Autor: Chris Whitaker
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2025
Traducere: Alexandra Fusoi
Despre ce este vorba în Toate culorile întunericului? Încercând să împiedice un lucru îngrozitor, un băiețel este răpit. După ce este eliberat, el pornește în căutarea singurei persoane care l-a ajutat în timpul captivității sale, o fată care e posibil să fie… sau nu reală. El este ajutat de cea mai bună prietenă a sa, care îl iubește necondiționat.
Cui i se adresează romanul? Cartea se adresează atât iubitorilor de thrillere, cât și cititorilor pasionaților de povești de dragoste atipice. Celor care preferă să citească o dramă despre familie, obsesie, traume și modul în care trecutul influențează deciziile luate din prezent.
Mi-a plăcut? Un DA hotărât și Toate culorile întunericului trece imediat la categoria „Una dintre cele mai bune cărți din 2026“.
Am fost fascinat de Toate culorile întunericului din primul moment în care am zărit-o pe lista de bestselleruri din New York Times. Așa cum am zis aici, ilustrația, titlul și sinopsisul au transformat-o instantaneu într-un roman care trebuie citit neapărat. Din prima am fost convins că o să-mi placă. Și așa a fost! Este o carte deosebită, care îți rămâne în minte mult timp după ce ai citit-o și care te poate face să o recitești aproape imediat. Este o carte mare, din toate punctele de vedere: poveste, personaje, dar și dimensiuni 🙂 .
Până acum nu am citit nimic semnat de Chris Whitaker, dar Toate culorile întunericului m-a transformat în fanul lui. Modul în care își creează personajele, povestea pe care o țese în jurul lor, conflictele, dramele și bucuriile lor m-au dus cu gândul la Stephen King și la capacitatea acestuia de a te seduce din primul capitol al cărții. Așa s-a întâmplat și aici…
Povestea din Toate culorile întunericului începe în 1975, într-un orășel american, Monte Clare…
Povestea din Toate culorile întunericului începe în 1975, într-un orășel american, Monte Clare, unde trăiesc doi copii proscriși în rândul celor de vârsta lor – motiv pentru care sunt și foarte buni prieteni. Patch are 13 ani și îi lipsește un ochi. Băiatul a transformat handicapul într-un motiv de mândrie, deoarece se consideră un pirat get-beget. Dar nu orice fel de pirat, ci unul bun! Prietena lui este Saint, o fată pasionată de albine și stupi. Este curajoasă, dedicată, blândă, puternică, încrezătoare și, cu toate acestea, vulnerabilă.
Într-o zi, Patch împiedică răpirea sau chiar ceva mai rău a unei fete. Însă, în urma actului său curajos, el este cel răpit. Dispărut fără urmă, băiatul va trăi peste 300 de zile în captivitate, în cel mai negru întuneric. Singurele momente de speranță sunt cele în care este vizitat de o fată, Grace. Din cauza întunericului nu o poate vedea, ci doar o poate atinge și auzi. Cuvintele ei îl vor ajuta să găsească speranța și, în ciuda întunericului în care se află, să ajungă… să o vadă.
Saint pornește în căutarea prietenului ei și intră într-o mulțime de belele
În acest timp, Saint pornește în căutarea prietenului ei și intră într-o mulțime de belele în timp ce face asta. Însă toate eforturile, aventurile și problemele ei sunt uitate când reușește să-l găsească. Însă salvatul Patch nu mai este piratul pe care îl știa, ci o altă persoană, captivitatea lăsând urme adânci în sufletul lui.
Acum el are o singură dorință: să o găsească pe Grace… O dorință care devine o obsesie și pentru îndeplinirea căreia Saint, din dragoste pentru Patch, își va dedica și ea toată viața. Însă nimeni nu știe cine este Grace, dacă ea există cu adevărat sau ce legătură este între ea și bărbatul care l-a răpit pe Patch…
Portrete de fete dispărute…
Patch descoperă că este incredibil de talentat la pictură, așa că începe să realizeze portretele lui Grace bazându-se pe amintiri. Apoi trece la realizarea de portrete de fete dispărute în aceleași condiții ca el. Și așa face cunoștință cu zeci de părinți și rude îndurerate pentru care desenul lui este o cale de a se împăca cu tragedia suferită sau, din contră, de a spera în continuare la un final fericit.
Povestea din Toate culorile întunericului se întinde pe mai mulți ani – începe în 1975 și se sfârșește în 2001. Sunt 26 de ani de întâmplări, drame, durere și o fărâmă de speranță. Acum că am terminat cartea nici nu știu la ce gen să o încadrez… Este un thriller get-beget, care include o răpire, anchete polițienești, FBI și mai multe crime? Este o emoționantă dramă despre ce înseamnă loialitatea și prietenia? Este o minunată poveste de dragoste? Este o declarație despre modul în care o obsesie poate prelua și controla viețile oamenilor? Nu știu, dar ceea ce știu este că toate acestea puse la un loc au dat naștere unui roman aproape perfect. Era perfect dacă mai avea 100 sau 200 de pagini. 😊
Cele 600 de pagini din Toate culorile întunericului se citesc super repede
Și dacă tot a venit vorba de pagini… Sunt 600 și se citesc super repede din cauza poveștii care te duce în direcții complet neașteptate. În plus, toate cele 261 de capitole sunt foarte scurte. Acest lucru mi-a ușurat lectura și mi-a amânat la fel de mult ora de culcare. În timp ce citeam, am realizat că textul are – nici nu știu cum să spun – foarte multă magie, poezie și melancolie în el. Iar acest lucru practic te obligă să mai citești încă un capitol după ce ai terminat unul… și încă unul… și încă unul. Și așa mă pomeneam că am citit zece! Aici cred că un merit foarte mare îl are și traducătoarea Alexandra Fusoi, care a făcut o treabă excelentă.
Un avertisment
Un avertisment: povestea, deși minunată, este foarte lentă. Începutul este normal pentru orice roman, dar după aceea totul trece într-o viteză specifică unui melc somnoros. Iar acest lucru a fost… minunat! Mi-a permis nu doar să citesc o carte, ci să fiu în carte alături de personaje, de dramele lor, de problemele lor și de puținele bucurii pe care le au. Curat Stephen King, nu alta!!!
Personajul Patch m-a cucerit de la prima apariție. La fel și Saint. Și cucerirea asta a durat cât am citit Toate culorile întunericului. În ciuda faptului că puștii devin doi adulți complicați, ale căror acțiuni, influențate de tragedia din trecut, îi duc în niște direcții cu care nu am fost mereu de acord. Loialitatea dintre cei doi este incredibilă și indestructibilă, chiar dacă este pusă la grea încercare pe parcursul romanului. Nici restul personajelor nu sunt de lepădat, din contră. Dar Patch și Saint sunt, și merită să fie, vedetele romanului.
Deși a trecut prin ceva îngrozitor, din toate punctele de vedere – fizic, psihic, emoțional – ,Patch nu renunță niciodată la obsesia sa și face orice pentru a o îndeplini. Nu vrea să se răzbune, nu este un justițiar dornic să facă dreptate. El este doar un suflet chinuit aflat în căutarea fetei de care s-a îndrăgostit fără să știe cum arată. O dragoste născută într-un întuneric deplin, dar plin de culoare!
PS: În momentul scrierii acestei recenzii, pe siteul goodreads.com, cartea are 4 stele, 504,220 evaluari și 59.100 de recenzii.
