a copilului din ţările nordice. Barnevernet, instituţia naţională de protecţie a minorului în Norvegia, a căpătat în 2015 sonorităţi româneşti: soţii Bodnariu (ea – norvegiană, el – român) s-au trezit atunci fără cei cinci copii, fiind acuzaţi că i-au supus la violenţe. La vremea respectivă, pentru românii din ţară, care cred în continuare că “bătaia e ruptă din Rai”, ştirea părea mai degrabă o poveste SF.

Dacă subiectul ţi se pare de interes, atunci să ştii că romanul lui Sveistrup te va ajuta să înţelegi cum au apărut în ţările nordice legile care interzic orice violenţă fizică şi psihică asupra copiilor. Vei afla, poate surprins(ă), că populaţia are DATORIA să raporteze către serviciile sociale dacă există cea mai mică bănuială că unui copil i se face vreun rău. Sistemul reacţionează prompt, anchete sunt desfăşurate la domiciliul minorului, dar şi printre rude şi vecini şi da, părinţii pot rămâne fără copil, care intră sub tutela autorităţilor.

Cartea este extraordinar de alertă

Desigur, există exagerări (vezi cazul Bodnariu) şi există scăpări. Despre cele din urmă este vorba în romanul nostru, căci criminalul din “Omul de castane” se ocupă fix de părinţii care reuşesc să fenteze sistemul şi să scape nepedepsiţi. Desigur, în momentele în care sunt torturaţi bănuiesc că ar da orice să se afle faţă în faţă cu vreun bugetar de la Barnevernet (sau cum s-o numi instituţia respectivă în Danemarca).

Aspectele sociale, asupra cărora Sveistrup se apleacă cu mare atenţie, sunt “vinovate” pentru această cărămidă de vreo 600 de pagini (!). Însă în ciuda cifrei descurajante, cartea este extraordinar de alertă. Scrisă într-un ritm mitraliat, în capitole scurte (FOARTE scurte!), nici nu e nevoie să-l cauţi pe google pe acest scriitor cu părul rar care într-o zi a luat decizia să se tundă la chelie (felicitări!) ca să-ţi dai seama că meseria lui de bază este de scenarist. Şi încă unul tare meseriaş, din câte înţeleg!.

În ceea ce priveşte omuleţul de castane pe care l-am primit împreună cu cartea, rămâne cum am stabilit. Fetele din România nu se sperie de el şi, sinceră să fiu, singura mea teamă când îl privesc cum stă pe un raft în bibliotecă, este să nu facă musculiţe sau gândăcei cumva. Asta chiar mi s-ar părea o scenă horror!

 Chiar… ştie cineva, castanele se strică?

Omul de castane

Ce-am scris când am început să citesc “Omul de castane” de Soren Sveistrup

Cărţile funcţionează pentru mine și ca un barometru care îmi arată cât de obosită sunt. Când vreun proiect mă confiscă aproape total, de nu-mi mai rămâne prea multă materie cenuşie disponibilă pentru altceva, atunci eu scot din raft o carte poliţistă. După cum ştii, plăcerea mea vinovată.

Iar, în ultimii ani, cei care-mi suscită interesul în acest domeniu sunt nordicii. „The night is dark and full of terrors” e un citat celebru din “Game of Thrones” pe care sunt convinsă că scriitorii care trăiesc în ţări cu nopţi lungi şi reci îl şoptesc dând aprobator din cap. Căci de unde altundeva crezi că se inspiră când umplu pagini întregi cu crime sinistre, descrise în detaliu şi, îndrăznesc s-o spun, cu o oarecare satisfacţie?!

Cam aşa s-ar explica de ce în acest moment pe canapeaua din bibliotecă mă aşteaptă “Omul de castane”, romanul de debut al danezului Soren Sveistrup.

Dacă ai găsit Omul de castane, ”înseamnă că EL te-a ales”

Ca subtitlu pe coperta 1 scrie negru pe alb (mă rog, de fapt, roşu pe gri): “Dacă ai găsit unul, înseamnă că EL te-a ales”, cu referire la omuleţii de castane pe care înţeleg că îi lasă criminalul la locul ororilor, ca un fel de semnătură personală. Prin urmare, mă uit puţin cruciş la figurina pe care am gasit-o ŞI EU în pachetul în care am primit cartea… după care o dau la o parte, ridicând din umeri.

Daca şi tu ai fost obligat(ă) pe vremuri să faci muncă patriotică la cules de castane, cred că mă înţelegi. Am adunat ATÂTEA când eram pionieră, că nu o să mă sperii acum de patru beţe de chibrit înfipte în două castane.

Cred…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!