“Zile de Crăciun” de Jeanette Winterson este recenzia noastră de sezon pentru Sărbătorile 2021 🙂 !

“Zile de Crăciun” de Jeanette Winterson este recenzia noastră de sezon pentru Sărbătorile 2021 🙂 !
Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.
Când am început “Să nu greșești”, a șasea carte din seria Jack Reacher, am avut o strângere de inimă deoarece m-am temut că nu o să se ridice la înălțimea volumului citit anterior, ‟Luna albastră”. De fapt, ca să fiu sincer, pentru mine, combinația perfectă dintre acțiune, suspans și umor din ‟Luna albastră” va fi greu de egalat, ca să nu mai zic de depășit.
Nu îmi vine să cred ce tocmai am citit & văzut!!! Sunt complet uluit, încântat, terifiat, înmărmurit! Scriu recenzia asta la câteva minute după ce am terminat de citit ceea ce va deveni cu siguranță „Cea mai cea banda desenată” din bibliotecă (bibliotecă destul de babană – conține peste 1.000 de comicsuri în format electronic!!! Știu… calitatea e mai bună decât cantitatea, dar îmi place să cred că 90% dintre comicsurile aflate în proprietatea mea digitală sunt excelente! :))))
Dacă e Halloween, atunci „Circe” de Madeline Miller să fie 🙂 .
„Billy Summers„! WOW! A doua carte publicată de Stephen King în 2021 și eu am citit-o deja!!! Dacă îmi spunea cineva acum trei ani că o să se întâmple așa ceva nu-l credeam. Pentru mine 2021 este anul Stephen King în România: două romane nou-nouțe publicate la câteva luni de la apariția în SUA și o mulțime de reeditari, printre care se numără cea mai așteptată dintre toate așteptatele… adică unica și inegalabila… „Culoarul morții”.
După cum mi se mai întâmplă, coperta romanului „Fără ieșire” a fost cea care mi-a făcut cu ochiul și m-a îndemnat să-i dau o șansă acestei cărți. Numele autorului, Taylor Adams, nu-mi spunea nimic, dar ilustrația făcea toți banii. Și chiar a meritat!
Atunci când am văzut prima dată “Abația portocalului” de Samantha Shannon, am fost fascinat de copertă.
Dacă m-aş întâlni mâine cu Regina-iubitoare-de-cărţi imaginată de Alan Bennett în povestioara aceasta amuzantă, i-aş propune să colaboreze la blogul nostru. Pentru că micile ei comentarii la adresa volumelor pe care le citeşte aduc atât de mult cu recenziile noastre pătimaşe, încât o văd alăturându-se, fără probleme, grupului nostru simpatic. La o adică, treacă de la mine!, o las să se semneze chiar „Regina”, dacă asta e problema… 🙂
Ce mi-a venit să citesc „Istoria cărţilor” de Martyn Lyons?
Înainte de a trece la recenzia propriu-zisă, trebuie să vă spun un secret. Titlul “Toate sistemele în alertă” nu se referă la un roman, ci la o nuvelă, iar volumul “Toate sistemele în alertă” conține nu o nuvelă, ci două. În mod ciudat, nici unul dintre aceste două lucruri nu este menționat pe undeva, nici pe oribila copertă, nici în interiorul volumului. De ce?
Am așteptat cu foarte mare interes apariția noului roman al lui Andy Weir, “Proiectul Hail Mary”. Romanele sale anterioare, “Marțianul” (recenzia, aici) și „Artemis” (recenzia, aici), mi-au plăcut foarte mult și eram curios dacă va reuși să-și păstreze stilul unic de a scrie.
Într-o perioadă în care cochetez cu tot felul de scriitori originali, inovatori, trăsniţi, ba chiar, în unele cazuri, duşi cu pluta… care inventează cuvinte sau le scot, pur şi simplu, din propoziţii, care îşi pun personajele să vorbească în versuri sau să nu vorbească deloc, care încep azi fraza ca să n-o mai termine niciodată etc. etc., apare în viaţa mea acest Paolo Cognetti, care în cele mai bune fotografii ale lui seamănă cu vampirul din Saga Amurg, iar în cele mai proaste – zici că l-au răpit teroriştii 🙂 .
În vremurile de demult, când mergeam la cinema pentru filmele din seria “Harry Potter”, m-am întrebat de mai multe ori de ce nu există un fel de poliție sau forță de securitate magică şi în interiorul Școlii de magie, farmece și vrăjitorii Hogwarts. Adică, un grup de vrăjitori specializați în lupta cu forțele întunecate care să-i ia la întrebări pe elevi sau pe profesori atunci când fac un act de magie neagră sau când sacrifică o fecioară unui demon sau deschid un portal către o altă lume etc…
Chris Simion-Mercurian este o cunoștință veche a blogului anaarecarti.ro. Recenzia la cutremurătorul său volum, “Care dintre noi”, pe care o poţi citi AICI, naște și azi reacții emoționante, iar eu îţi spun cu toată sinceritatea că a fost unul dintre cele mai dificile texte pe care le-am scris vreodată.