Autor: Cormac McCarthy
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Polirom
Anul apariției: 2024
Traducere: Dan Croitoru
Să citesc Copilul Domnului a fost o experiență tare ciudată. Ca atunci când treci pe lângă locul unui înfiorător accident auto. Nu vrei să te uiți, dar nu te poți abține să n-o faci. Cam așa am pățit eu cu această carte: nu mai voiam să aflu ce face personajul principal, dar nu mă puteam abține să dau pagina.
Sincer, nu cred că o să-mi iasă din cap prea curând foarte multe fragmente din Copilul Domnului. Recunosc că, după ce am citit prezentarea de pe coperta a patra, mă așteptam la fel de fel de grozăvii și mă credeam pregătit pentru orice. Dar m-am înșelat! Ce am găsit în paginile lui Cormac McCarthy a depășit orice închipuire. Și cu toate acestea rezultatul a fost… incredibil de bun!
Copilul Domnului comite cele mai îngrozitoare fapte
Cartea începe când Lester Ballard, un bărbat descris de Cormac McCarthy drept ʺun copil al Domnului cam ca și voiʺ (Apropo… îmi place la nebunie prezentarea aceasta, dar sper că nu sunt prea mulți Ballard prin preajmă. Unul este suficient!) asistă neputincios la licitația casei și pământurilor sale. La un moment dat, nu mai poate suporta și îl amenință pe cel care conduce licitația, dar toate posibilele sale acțiuni violente sunt întrerupte brusc de o lovitură ce îl doboară la pământ. Din acel moment, viața lui Ballard care nu fusese nici până atunci strălucită și fericită, devine un coșmar întunecat.
Treptat, bărbatul comite cele mai îngrozitoare fapte de care este capabilă o ființă umană. Nu a fost un sfânt nici în copilărie, când viața i-a fost marcată de abandonarea de către mamă și de sinuciderea tatălui, dar la maturitate reușește să se îndepărteze din ce în ce mai mult de tot ce presupune compasiunea, omenia și umanitatea. Omorul, violul, crime multiple, necrofilia, incendierea și alte chestii grotești sunt principalele sale activități recreaționale.
De fiecare dată când credeam că, în sfârșit, Ballard a atins limita extremă a oribilității, el mai găsea o cale de a mai face ceva și mai terifiant. Știam că McCarthy nu este deloc blând cu eroii săi, și prin urmare nici cu cititorii, dar cu fiecare pagină întoarsă ʺCopilul Domnuluiʺ a devenit una dintre cele mai dure cărți citite de mine în ultimii ani.
Cuvintele sunt apăsătoare, întunecate, violente, dure și lipsite de milă
Stilul în care este scrisă cartea este perfect pentru acțiunea ei. Cuvintele și propozițiile sunt apăsătoare, întunecate, violente, dure și lipsite de milă. Cu fiecare capitol, McCarthy creionează portretul singuraticului Ballard fie prin gândurile, cuvintele și acțiunile acestuia, prin fanteziile sale sexuale sau prin introducerea unor întâmplări povestite de personaje secundare. E drept că nici lumea săracă, lipsită de educație, brutală și violentă în care trăiește nu-l ajută prea mult pe Ballard. Dar acest lucru nu poate să constituie o scuză pentru ce face.
Inițial am sperat că pot ajunge să înțeleg cum pentru personajul principal fiecare zi devine o călătorie în nebunie, în care acesta se scufundă cu bună știință cu fiecare acțiune, indiferent cât de banală este aceasta. Dar nu am reușit, deoarece îmi este imposibil să înțeleg Răul absolut.
Iar Ballard exact asta este pentru mine. Răul absolut. Deși este ʺun copil al Domnului cam ca și voiʺ!
