Mă uit îngrozită la “Glasul sângelui” de Robert Galbraith/J. K. Rowling: volumul ESTE URIAŞ! Peste 800 de pagini, tipărite cu un corp de literă destul de timid!

Mă uit îngrozită la “Glasul sângelui” de Robert Galbraith/J. K. Rowling: volumul ESTE URIAŞ! Peste 800 de pagini, tipărite cu un corp de literă destul de timid!
“Eu, juriul” de Mickey Spillane este genul acela de carte care nu se mai scrie în ziua de astăzi. De fapt, având în vedere direcția în care se îndreaptă omenirea, nici nu cred că se va mai scrie vreodată. Este prea directă, prea misogină, prea sexistă, prea indiferentă la reacțiile și sensibilitățile celor care o citesc. Ce mai… Este o carte care exprimă exact ce a vrut autorul și nu îngrădirile, cenzura și prejudecățile societății!
Am în braţe “1793. În umbra morţii” şi mă simt teribil de vinovată. Când rafturile cu titluri importante şi… uffff!, necitite se înmulţesc, iar recenziile nescrise îmi bat obrazul, ce caut eu pe canapea cu acest roman de care n-am auzit în viaţa mea??!!!!