“Recenzii” – Page 2 – Ana are carti!
Processed with VSCO with s1 preset

“Sindicatul polițiștilor idiș” de Michael Chabon

În timp ce citeam “Sindicatul polițiștilor idiș”, am realizat că nu vreau să îi scriu recenzia. La ce laude și elogii îi sunt aduse pe coperta 4, cum pot să vin eu și să zic: “Se putea mai bine”? Pentru că acesta este sentimentul care m-a urmărit de la jumătatea cărții. Nu mai zic că atunci când am ajuns aproape de final am început să mă gândesc la ce mă apuc să citesc după ce duc calvarul… ăăăăă… vreau să zic, lectura până la final. Ce mai!, “Sindicatul polițiștilor idiș” m-a pierdut complet…

Citește mai departe
Deodata in adancul padurii

“Deodată în adâncul pădurii. O poveste” de Amos Oz

Îți mai amintești sentimentele care te încercau în copilărie când citeai o poveste frumoasă? Abandonul total, cufundarea în lectură care anula senzațiile de foame, de sete ori de somn, teama care te sufoca dacă te trezeai față în față cu vreun monstru, curajul în fața obstacolelor, nesiguranța, când eroii preferați trebuiau să facă alegeri, ușurarea, când totul se termina cu bine, dezamăgirea, când dădeai ultima pagină…? Aș fi vrut să fiu din nou mică și să citesc cu mintea de atunci – necoaptă, neformată – cartea lui Oz (care e un adevărat vrăjitor al poveștilor, mi-e clar), pentru că atunci, aș fi fost pe deplin fericită.

Citește mai departe
Cavernele de otel

“Cavernele de oțel (Roboții 2)” de Isaac Asimov

Primul contact cu romanele SF ale celebrului Isaac Asimov l-am avut în 1993 sau 1994 prin intermediul “Fundației”. Din acel moment și până azi am fost, sunt și voi fi fanul lui Asimov. Am încercat să adun de-a lungul anilor cam tot ce s-a tipărit la noi din opera acestuia. Cărți SF, de știință, o autobiografie sau pur și simplu de curiozități… Dacă scria pe copertă Isaac Asimov era ca și cumpărată.

Citește mai departe
60

“Cartea despre Hygge – arta daneză de a trăi bine” de Louisa Thomsen Brits

Îţi spun de la bun început că mă simt cam încurcată. Nu de alta, dar eu nu prea citesc (spre deloc!) cărţi de genul “cum să…”. Cum să hrăneşti pisica (mă rog, oricum n-am), cum să faci tocăniţă cu ciuperci (oricum nu mă bag, bucătăria mi se pare o încăpere plină de pericole), cum să… ai înţeles ideea! Iar când mă loveşte totuşi o astfel de dilemă existenţială, sfântul google mă salvează de fiecare dată!

Aşa că habar n-am ce mi-a venit să-mi cumpăr o carte despre Hygge! Şi am mai şi apucat să-ţi pomenesc de ea la “Ce citim acum”, ceea ce pe blogul nostru echivalează cu o adevărată promisiune în legătura cu o viitoare “recenzie” care mă îngrozeşte: cum să scrii ceva palpitant despre o carte în care nu se întâmplă nimic, care te duce în zonele liniştite, paşnice ale existenţei tale şi te îndeamnă să petreci cât mai mult timp acolo? Cum?!

În fine…

Hygge este cuvântul care defineşte starea de bine pe care o împărtăşesc danezii şi pentru care, sinceră să fiu, nu ştiam că-i invidiază toată lumea. Iar Louisa Thomsen Brits s-a gândit să desfacă firul în patru şi să încerce să explice tuturor care e secretul pentru care poporul acesta e printre cele mai fericite din lume.

“Hygge înseamnă să ne simţim confortabil,

protejaţi, alinaţi şi adăpostiţi”.

Ca s-o spunem pe aia dreaptă, marele secret al danezilor este, de fapt, caracteristic întregii omeniri. Căci nu cred că există persoană care să nu-şi dorească să simtă că aparţine unui loc şi să se învelească în sentimentul de siguranţă şi echilibru pe care i-l oferă liniştea unei familii. În goana noastră după FERICIRE, noi uităm, practic, să mai şi punem frână din când în când, să fim MULTUMIŢI cu ceea ce avem şi să ne bucurăm de lucrurile mici care formează, de fapt, VIAŢA.

“Urmărirea asiduă a fericirii nu

duce neapărat la o stare de bine”.

Iar danezii par să aibă în ADN-ul lor această stare de mulţumire, pe care însă, spre deosebire de noi – şi aceasta, cred eu, e MAREA DIFERENŢĂ! – , nu o aşteaptă să le pice din cer. “O cheamă” cu gesturi de o simplitate plină de graţie de-ţi vine să-ţi dai o palmă peste frunte, cu momente atent alese, pe care le trăiesc şi le conştientizează 100 %: singurătatea confortabilă a celui care citeşte o carte, învelit în pledul preferat, în timp ce afară n-au decât să se dezlănţuie, la o adică, tornadele… Căldura sufletească pe care o împărtăşesc cei care se aşează în jurul mesei, plină de bucate aburinde şi în mijlocul căreia se află o lumânare aprinsă… Încrederea reciprocă pe care şi-o transmit două prietene discutând la apus, pe terasa unei ceainării…

“Hygge are legătură cu a fi, nu cu a avea”.

Danezii îşi încarcă sufletul şi mintea cu aceste momente hygge care i-au ajutat în trecut să depăşească lungile nopţi de iarnă, iar în prezent, să se întoarcă în lume gata să suporte toanele unui şef cretin, necazurile care se abat asupra unei persoane dragi sau grijile de zi cu zi, care nu-i ocolesc nici pe ei, stai liniştit(ă). Practic, ei îşi încarcă astfel bateriile fără să fie nevoie de vacanţe luxoase în Mauritius, sesiuni costisitoare de shopping sau excese alcoolice ori de alte feluri.

“A practica hygge înseamnă să favorizezi

 intimitatea şi apropierea sufletească”.

În cele 6 capitole care au ca titluri cuvintele cheie ale filozofiei de viaţă daneze – Apartenenţa, Adăpostul, Confortul, Starea de bine, Simplitatea şi Ritualul -, cartea Louisei Thomsen Brits este şi o pledoarie pentru simplitate, pentru lucrurile cu care eşti familiar şi de care nu te-ai despărţi oricât de prăpădite ar fi, dar şi un ghid practic care încearcă să te înveţe ce poţi face pentru a crea la tine acasă momentele hygge şi a ţi le asuma, a le trăi CONŞTIENT, nu doar să treci prin ele ca gâsca prin apă… sau, mă rog, cam aşa ceva.

“Hygge oferă un răgaz de la orice, o pauză

de refacere scurtă, mulţumitoare”.

Atunci când îl întrebi pe un danez ce face în weekend şi îţi răspunde cu termenul de hygge, sigur nu trebuie să te aştepţi la cine ştie ce extravaganţe, ci la ceva atât de simplu, de liniştit şi de firesc, că te vei uita cruciş la el. Bineînţeles că te poţi gândi: “Aşa, şi?! Ce mare şmecherie?!” În fond, şi eu sunt disperată să citesc, nu este noapte în care să nu adorm cu o carte în mână… Care e diferenţa între mine şi danezul care hygge-uieşte “citind o carte, învelit în pledul preferat, în timp ce afară n-au decât să se dezlănţuie, la o adică, tornadele” – ca să mă autocitez?

“Când practicăm Hygge, nu ignorăm dificultatea,

ci o lăsăm un moment la o parte”.

Ei bine, am să-ţi spun cum m-am trezit eu vara trecută, după ce am terminat cărticica Louisei Thomsen Brits, că transform o seară obişnuită într-una pentru… suflet fără să fac mare lucru.

Ora 21.00. Căldura de peste zi bate VAG în retragere, iar eu zac pur şi simplu pe terasa casei, în faţa laptopului. Scriu o “recenzie” pentru blog (mă rog, mai bine zis, ÎNCERC să scriu), mai beau din sucul rece, mai fumez o ţigară, mai răspund la mesaje pe whatsapp, încercând să rezolv unele probleme de la birou… La un moment dat, apare şi cumnata mea, la fel de toropită ca mine, cu două cupe de îngheţată. Începem o discuţie despre casă, despre tată, despre noi două, la care eu sunt cam pe sfert atentă – că parcă şi frazele începeau să curgă bine în “recenzie”, parcă şi mesajele de pe whatsapp promiteau rezolvarea crizei de la birou, iar căldura CHIAR bătea în retragere. Şi în acel moment, am tresărit: acesta putea fi unul din acele momente hygge de care eu însă îmi băteam joc risipindu-mi atenţia în toate direcţiile şi nefiind de fapt atentă la nimic! Aşa că am închis laptopul, am pus deoparte telefonul, am pornit aparatul antiţânţari, pe masă erau deja două lumânărele aprinse de cumnata mea şi… ne-am pus pe vorbit. Molcom, potolit, încurajându-ne reciproc când ne văicăream, hlizindu-ne când una spunea o poantă… Au fost cele mai liniştitoare 30 de minute de care am avut parte în circa două luni.

“Hygge are loc atunci când ne asumăm

plăcerea momentului prezent în simplitatea sa”.

Scrisă la fel de simplu precum filozofia pe care o prezintă, plină de imagini superbe şi de citate care îi vor încânta pe iubitorii de gen, cărticica Louisei Thomsen Brit primeşte de la mine patru stele (o penalizez cu una pentru că de la un anumit moment încolo începe să devină cam repetitivă), dar şi o recomandare: mi se pare cadoul perfect pentru cel mai agitat membru al grupului tău de prieteni!

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Una dintre acele mici ironii ale vieţii – fără nicio legătură cu volumul lui Thomas Hardy, care, dacă tot a venit vorba :) ,  mie mi-a plăcut la nebunie… în tinereţe – a aranjat lucrurile de aşa manieră încât eu să încep să citesc despre Hygge în momentul în care în jurul meu se instalase un haos care, în disperarea care mă cuprinsese, mi se părea etern.

Ca să înţelegi…

Într-una dintre serile petrecute în noua casă, în timp ce muşchii deja mă ameninţau cu greva generală după două zile în care împachetasem & cărasem, în mijlocul unei avalanşe de cutii, saci răvăşiţi şi pungi explodate (“Unde sunt pijamalele şi prosoapele?!!!!”) şi în faţa unei adevărate săptămâni a patimilor în care trebuia să pun fiecare lucru la locul lui, că eu în dezordine nu funcţionez, frate, de nicio culoare, deci FIX în toată această nebunie mie mi s-a pus pata să aflu mai multe despre… Hygge, desemnat de editorii dicţionarelor Oxford drept unul dintre cele mai populare cuvinte din 2016.

Din ce-am citit pe net, termenul se pronunţă aproximativ „hiu-ga”, există numai în limba daneză și nu are echivalent în altă limbă, cea mai apropiată traducere (foooooooarte aproximativă!) fiind confort (fizic & mental). Iar eu l-am întâlnit prima dată în “Patimile doamnei ministru”, romanul lui Bogdan Hrib, şi se pare că m-a intrigat suficient de m-am trezit într-o zi în librărie că întind mâna după “Cartea despre Hygge – arta daneză de a trăi bine” de Louisa Thomsen Brits.

Acum… Dacă am înţeles eu bine, Hygge, stilul de viaţă care îi caracterizează pe danezii aflaţi undeva pe primele locuri în clasamentul celor mai fericiţi oameni de pe pământ, are la bază… simplitatea, familiaritatea, ordinea, căminul, confortul – ADICĂ… NUMAI CAPITOLE LA CARE EU SUNT VARZĂ ÎN ACESTE MOMENTE! Bun aşa!

 

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI 

Alege varianta potrivită pentru tine!

 

Sa nu ma parasesti foto

“Să nu mă părăseşti” de Kazuo Ishiguro

Am început să citesc “Să nu mă părăsești” pregătită pentru niște grozăvii – ți-am spus că Ana a aruncat cartea cât colo când a descoperit copiii-clone, nu? Apoi, pe măsură ce am dat paginile, am priceput că (din nou) am plecat la drum cu așteptări nepotrivite. Iar la final, am înțeles de ce Ishiguro merită pe deplin premiul Nobel, câștigat anul trecut. Pentru că da, este povestea unor clone, dar abordată din cel mai surprinzător unghi, unul la care jur că 99,99% dintre noi nu s-ar gândi EVER!

Citește mai departe
Processed with VSCO with n1 preset

“Pastorala americană” de Philip Roth

Poţi să juri că Seymour Levov a adunat tot norocul de pe lume. Cu un trecut încununat de statutul de vedetă a tuturor sporturilor posibile din liceul său, cu un prezent din care nu ştii ce să evidenţiezi mai întâi (situaţia financiară – o prosperă afacere de familie, sau viaţa personală scoasă parcă din manual – o soţie superbă, fostă miss a nu-mai-ţin-minte-cărui-stat-american, pe care o iubeşte nebuneşte şi care i-a dăruit un copil) şi cu un viitor extrem de promiţător, în persoana lui Merry, inteligenta sa fiică, “Suedezul”, aşa cum e poreclit datorită înfăţişării sale de excepţie – se putea altfel? -, promite să fie unul dintre cele mai… plictisitoare personaje ale lui Roth.

Citește mai departe
Processed with VSCO with m6 preset

“Fima” de Amos Oz

Ah, câteva capitole au lipsit ca relaţia mea de lungă durată cu Amos Oz să cunoască prima ceartă teribilă :) . Dar, spre marea mea uşurare, israelianul e un încăpăţânat: n-are de gând nici să creeze dubii cu privire la statutul său de “unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai lumii la ora actuală” şi nici să-i înşele aşteptările celei mai mari fane (aşa cum mă consider), ceea ce mi se pare mult mai important :) !

Citește mai departe
un drum lung

“Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” de Becky Chambers

Cum să încep? Cartea aceasta a fost pentru mine dragoste la prima vedere. Pe o piață editorială SF în care majoritatea cărților de gen au pe copertă una sau mai multe nave spațiale aflate în plin zbor printre planete/ asteroizi/ explozii etc, editorul romanului “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” a avut curajul de a apela la o grafică asemănătoare, dar diferită: este tot o navă spațială, dar aceasta este văzută din interior. Așa că, pentru mine, care nu știam nimic despre intrigă sau despre autoare, deja a câștigat prima stea din cinci.

Citește mai departe
Processed with VSCO with c1 preset

“Iată-mă” de Jonathan Safran Foer

Am să-ncep cu un avertisment: dacă vrei să citeşti “Iată-mă” pentru că eşti, ca mine, fan Foer şi ți-au plăcut la nebunie celelalte cărți ale lui, fă-o. Dacă vrei s-o citeşti pentru că ți-au atras atenția scurtele review-uri de pe coperta 4, “Iată-mă este radiografia dureros de sinceră şi cât se poate de amuzantă a unei despărțiri (…)” sau “Foer aşază mâna cititorului pe însăşi inima experienței omeneşti – frumusețea transcendentă a relațiilor interumane. Citeşte, o să simți viața pulsând”, n-o face.

Citește mai departe
poarta

“Proscrisul” de Sadie Jones

Ignoră imaginea de pe coperta 1 (atât de siropoasă, că mi s-au cam strepezit dinţii când mi-au căzut ochii pe ea)! Ignoră şi citatele atât de elegante şi de corecte de pe coperta 4. Pe mine, nici una, nici celelalte nu m-au prevenit cu privire la experienţa de care am avut parte citind “Proscrisul” de Sadie Jones!

Citește mai departe
PILDA SEMANATORULUI2

“Pilda semănătorului” de Octavia E. Butler

“Pilda semănătorului” este cel mai bun roman SF citit de mine în ultimul timp. Este romanul care prezintă cea mai realistă (din punctul meu de vedere) variantă despre viitorul omenirii și pot spune că acesta nu este deloc unul fericit. Este îngrozitor de lipsit de speranță, de sumbru, de întunecat, de deprimant, de trist, de descurajant, de pesimist (și aș putea să continui așa până la sfârșitul “recenziei”). Și la cum decurg lucrurile în lume azi este un viitor mai mult decât posibil…

Citește mai departe