Autor: Mickey Spillane
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Crime Scene Press
Anul apariției: 2025
Traducere: Horia Nicola Ursu, Ioana Bena
Aștept să citesc Iute la mânie din ianuarie 2022, adică de când am terminat Eu, juriul (recenzia, AICI) – primul roman al seriei cu și despre detectivul Mike Hammer. Am verificat site-ul editurii de nenumărate ori, pagina ei de Facebook am trecut-o la Favorite ca să fiu sigur că nu-mi scapă nicio mișcare… Și în 2025 șocul s-a produs: a apărut continuarea!
Înainte de orice, trebuie să menționez faptul că recenzia la Eu, juriul se termină cu următorul P.S.: ʺCu ani buni înainte de Revoluție, am citit într-un almanah, cred că Flacăra, o nuvelă cu Mike Hammer. Presupun că era super cenzurată și ciopârțită. Oricum, tot ce mai țin minte din ea este o replică de agățat care, culmea, chiar a funcționat. Să mai spună cineva că cititul dăunează grav sănătății!!!ʺ
Surpriza emoționantă pe care mi-a provocat-o Iute la mânie
Ei bine, Iute la mânie ESTE ACEA CARTE!!! Citeam și nu știam de ce anumite paragrafe sau expresii îmi păreau cunoscute, dar când am ajuns la replica respectivă am realizat ce am de fapt în față. A fost un moment tare emoționant în care vorba unui cântec: ʺAmintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolescʺ. Așa că trebuie să fiu cinstit și să recunosc că unul dintre motivele pentru care această carte are cinci stele este acest paragraf.
Acum revenind la acțiunea cărții… După ce finalizează un caz, Mike Hammer poposește într-un restaurant unde face cunoștință cu prostituata Roșcata, o femeie foarte frumoasă, atractivă și singuratică. Cum Hammer nu refuză niciodată compania feminină, îi cumpără o cafea și treptat se împrietenește cu aceasta. Așa că atunci când un necunoscut încearcă să facă pe durul cu ea, Hammer îi execută un masaj complet cu pumnii din dotare până când îl lasă leșinat pe podeaua localului.
Când se desparte de Roșcată, eroul nostru îi dă niște bani și îi sugerează să-și schimbe cumva meseria. Femeia promite să-i urmeze sfatul, dar a doua zi este găsită moară. Conform poliției, este vorba de un simplu accident de mașină al cărei șofer a fugit de la locul tragediei. Deloc convins de raportul oamenilor legii, Mike Hammer începe propria investigație care scoate la iveală o parte din corupția, crimele, prostituția și șantajul pe care stau confortabil milionarii și interlopii New York-ulului.
Latura soft a durului detectiv Mike Hammer
Spre deosebire de romanul anterior, Mike Hammer mi s-a părut mult mai static în ceea ce privește activitatea detectivistică (nu-l ajută nici faptul că la începutul cărții, eroul nu prea are succes în investigațiile sale, dar recuperează pe parcurs). Acest lucru mi-a permis să văd și o altă latură a personalității detectivului, care crede că moartea Roșcatei a avut loc din cauza sa. Motiv pentru care apar remușcări, sentimente de vină și regrete că s-a implicat în viața femeii. Însă o poveste de dragoste trăită alături de o fostă prostituată, Lola, îi mai înseninează viața și scoate la iveală o latură ʺsoftʺ care nu credeam că există.
Dar asta nu înseamnă că Mike Hammer a devenit un romantic sau că a abandonat restul reprezentantelor sexului frumos. În continuare, este dur, violent, agresiv, morocănos, cinic și, deseori, primitiv. În continuare, atunci când se răzbună, se simte cel mai bine și nu se rușinează cu asta, din contră. În continuare femeile îi cad la picioare una după alta, iar el nu are nimic împotrivă, din contră. În continuare, pentru a face dreptate este dispus să facă orice, oricui, oriunde.
Iar sfârșitul romanului Iute la mânie nu a făcut decât să-mi întărească această părere!
