Aproape un an mi-a luat să termin “Lista lui Schindler”!!!!!!! Nu mai insist asupra motivelor – le-am detaliat când te-am anunţat (vezi mai jos) că am început să citesc cartea lui Thomas Keneally.
Categorie: “Recenzii”
“Al cincilea anotimp (Pământul sfărâmat 1)” de N.K. Jemisin
Conform lui Dex online, VOLUPTÁTE, voluptăți, s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din fr. volupté, lat. voluptas, -atis.
“În sălbăticie” de Jon Krakauer
În lumea mea ideală, cărțile s-ar reaşeza pe rafturile librăriei, în momentul în care aş intra acolo, după preferințele mele: cele care mi-ar plăcea în față, cele care nu, ascunse prin cotloane… În aceeaşi lume ideală, cărțile mi-ar transmite senzații la simpla atingere, ca să ştiu la ce să mă aştept când le citesc, iar cele care mă intrigă, deşi nu sunt în aria mea de interes, ar putea fi administrate într-o pastilă, ca să nu-mi răpească mai mult de 5 secunde din viață.
“La marginea livezii” de Tracy Chevalier
De când mă ştiu, am o problemă cu merele. Şi nici măcar nu pot să spun că nu-mi plac… nu de alta, dar le-aş face un compliment pentru că le-aş băga în seamă cât de cât. Nu, pur şi simplu, pe mine aceste fructe nu mă interesează. Gustul lor nu-mi spune nimic şi zău dacă înţeleg de ce se tăvăleşte lumea să le mănânce (căci expresia aceea “un măr pe zi ţine doctorul la distanţă” mie mi se pare uşor SF, asta ca să fiu blândă). Cât despre soiurile de mere… La fel de bine îmi poţi pune întrebări din fizica cuantică! Vei obţine de la mine fix aceeaşi privire… goală.
“Trei etaje” de Eshkol Nevo
M-a intrigat de la bun început faptul că Eshkol Nevo este văzut drept “cea mai importantă voce a noii generații de scriitori israelieni”, nu sunt convinsă că e chiar așa (nu sunt nici vreo expertă, ca să mă pot pronunța fără teama de a greși), însă pot să spun că prima întâlnire cu el a fost foarte reușită. Am fost tentată să-i acord, prin comparație cu alte cărți citite, 4 stele, dar… la naiba! Chiar mi-a plăcut și având în vedere că emoțiile și trăirile cu care te plesnește aproape te fac să te simți bipolar, le merită pe toate 5!
“La marginea apei” de Sara Gruen
Ufff, tare greu începe cartea aceasta…
“Poporul cărţii” de Geraldine Brooks
Hagada de la Sarajevo este celebrul manuscris cu anluminuri a cărui poveste s-a decis Geraldine Brooks s-o smulgă din lumea istoricilor şi s-o popularizeze prin intermediul romanului “Poporul cărţii”.
“Convinge-mă” de Lee Child
După ce am terminat “Dans la abator”, am simțit nevoia să mă “curăț“ din punct de vedere literar de mizeria ce există în oameni. Și nu știu ce a fost în capul meu de am cerut ajutorul lui Jack Reacher și din lac am căzut în puț. Să-ți explic: “Convinge-mă” începe ca un excelent episod din serialul “Twilight Zone” și se termină ca un thriller sângeros marca Lee Child și care demonstrează încă o dată că oamenii pot deveni monștri pentru bani.
“Disecție” de Han Kang
Pe cât de clar mi-a fost ce să scriu după ce am terminat cartea, pe atât de bizar au început să arate lucrurile când m-am apucat să le aștern “pe hârtie”. Când mi-am dat seama că poezia și cadavrele nu merg împreună, că nu poți să vorbești despre frumusețea scriiturii când aceasta descrie torturi și masacre, că nu poți explica de ce naiba te fascinează un roman-aproape-documentar despre durere și pierdere și moarte, despre schingiuirea trupului și sufletului.
“Deodată în adâncul pădurii. O poveste” de Amos Oz
Îți mai amintești sentimentele care te încercau în copilărie când citeai o poveste frumoasă? Abandonul total, cufundarea în lectură care anula senzațiile de foame, de sete ori de somn, teama care te sufoca dacă te trezeai față în față cu vreun monstru, curajul în fața obstacolelor, nesiguranța, când eroii preferați trebuiau să facă alegeri, ușurarea, când totul se termina cu bine, dezamăgirea, când dădeai ultima pagină…? Aș fi vrut să fiu din nou mică și să citesc cu mintea de atunci – necoaptă, neformată – cartea lui Oz (care e un adevărat vrăjitor al poveștilor, mi-e clar), pentru că atunci, aș fi fost pe deplin fericită.
“Cavernele de oțel (Roboții 2)” de Isaac Asimov
Primul contact cu romanele SF ale celebrului Isaac Asimov l-am avut în 1993 sau 1994 prin intermediul “Fundației”. Din acel moment și până azi am fost, sunt și voi fi fanul lui Asimov. Am încercat să adun de-a lungul anilor cam tot ce s-a tipărit la noi din opera acestuia. Cărți SF, de știință, o autobiografie sau pur și simplu de curiozități… Dacă scria pe copertă Isaac Asimov era ca și cumpărată.
“Cartea despre Hygge – arta daneză de a trăi bine” de Louisa Thomsen Brits
Îţi spun de la bun început că mă simt cam încurcată. Nu de alta, dar eu nu prea citesc (spre deloc!) cărţi de genul “cum să…”. Cum să hrăneşti pisica (mă rog, oricum n-am), cum să faci tocăniţă cu ciuperci (oricum nu mă bag, bucătăria mi se pare o încăpere plină de pericole), cum să… ai înţeles ideea! Iar când mă loveşte totuşi o astfel de dilemă existenţială, sfântul google mă salvează de fiecare dată!
“Să nu mă părăseşti” de Kazuo Ishiguro
Am început să citesc “Să nu mă părăsești” pregătită pentru niște grozăvii – ți-am spus că Ana a aruncat cartea cât colo când a descoperit copiii-clone, nu? Apoi, pe măsură ce am dat paginile, am priceput că (din nou) am plecat la drum cu așteptări nepotrivite. Iar la final, am înțeles de ce Ishiguro merită pe deplin premiul Nobel, câștigat anul trecut. Pentru că da, este povestea unor clone, dar abordată din cel mai surprinzător unghi, unul la care jur că 99,99% dintre noi nu s-ar gândi EVER!
“Star Wars: Vader Down” de Jason Aaron & Kieron Gillen / „Recenzie” de comics
Pentru mine “Star Wars: Vader Down” este cel mai bun comics legat de fenomenul Star Wars. Dintotdeauna.
“Către un zeu necunoscut” de John Steinbeck
Ceea ce a început ca un clasic steinbeckian avea să se transforme, pe măsură ce dădeam paginile, într-o surpriză uriaşă, “Către un zeu necunoscut” fiind, din punctul meu de vedere, cel mai… magic roman (dacă îmi permiţi derapajul gramatical!) al acestui titan al literaturii.