“Dacă şi peste 100 de ani voi fi cunoscut numai ca omul care l-a inventat pe Sherlock Holmes, atunci voi considera că viaţa mea a fost un eşec” – Arthur Conan Doyle
Categorie: “Recenzii”
“Star Trek: The Next Generation – Mirror Broken” de David Tipton & Scott Tipton / “Recenzie” de comics
Când am auzit pentru prima dată de “Star Trek: The Next Generation – Mirror Broken”, mi s-a părut interesant. Dar în clipa în care am văzut pe net un preview în care Picard, super agresiv și plin de mușchi, schimba pumni cu Riker, am zis: “Acesta este comicsul Star Trek pe care îl aștept din adolescență“. Așa că am investit în el câțiva euroi și am savurat o poveste amuzantă, bine desenată și captivantă. O poveste cu adevărat Star Trek.
“Poporul cărţii” de Geraldine Brooks
Hagada de la Sarajevo este celebrul manuscris cu anluminuri a cărui poveste s-a decis Geraldine Brooks s-o smulgă din lumea istoricilor şi s-o popularizeze prin intermediul romanului “Poporul cărţii”.
“Convinge-mă” de Lee Child
După ce am terminat “Dans la abator”, am simțit nevoia să mă “curăț“ din punct de vedere literar de mizeria ce există în oameni. Și nu știu ce a fost în capul meu de am cerut ajutorul lui Jack Reacher și din lac am căzut în puț. Să-ți explic: “Convinge-mă” începe ca un excelent episod din serialul “Twilight Zone” și se termină ca un thriller sângeros marca Lee Child și care demonstrează încă o dată că oamenii pot deveni monștri pentru bani.
“Disecție” de Han Kang
Pe cât de clar mi-a fost ce să scriu după ce am terminat cartea, pe atât de bizar au început să arate lucrurile când m-am apucat să le aștern “pe hârtie”. Când mi-am dat seama că poezia și cadavrele nu merg împreună, că nu poți să vorbești despre frumusețea scriiturii când aceasta descrie torturi și masacre, că nu poți explica de ce naiba te fascinează un roman-aproape-documentar despre durere și pierdere și moarte, despre schingiuirea trupului și sufletului.
“Către un zeu necunoscut” de John Steinbeck
Ceea ce a început ca un clasic steinbeckian avea să se transforme, pe măsură ce dădeam paginile, într-o surpriză uriaşă, “Către un zeu necunoscut” fiind, din punctul meu de vedere, cel mai… magic roman (dacă îmi permiţi derapajul gramatical!) al acestui titan al literaturii.
“Dans la abator” de Lawrence Block
“Dans la abator” este o carte pe care vrei să o citești într-un weekend? Da! Și poate încă o zi, luni, în metroul care te duce la serviciu. Dar este o carte perfectă pentru un weekend? Nu! Este prea întunecată și lipsită de orice rază de speranță pentru umanitate. De ce zic asta? Ei bine…
“Silozul. Începuturile (Silozul #2)” de Hugh Howey
Așa cum anunţă și titlul, acțiunea din “Silozul. Începuturile” are loc înaintea celei din volumul anterior și este împărțită în trei povești care se desfăşoară în trei dintre cele 50 de silozuri existente, în diferite perioade de timp.
“Şarpele din Essex” de Sarah Perry
Am făcut referire, atunci când m-am apucat să citesc cartea, la expresia “Pe afară-i vopsit gardul… etc. etc.” şi, ufffff, gură aurită am avut! Căci coperţile senzaţionale, la limita picturii, ale volumului “Şarpele din Essex” de Sarah Perry ascund atâtea dezamăgiri, că până şi leopardul acela atât de invocat ar fi fost de preferat.
“Partea întunecată a magiei” de V. E. Schwab
Nu una, nu două, nu trei… ci PATRU Londre, una mai magică decât cealaltă, constituie fundalul pe care se desfăşoară acţiunea din “Partea întunecată a magiei”, primul volum din seria young-adult “Culorile magiei” de V.E. Schwab.
“Omul focului” de Joe Hill
“Așchia nu sare departe de trunchi”, zice un proverb românesc. Iar în cazul lui Joe Hill, fiul lui Stephen King, este foarte adevărat. Cu “Omul focului”, Hill e umăr la umăr lângă tatăl său în toate capitolele care transformă un roman obișnuit într-unul de succes: poveste, personaje, suspans. Deși nu mă aşteptam la prea multe de la această carte, Hill mi-a schimbat părerea legată de odraslele care calcă pe urmele părinților. Cel puțin în universul literar, restul domeniilor fiind încă supus dezbaterilor.
“Timpul trecut” de Lee Child
Ca să fac un joc de cuvinte… Niciodată nu este TIMPUL TRECUT pentru un roman cu și despre Jack Reacher. Până acum am citit opt romane cu acest personaj și încă nu m-am plictisit de el. Şi mai ales, încă nu am gasit nici un motiv pentru care să stric prietenia cu scriitorul Lee Child. Dar niciodată nu este TIMPUL TRECUT să se întâmple așa ceva…
“Pe urmele țărilor dispărute” de Bjorn Berge
Între clasele a V-a şi a VIII-a mi-am dorit să devin, pe rând, marinar, explorator, geograf, cartograf, hidrolog. Mă şi amuzam încercând să le găsesc variantele la feminin şi recunosc că până în ziua de azi preferata mea a rămas… “marinară” 🙂 .
“Pământul iubit de zei” de Guy Gavriel Kay
Atunci când deschid o carte semnată de un scriitor despre care nu am mai auzit sau pe care nu l-am citit, sper din tot sufletul că respectivul autor a dat tot ce a putut pentru a mă impresiona cu creația sa. Motivul este simplu: în caz contrar, șansele să mai cumpăr ceva semnat de el sunt foarte mici, aproape zero. În cazul cărților mele nu prea există a doua șansă. Scriitorul trebuie să fie nu bun, ci foarte bun. Sunt atât de multe cărți încât nu merită să-mi pierd timpul cu ceva ce nu îmi place.
“Inimă atât de albă” de Javier Marías
Am căzut sub vraja frazelor lungi, de multe ori zgârcite în semne de punctuație, cu “Toamna patriarhului”, am descoperit atunci cum povestea spusă pe nerăsuflate, parcă fugărit de timp, cu gura uscată de atâtea destăinuiri şi cu pauze luate – puncte, virgule – doar atunci când efectiv simți că ți s-a terminat aerul, te fac să te afunzi în carte ca şi cum ai cădea în vis, din realitatea ta în imaginația scriitorului şi atunci, fuziunea e completă, asimilezi cartea, o trăieşti, n-o citeşti, iar la final, rămâi nu doar cu amintirea cuvintelor, ci şi a senzațiilor – experiență completă.