Autor: Joe Haldeman
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2023
Traducere: Mihai Dan Pavelescu/ Narator: Mihai Baranga
Aflându-mă în imposibilitatea de a folosi la capacitate maximă ochii din dotare pentru cel puțin două săptămâni, am realizat cu groază că respectiva perioadă o să fie una de coșmar. Deoarece ce-ți rămâne de făcut când nu te poți uita la TV, nu te poți plimba, nu te poți juca cu copiii sau nu poți citi? Răspunsul a venit repede: poți asculta cărți audio. Așa că am imprumutat niște date de acces (Mulțumesc, șefa de la anaarecarti.ro!) și am accesat plin de speranță audiotribe.ro.
În timp ce hoinăream pe site, am decis ca prima carte audio din viața mea să fie ʺSalem’s Lotʺ, scrisă de Stephen King. Numai că nu am avut prea mult noroc. Pe măsură ce o ascultam, realizam că nu vreau să o ascult. Vreau să o CITESC. Am prea multe amintiri legate de bătrânul volum apărut în 1995… Amintiri despre perioada când l-am citit, cu cine l-am citit, cum a trosnit vechea bibliotecă din sufragerie de am crezut că fac infact… Așa că am pus Salemul pe pauză și am mai făcut o încercare.
Războiul etern este una dintre cărțile mele preferate
De data aceasta, am ales clasicul și nemuritorul ʺRăzboiul eternʺ al lui Joe Haldeman și bine am făcut. Este una dintre cărțile mele preferate. Am citit-o și răscitit-o în adolescență de nu mai știu câte ori. Câștigătoare a premiilor Hugo, Nebula și Locus, ʺRăzboiul eternʺ a fost una dintre cele mai dorite achiziții din cadrul Colecției mele de Romane SF Premiate. Atât de dorită că acum am un exemplar pe hârtie, unul în format electronic, la care, iată!, adaug acum și varianta audio.
Legat de acțiunea cărții… Anul 1997. După ce a descoperit cum să colinde spațiul cosmic, omenirea a întâlnit o specie de extratereștri numiți Taurani. Mă rog, “a întâlnit” e mult spus deoarece nimeni nu i-a văzut. Se știe doar că au distrus o navă terestră și astfel a început războiul între noi și ei. În mijlocul acestui conflict ajunge eroul cărții: William Mandella, un profesor de fizică, foarte inteligent și cam pacifist. El este unul dintre primii soldați înrolați în Forța de Explorare a Națiunilor Unite și, deși nu este deloc încântat de rolul său în lupte, este gata să-și facă datoria pentru ca apoi să revină acasă.
Terra – ciudată, violentă, primejdioasă, crudă și lipsită de orice fel de speranță
Conflictul desfășurat în spațiu vine cu provocări unice pentru soldații umani. Deplasările navelor la viteze apropiate de cea a luminii produc o dilatare a timpului care, astfel, trece diferit pentru cei aflați la bord față de cei rămași pe Terra. O campanie de câteva luni petrecute în spațiu poate însemna un an sau zece pe Pământ unde lucrurile se schimbă dramatic.
După o campanie glorioasă, conform propagandei militare, și un măcel, după spusele lui Mandella, acesta și iubita lui, soldat și ea, decid să revină pe Terra pentru totdeauna. Numai că planeta natală este mult mai ciudată, mai violentă, mai primejdioasă, mai crudă și mai lipsită de orice fel de speranță pentru locuitorii ei decât orice luptă cu Tauranii, astfel încât cei doi se întorc în armată. Bineînțeles că aceasta profită imediat de ocazie și îi desparte, trimițându-i iar în prima linie a frontului…
Un adevărat șoc al viitorului
În timpul unei operațiuni militare, Mandella și restul ofițerilor au parte de un adevărat șoc al viitorului atunci când datorită dilatării timpului, soldații umani încep să întâlnească Taurani veniți din viitorul lor. Aceștia beneficiază de o tehnologie avansată și din această cauză sunt greu de ucis. Bineînțeles că situația se poate inversa oricând – Tauranii să fie cei care întâlnesc oameni din viitor, dar nimeni nu poate prevedea când și cum se poate întâmpla asta.
Sfârșitul cărții aduce și sfârșitul luptelor cu extratereștri. Este anul 3.000, iar umanitatea a devenit ceva foarte diferit. Prin intermediul clonării, omenirea a creat o specie colectivă, intitulată Omul. Omul a izbutit să comunice cu Tauranii și să încheie pacea: confictul se pare că a început de la o simplă neînțelegere de care a profitat conducerea armatei care a avut numai de câștigat de pe urma luptelor. Singura rază de speranță a lui Mandella pentru o viață cât de cât normală o constituie iubita care a rămas o femeie 100% naturală și de modă veche și care îl așteaptă pe o altă planetă…
Joe Haldeman te face să-ți pese de personaje
Când am ajuns la finalul cărții, am concluzionat că nu am nicio problemă cu ea. La fel ca prima dată când am citit-o, personajele mi s-au părut inițial cam rigide, chiar țepene. Din fericire, situația se schimbă radical pe parcurs, Joe Haldeman izbutind să te facă să-ți pese de ele. La acest lucru contribuie și eforturile naratorului de a individualiza fiecare personaj. Totodată, povestea directă și fără compromisuri și modul în care ea este redată din punctul de vedere al lui Mandella este un mare plus în favoarea cărții.
Echipamentul de luptă al soldaților este genial, deși l-am mai întâlnit în diferite forme și prezentări. Oamenii poartă pe câmpul de luptă niște supercostume care la început nu sunt deloc atât de… super. De-a lungul poveștii ele însă se transformă, evoluează, iar modul în care are loc acest lucru mi s-a părut super OK. Scenele de luptă sunt intense, iar urgențele medicale sunt chiar… urgențe! Cred că aici experiența de veteran a lui Haldeman, participant la războiul din Vietnam, își face cel mai bine simțită prezența.
Concluzia? Războiul etern încă îmi place
Câteva cuvinte și despre experiența audio…. Mi-a plăcut foarte mult! Modul în care naratorul, Mihai Baranga, a folosit diferite intonații și accente, precum și schimbări de voce pentru fiecare personaj a creat o atmosferă unică și m-a ajutat să-mi amintesc ușor cine e cine și ce vrea de la viață. Uneori, chiar aveam impresia că ascult un teatru radiofonic, la care participă mai mulți vorbitori, și nu că ascult o singură persoană care citește o carte. E drept că unele nume și denumiri sunau diferit de modul în care mi le aminteam eu, dar după un timp m-am obișnuit cu ele.
Ce mi-aș dori eu la o carte audio este posibilitatea de a căuta după capitole. Cumva pe bara care indică progresul lecturii ar trebui să apară Capitolul 1, Capitolul 2 și tot așa. Nu mai zic de o căutare după cuvinte, că știu că cer prea mult…
Oricum, în orice variantă, pe hârtie, electronică sau audio, ʺRăzboiul eternʺ este un roman clasic care a îmbătrânit frumos și care încă are puterea de a te seduce. Este o carte care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă SF și nu doar datorită premiilor câștigate. ʺRăzboiul eternʺ este un roman mare despre soldați și despre violența luptelor, despre efectele războiului asupra oamenilor, dar și despre speranța într-un viitor mai liniștit. Și lucrul cel mai important… Încă îmi place!!!
